14.992 de modificări
Modificări
→Istoric
==Istoric==
Ridicarea acestui sfânt lăcaș a început la o dată anterioară celei de 27 noiembrie 1640, când este datat actul solemn emis de [[Matei Basarab]], având semnătura acestuia și pecetea cea mare a țării, act prin care readucea mănăstirile autohtone la stăpânii lor firești și oprea practicile dării ca metoh, și care pomenea de Mănăstirea Brebu ca despre o mânăstire ridicată din temelii de el însuși. De asemenea, în actul de întărire al [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice]], din aprilie 1641, se confirma același lucru <ref>''Catalogul documentelor Țării Românești din Arhivele Statului'', vol.V 1640-1644, București, 1985, pp. 111-113, 179-180.</ref>
La sfârșitul domniei lui Matei Basarab (1654), lucrările la finisaje, precum și pictura bisericii, nu erau încă gata, în pofida eforturilor celor doi ispravnici (Mogoș, iuzbașa din Păulești și Antonie postelnicul din Negoiești). Primul [[egumen]] al mănăstirii a fost Vasilie [[monah]]ul, așa cum rezultă din [[pisanie]].
Într-un document emis de [[Constantin Șerban]] la 12 iulie 1654 se menționează că li se înapoiază brebenilor (la acea dată Brebu era un sat de oameni liberi, moșneni) jumătate din moșia luată de Matei Basarab și dată mănăstirii, făcându-se astfel un act de justiție. Mai târziu, voievodul Antonie din Popești (1669 - 1672) recondiționează turnul incintei, înzestrându-l cu un clopot mare, astăzi dispărut.
==Arhitectură==
