14.992 de modificări
Modificări
→Viaţa
Trebuie subliniată diferenţa dintre [[condac]]ul contemporan, care este un scurt imn religios care onorează şi descrie o sărbătoare sau un sfânt, şi [[condac]]ul aşa cum era în secolul VI, pe vremea cuviosului Roman. Condacul de acum era pe atunci doar prologul (''proomion'') condacului în forma sa întreagă; acest cuprindea 18-30 de strofe (''ikoi''), fiecare cu un refren şi unite printr-un acrostih. Când condacul era cântat pe o melodie originală, se numea ''idiomelon''. Iniţial, compoziţiile Sfântului Roman erau numite pur şi simplu "[[psalmi]]" sau "ode". Termenul de [[condac]] a intrat în folosinţă abia în secolul IX, acest cuvânt provenind de la ''kontos'', bastonaşul de lemn pe care se înfăşura pergamentul pe care se scria în acel timp.
Printre cele mai celebre [[condac]]e care ne-au rămas de la Sfântul Roman sunt:
* La moartea unui călugăr
* Judecata de apoi
* Trădarea lui [[Iuda]]
* Martiriul [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Sfântului Ştefan]]
Dar cel mai faimos [[condac]] al Sfântului Roman rămâne tot Condacul Nasterii Domnului:
:Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşte,
:iar pământul peşteră Celui neapropiat aduce.
:Îngerii cu păstorii slavoslovesc,
:iar magii cu steaua călătoresc.
:Că pentru noi s-a născut prunc tânăr,
:Dumnezeu cel mai înainte de veci.
:([[Minei]], [[25 decembrie]], la [[Utrenie]])
Aşa cum scria academicianul Virgil Cândea, "puţine alcătuiri ale literaturii universale cuprind o asemenea densitate de paradoxuri, evocarea atâtor fapte mai presus de fire şi de înţelegere, prilejuite de suprema Teofanie a întruparii Logosului şi exprimate cu atâta economie de cuvinte, în numai câteva versuri".
În termeni ştiinţifici, compoziţiile cuviosului Roman "combină cu succes solemnitatea şi demnitatea predicii religioase cu delicateţea şi vioiciunea poeziei lirice şi dramatice."
