Modificări

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia din părinți nobili: tatăl său, Secundus, era un ofițer de rang înalt în armata imperială. Tatăl său a murit la scurt timp după nașterea sa, astfel încât el a fost crescut de mama sa, Antuza, care era creștină. A fost [[Botez|botezat]] în 370 și [[hirotesie|hirotesit]] [[citeţ]]. Și-a început educația pe lângă educatorul [[păgânism|păgân]] Libanius, apoi a studiat [[teologie|teologia]] cu [[Diodor din Tars]] (unul din conducătorii a ceea ce mai târziu s-a numit [[Școala din Antiohia]]), timp în care practica o aspră [[asceză]]. Nemulțumit de acestea, devine [[pustnic]] (cca. 375 d. Hr.) și rămâne retras până când sănătatea sa precară îl silește să se întoarcă în Antiohia.

Atunci a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[diacon]] în 381 de către Sfântul [[Meletie al Antiohiei]], iar mai apoi [[preot]] în 386 de către [[episcop]]ul [[Flavian I al Antiohiei]]. Se pare că aceasta a fost perioada cea mai fericită din viața sa. De-a lungul a doisprezece ani, a devenit foarte cunoscut datorită elocvenței cu care vorbea în public. În acest sens, trebuie amintite explicațiile sale referitoare la diferite pasaje și învățături morale din [[Sfânta Scriptură]]. Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt ''Omiliile'' la diferite cărți ale [[Sfânta Scriptură|Bibliei]]. Sfântul Ioan insista foarte mult asupra [[milosteniemila|milosteniei]]i. De asemeni, el se îngrijea foarte mult de nevoile duhovnicești și materiale ale săracilor. A predicat mult împotriva abuzurilor de bogăție și de dreptul de proprietate. În multe privințe, faptul că avea atât de mulți ascultători nu era de mirare. Întrucât avea o înțelegere directă a Scripturilor (foarte deosebită de tendința alexandrină de interpretare alegorică), aceasta însemna că majoritatea temelor abordate în cuvântările lui erau prin excelență sociale, explicând cum ar trebui să trăiască creștinii.

Sf. Ioan era neînfricat în arătarea greșelilor celor mari. Teofil, Eudoxia și ceilalți dușmani ai săi s-au aliat împotriva lui. Aceștia au convocat un [[sinod]] în anul 403 pentru a-l condamna pe Sf. Ioan, sub acuzația de origenism. Ca urmare a acestui sinod, este [[depunerea din treaptă|depus]] și exilat. Împăratul Arcadie îl recheamă însă aproape imediat, din cauza nemulțumirii poporului. Mai avusese loc și un "cutremur" în iatacul imperial (se crede că a fost vorba fie un cutremur de pământ, fie de faptul că împărăteasa pierduse o sarcină sau dăduse naștere unui prunc mort), ceea ce fusese interpretat ca un semn al mâniei lui [[Dumnezeu]]. Pacea a fost de scurtă durată. O statuie de argint a împărătesei Eudoxia a fost ridicată în apropierea [[catedrală|catedralei]] [[Aghia Sophia (Constantinopol)|Aghia Sophia]]. Ioan critică atunci ceremoniile de consacrare a acesteia. Vorbește împotriva împărătesei pe un ton dur: "Iarăși Irodiada se îndrăcește, iarăși de tulbură, iarăși joacă și saltă, iarăși caută capul lui Ioan" (aluzie la ceea ce se întâmplase cu Sfântul [[Ioan Botezătorul]]). Este din nou exilat, de data aceasta în Caucaz, în Georgia.

* Capela Imaculatei Concepțiuni a Basilicii San Pietro, Roma - restituite [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei Constantinopolului]] în anul 2004 și plasate în [[Biserica Sfântul Gheorghe (din Constantinopol)|Catedrala Sf. Gheorghedin Constantinopol]] din Constantinopol.

Sf. Ioan apare adesea zugrăvit în Sfântul [[Altar]]. Când este zugrăvit pe Ușile împărătești, poartă în mână Sf. Liturghie scrisă. Când este reprezentat în [[trapeza]] unei mănăstiri, pe răvașul pe care îl poartă stă scris (ibidem, p. 239): "De păcatele ce a făcut cineva mai înainte, de se va căi, cum că cu adevărat însuși a greșit, mântui-se-va".

Într-o vreme în care [[cler]]ul cetății era vehement criticat pentru stilul său de viață luxos, Sfântul Ioan era hotărât să reformeze clerul din Constantinopol. Eforturile sale s-au lovit de o serioasă rezistență și au avut un efect limitat. Ca teolog, el a fost și rămâne foarte important pentru creștinătatea răsăriteană, dar a fost considerat mai puțin important pentru creștinii din Occident. El a refuzat în general să urmeze aplecarea contemporanilor săi spre alegorie, preferând vorbirea directă si aplicând pasaje și lecții din [[Sfânta Scriptură]] la viața de zi cu zi. Într-o anumită măsură, scrierile lui constituie o sinteză între metoda [[hermeneutică]] a mai alegoricei [[Școala din Alexandria|Școli din Alexandria]] și literalismul [[Școala din Antiohia|Școlii Antiohiene]].

Două din scrierile sale merită o atenție deosebită. Sf. Ioan a armonizat viața liturgică a Bisericii, revizuind [[rugăciune|rugăciunile]] și [[Indicaţii liturgice|indicaţiile]] din [[Sfânta Liturghie]] sau celebrarea Sfintei [[Euharistie|Euharistii]]. Până în zilele noastre, Biserica Ortodoxă celebrează cel mai adesea Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur, ca și [[Biserica Catolică de Rit Bizantin]] (uniații). În aceste Biserici se citește în fiecare an de [[Sfintele Paşti]] (cea mai mare sărbătoare creștină), ''Omilia la Sfintele Paşti'' a Sf. Ioan Gură de Aur.

Pe baza unor fragmente din aceste omilii în care, retoric, Sf. Ioan se exprima în termeni duri la adresa iudaismului, unii autori moderni au interpretat scrierile Sfântului (ca si pe ale altor [[Părinţii Bisericii|Părinţi ai Bisericii]]) ca fiind antisemite. Aceasta cu atât mai mult cu cât, dincolo de intenția originară a Sf. Ioan, amintită mai sus, scrierile sale au fost uneori folosite și de diferite grupuri care încercau să promoveze antisemitismul sau opoziția la creștinism. Este cazul naziștilor din timpul celui de-al doilea Război Mondial care au folosit scrierile Sf. Ioan în încercarea de a-i convinge pe creștinii din Germania și Austria că evreii meritau să fie exterminați. Deși în ''Adversus Iudaeos'' se regăsesc tonalități foarte dure la adresa evreilor și a practicilor lor religioase, trebuie totuși precizat că aceasta nu are nimic în comun cu antisemitismul, concept modern care traduce o formă de rasism. După cum se poate deduce și din cele de mai sus, Sf. Ioan nu susținea folosirea violenței împotriva evreilor. Polemica Sfântului Ioan Hrisostom este exclusiv cu religia [[iudaism|iudaică]], a cărei perpetuare după venirea [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] o considera neavenită și cu acei creștini care urmau această cale greșită.

înainte=[[Nectarie de Constantinopoldin Egina|Nectarie]]|