14.992 de modificări
Modificări
→Viaţa: completări
La 29 decembrie 1826 Anastasie a trecut la [[ortodoxie]]. Între 1826-1829 a urmat cursuri de filozofie și drept la Universitatea din Buda. În 1829 a plecat la Vârșeț unde a urmat teologia.
La 24 octombrie 1833 Anastasie Şaguna s-a [[călugăr]]it, luând numele '''Andrei'''. A fost [[hirotonire|hirotonit]] [[ierodiacon]] în la 2 februarie 1834. Atunci a spus el celebrele cuvinte: „''Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn vreau să-i trezesc și cu voia către tot ce e adevărat, plăcut și drept să-i îndrumez''”. A devenit apoi profesor la Seminarul teologic din Carloviţ (Karlowitz, în Voivodina, Serbia) şi secretar al „Consistoriului arhidiecezan” de acolo (din 1834). La 29 iunie 1837 a devenit [[ieromonah]], [[protosinghel]], „asesor” (consilier) mitropolitan şi „administrator” (locţiitor) de [[egumen]] la mănăstirile sârbeşti Iazac (din 1838) şi Beşenovo (din 1841). A fost [[arhimandrit]] şi egumen la mănăstirile Hopovo (1842) şi Covil (1845). După anul 1842 a funcţionat un timp ca profesor în secţia română a Seminarului teologic din Vârşeţ şi „asesor” al Consistoriului de acolo.
Andrei Şaguna a fost numit ''vicar general'' al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiuş (15/27 iunie 1846), iar la 2 decembrie 1847 a fost ales episcop (recunoscut la 5 februarie 1848 şi hirotonit la 18/30 aprilie 1848).
