|
|
| Linia 1: |
Linia 1: |
| − | ''Orarul'' este un veşmânt diaconesc, sub forma unor fâşii de pânză, care trece pe sub umărul drept şi atârnă pe umărul stâng în faţă şi în spate. La început era format dintr-o bucată de pânză lungă şi îngustă, pe care o purtau diaconii pe umărul stâng şi cu care ştergeau la gură pe cei ce se împărtăşeau. Cea mai veche menţiune a orarului datează din sec. IV. În canoanele 22 şi 23 ale Sinodului din Laodiceea (364) se vorbeşte despre orar ca fiind un veşmânt specific diaconului, cum a rămas până astăzi.
| + | ==Mutat în articol== |
| − | | + | Conţinut mutat în articol. - [[Utilizator:Inistea|Inistea]] 29 ianuarie 2007 10:57 (PST) |
| − | În timp ce diaconul rosteşte ecteniile, el ţine orarul cu mâna dreapta în sus (în dreptul frunţii), arătînd prin această ridicare momentul când credincioşii din biserică trebuie să se roage împreună cu el, iar când termină, îl aşează pe mâna stângă.
| |
| − | | |
| − | Orarul simbolizează aripile îngerilor care zboară neîncetat în jurul tronului ceresc, slujind Domnului. De aceea, pe orarele diaconilor din vechime erau scrise cuvintele: "Sfânt, Sfânt, Sfânt", cuvinte cu care îngerii preamăresc pe Dumnezeu (Isaia, VI, 3: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Atotţiitorul, plin e tot pământul de slava Sa!"). El este şi simbolul darului cu care este învrednicit diaconul, de a sluji lui Dumnezeu.
| |
| − | | |
| − | | |
| − | === sursa === | |
| − | Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Arhim. Prof. Ghenadie Niţoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda - Liturgica teoretică.
| |
| − | | |
| − | [[category: liturgica]] | |
Versiunea de la data 29 ianuarie 2007 18:57
Mutat în articol
Conţinut mutat în articol. - Inistea 29 ianuarie 2007 10:57 (PST)
