Modificări

Salt la: navigare, căutare

Smerenia

74 de octeți adăugați, 10 februarie 2011 16:04
fără descrierea modificării
{{Spiritualitate didactică}}
'''Smerenia''' este o [[virtuţi|virtute]] morală care constă în ajutarea, slujirea, punerea mai presus a celorlalţi. Ea este opusă [[mândria|mândriei]], egoismului şi slavei deşarte, care . Smerenia se însoţeşte cu inocenţa şi curăţenia copiilor, cu [[înţelepciunea]], cu harul Domnului, cu cinstea şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, cu bogăţia, slava, mântuirea [[mântuire]]a şi [[viaţa veşnică]]. [[Dumnezeu ]] înviorează duhurile smerite şi mângâie pe cei smeriţi. [[Sfânta Scriptură|Biblia ]] oferă atât modele de smeriri (Nabucodonosor, Ahab, Manase) cât şi modele de smerenie (Iosia, Ezdra, psalmistul [[David]], [[Fecioara Maria]], [[apostolul Pavel ]] şi modelul suprem, [[Iisus]]). Smerenia trebuie să fie podoaba tuturor, apostoli [[apostol]]i precum Pavel sau oameni obişnuiţi, bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, săraci sau bogaţi.
==Smerenia în Biblie==
===Smerenia în Biblie (rezumat)===
====Smerenia împotriva ipocriziei, răutăţii, indiferenţei şi slavei deşarte====
Iisus mustră aspru pe [[cărturari]] şi [[farisei]], denunţând ipocrizia, răutatea, [[indiferenţanepăsarea]], şi alergarea la [[mândria|slava deşartă]] a acestora. [[Iisus]] îi învaţă că Unul este Învăţătorul şi anume Hristos şi că ei sunt toţi fraţi, în care cel mai mare dintre ei este slujitorul oricui şi arată atât smerirea ce-i aşteaptă pe cărturari şi farisei, cât şi înălţarea celor smeriţi la vremea potrivită. ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=23 23,1-12]).
====Smerenia împotriva egoismului====
Apostolul Pavel le scrie filipenilor că fiecare, în smerenie, trebuie să se lepede de egoism, privindu-i pe toţi mai presus decât pe sine ([[Epistola către Filipeni|Filipeni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2#3-4 2,3-4]).
====Smerenia împotriva mândriei dispreţuitoare====
Văzând că unii se credeau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi, Iisus le spune [[pilda vameşului şi fariseului]], arătându-le că o [[rugăciune]] smerită îndreaptă omul mai mult decât rugăciunea omului corect, dar mândru, care se îndreptăţeşte pe sine . ([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=18#9-14 18,9-14]).
====Smerenia copiilor====
====Modele de smerire====
=====Smerirea lui Nabucodonosor=====
Un pilduitor exemplu de smerire silită dă [[Nabucodonosor al II-lea|NabuciodonosorNabucudonosor]], împăratul Babilonului, care găseşte cu cale să facă cunoscute semnele mari şi [[minune|minunile]] puternice pe care le-a făcut Dumnezeul Cel Prea Înalt faţă de el. Astfel el povesteşte că, pe când trăia liniştit şi fericit în palatul lui, el are un [[vis]] care îl înspăimântă şi-l umple de [[teama|groază]]. El cheamă pe [[vrăjitorievrăjitoria|vrăjitorii]], cititorii în stele, ghicitorii, haldeii (magii caldeeni) pe care-i ţinea la palat dar ei nu reuşesc să-i tâlcuiască visul, aşa că îl cheamă pe profetul [[Daniel]]. Nabucodonosor îi spune visul său, Daniel i-l tâlcuieşte, apoi îl sfătuieşte să pună capăt [[păcat]]elor sale, să trăiască în neprihănire, s-o rupă cu nelegiuirile lui şi să aibă [[mila|milă]] de cei nenorociţi că poate i se va prelungi fericirea. Împăratul nu ascultă sfatul lui Daniel, iar după douăsprezece luni, când i s-a trufit inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie ([[Cartea lui Daniel|Daniel]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=16&cap=5#20 5,20])>, astfel încât îşi atribuia sieşi propria [[iubirea de arginţi|bogăţie]] şi faimă, un glas îl anunţă din cer că avea să i se ia împărăţia şi că ceea ce îi proorocise Daniel se va împlini imediat. Într-adevăr, el este aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi este despuiat de slava lui (Daniel 5,20). Izgonit din mijlocul oamenilor, el locuieşte la un loc cu fiarele câmpului, îi dau să mănânce iarbă ca la boi şi este udat de roua cerului; îi creşte părul că penele vulturului, şi unghiile ca ghearele păsărilor, inima sa ajunge ca inima unei fiare; şapte vremi trec peste el. Când s-a împlinit sorocul, el îşi ridică ochii spre cer, şi mintea ii vine la loc: binecuvântează, laudă şi slăveşte pe Dumnezeu, recunoscând că El stăpâneşte în cer şi pe pământ. Ca urmare i se dau înapoi slava împărăţiei, ca şi măreţia şi strălucirea sa de împărat, sfetnicii şi mai marii mei îl caută din nou; este pus iarăşi peste împărăţia lui, şi puterea sa creşte. După această întâmplare, potrivit propriei mărturisiri, Nabucodonosor laudă, înalţă şi slăveşte pe Împăratul Cerurilor, căci ,,toate faptele Lui sunt adevărate şi căile Lui drepte, iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!’’, după cum se exprimă împăratul (Daniel [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=16&cap=4 4,1-37]).
=====Smerirea lui Ahab=====
5.288 de modificări

Meniu de navigare