Modificări

[[Marea Schismă]] din 1054 a împărţit [[creştinism]]ul în două mari ramuri, vestică ([[Biserica Romano-Catolică|catolică]]) şi estică ([[Biserica Ortodoxă|ortodoxă]]). În secolele următoare, între Biserici a urmat o luptă pentru supremaţie, marcată de prozelitism, în special din partea Bisericii Romano-Catolice. În secolul al XIV-lea la graniţa dintre Ţara Românească, Serbia şi Ungaria aveau loc lupte, susţinute şi de cele două Biserici. Spre deosebire de majoritatea populaţiei din Ţara Românească, de credinţă ortodoxă, domnitorii Basarab I şi fiul său, [[Nicolae Alexandru]]<ref name="Barbu">Prof. dr. Daniel Barbu ''Sur le double nom du prince de Valachie Nicolas-Alexandre'', Revue Roumaine d’Histoire XXV, no. 4, 1986, pp. 287-300.</ref>, se prsupune că erau catolici, sau cel puţin simpatizanţi <ref name="Djuvara">[[Neagu Djuvara]], [http://www.itcnet.ro/history/archive/mi2000/current8/mi53.htm Iarăşi despre Negru Vodă şi "Descălecătoare"], Magazin Istoric, nr. 8 / 2000</ref>. Împiedicarea expansiunii spre est răsărit a influenţei Bisericii Romano-Catolice necesita reafirmarea credinţei ortodoxe, inclusiv prin întemeierea de mănăstiri. Acestea erau totodată şi locul unde se formau funcţionarii cancelariilor domneşti şi locuri de refugiu.