Din sl. ''prĕčĩstĩna'' - preacurat(ă). La origine, cântare bisericească ortodoxă care acoperă intervalul din timpul Sf. Liturghii în care preotul se cuminecă (împărtăşeşte) cu Sfintele Taine - Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos. Denumirea a devenit ulterior generică pentru o gamă largă de cântece aparţinând folclorului religios românesc. Pricesnele au un conţinut tematic variat, centrat în special pe comportamentul moral creştin, rugăciune şi mulţumire adresa lui Dumnezeu, a Preacuratei Fecioara Maria şi a sfinţilor. Sunt cântate cu precădere în bisericile parohiale de către credincioşi, iar in ultimul timp, au devenit parte a repertoriului multor artişti populari consacraţi, care au depus eforturi considerabile pentru culegerea, adaptarea şi păstrarea lor.