5.288 de modificări
Modificări
mici corecturi
În primii săi ani de patriarhat a fost prins în problemele unui oraş cosmopolit în care animozităţile dintre diferitele partide creştine, evrei şi păgâni luau adesea forme violente. Acestea se suprapuneau pe fondul rivalităţii dintre Alexandria şi Constantinopol şi pe cel al conflictului dintre şcolile alexandrină şi antiohiană în ceea ce priveşte gândirea eclezială, evlavia şi discursul teologic. Aceste probleme s-au acutizat în 428 când scaunul din Constantinopol a devenit vacant. Nestorie, ca reprezentant al partidului antiohian, a fost înscăunat ca Arhiepiscop al Constantinopolului la [[10 aprilie]] 428 şi a inflamat şi mai mult spiritele susţinând că termenul ''Theokotos'' (Născătoare de Dumnezeu) nu reflectă în mod adecvat poziţia [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]] în relaţia sa cu [[Iisus Hristos]].
Astfel, Sf.Chiril şi partidul alexandrin şi-au încrucişat săbiile cu cei din partidul antiohian la curtea imperială. După multe frământări, Augusta [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]], sora mai mare a împăratului [[Teodosie al II-lea]], l-a susţinul susţinut pe Sf. Chiril împotriva lui Nestorie. Pentru a-l îndepărta pe Sf. Chiril, Nestorie i-a sugerat împăratului să convoace un [[sinod ecumenic]] la Constantinopol. Dar împăratul Teodosie a convocat sinodul la Efes, o regiune în care Sf. Chiril era apreciat. După luni întregi de dezbateri, [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul din 431]] a sfârşit prin a-l îndepărta pe Nestorie din scaunul său şi a-l trimite în exil.
Sf. Chiril a murit la [[27 iunie]] 444, dar controversele au continuat şi în deceniile următoare, de la [[Sinodul tâlhăresc de la Efes]] din 449 până la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul din Calcedon din 451]], şi chiar mult după acesta.
