2.325 de modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
===Despre a doua jumătate a primului mileniu===
După invazia slavilor, viața creștină a continuat să dăinuiască, prin bisericile modeste de lemn, în care slujeau preoți de neam român, îndrumați de episcopi sau horepiscopi, prin sihaștrii care trăiau în schituri retrase în poienile codrilor, prin credincioșii care se rugau și se mărturiseau preoților lor in [[limba română]], deși în cult s-a introdus veche slavă. Toate manifestările materiale și spirituale sunt mărturii de mare valoare pentru dovedirea continuității românilor în teritoriile pe care le locuiesc neîntrerupt până azi.
Un popor cu vechi tradiții creștine, cu o credință puternică ce avea rădăcini adânci în istorie, care pot fi urmărite pînă în secolele II—III, un popor care în jurul anului 900 apare organizat în puternice formațiuni politice și militare, având în frunte duci, cneji sau voievozi, cu ortificate, cu locuri întărite, cu biserici, cu o viață economică și avansată, presupune în chip categoric că avea și o organizare bisericească, în frunte cu episcopi și horepiscopi, conștienți de drepturile și îndatoririle lor. Acest lucru este valabil pentru toate teritoriile locuite de români.
