Modificări

'''Cuvioşii părinti Cuvioșii părinți Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion, Ştefan şi Ștefan și Atanasie''' au vieţuit viețuit în secolul al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea, nevoindu-se aceştia aceștia în codrii seculari de pe valea pârâului Secu, din apropierea actualei [[Mănăstirea Secu (NeamţNeamț, România)|Mănăstiri Secu]], fiind cu metania de la [[Mănăstirea NeamţNeamț]].

Doritori de fericită linişte şi liniște și fiind umbriţi umbriți de harul [[Duhul Sfânt|Sfântului Duh]], s-au făcut pustnici vestiţivestiți, fiind printre cei dintâi sihaştri sihaștri cunoscuţi pe valea Secului, amintiţi amintiți în actele vremii. Nevoinţa Nevoința lor a fost aşa așa de aleasă, încât numele şi și faptele lor au ajuns până la domnul ţării țării şi mulţi mulți ucenici li s-au alăturat, toţi acestia toți aceștia la un loc formând prima sihastrie sihăstrie pe valea pârâului Secu.

Odată cu întemeierea [[Schitul lui Zosim|Schitului lui Zosim]] (1564), o parte dintre ei au intrat în obşteobște, sub ascultarea egumenului [[egumen]]ului Dosoftei, iar ceilalţi ceilalți au rămas mai departe la "[[chilie|chilii" ]], în pădure.

Cuvioşii părinti Cuvioșii părinți Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion, Ştefan şi Ștefan și Atanasie s-au nevoit toată viaţa viața în linişteliniște, în [[post]], în [[rugăciune şi ]] și în cugetarea celor dumnezeieştidumnezeiești.

După mulţi mulți ani de aspră nevoinţănevoință, cei opt sihaştri sihaștri iubitori de [[Hristos]] s-au săvârşit cu săvârșit în pace către sfârşitul sfârșitul secolului al XVI-lea, lăsând în urmă numeroşi numeroși ucenici şi și o profundă tradiţie tradiție [[isihasm|isihastă]].