2.314 modificări
Modificări
Diacritice noi
'''Înșelarea''' (ru: прелесть, ''prelest'', gr. πλάνη - ''plani''), cunoscută și sub numele de '''amăgire''' duhovnicească este, potrivit Părinților Bisericii Ortodoxe, o stare duhovnicească falsă, o boală spirituală, "o rănire a firii umane de neadevăr" (Sf. [[Ignatie Briancianinov]]).<ref>Ignatie Briancianinov, [http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sfantul_ignatie_briancianinov-despre_inselare.htm Despre înșelare], ''Orthodox Life'', July-August 1980.</ref> Noțiunea de înșelare nu trebuie confundată cu boala mintală de natură somatică, ci este mai degrabă o boală spirituală<ref>Jean-Claude Larchet, ''Thérapeutique des maladies mentales. L’expérience de l’Orient chrétien des premiers siècles'' (1992, 3rd edition 2008) ISBN 2204045187, ro: Jean-Claude Larchet, Jean-Claude LARCHET, ''[http://www.librariasophia.ro/carti-Terapeutica-bolilor-mintale-Larchet-Jean-Claude-so-2894.html Terapeutica bolilor mintale. Experienţa creştinismului Experiența creștinismului răsăritean al primelor veacuri]'', în româneşte românește de Marinela BOJIN, Ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2008, ISBN: 973-136-066-9.</ref>, o boală a sufletului în relația sa personală cu Dumnezeu, o boală ale cărei surse se găsesc în înfumurare, în mândrie și în ispita diavolească. Înșelarea se vindecă prin [[smerenie]] și prin [[Sfintele Taine]].
==Informații generale==
Un alt tip de înșelare destul de periculos este încrederea în vise. Sfinții Părinți spun că nu ar trebui să le dăm atenție niciodată, pentru că ar putea veni de la diavoli.<ref>Sf. Diadoh al Foticeii, "Cuvânt ascetic despre viața morală, despre cunoștință și despre dreapta socoteală duhovnicească, în 100 de capete", cap. 36-38, în ''Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii'', vol. 1, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Humanitas, București, 1999, ISBN 973-28-0885-3, pp. 351-352.</ref> Sf. [[Ioan Scărarul]] scrie: "Dracii slavei deșarte sunt, în visuri, prooroci. Ei închipuiesc ca niște vicleni cele viitoare și ni le vestesc mai dinainte. Împlinindu-se vedeniile, ne minunăm și ne înălțăm gândul ca și când am avea darul preștiinței."<ref>Sf. Ioan Scărarul, [[Scara dumnezeiescului urcuș]], Treapta a 3-a, cap. 39 și urm., în ''Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii'', vol. 9, traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Humanitas, București, 2002, ISBN 973-28-9071-X, p. 82.</ref>
În Înțelepciunea lui Sirah se spune, tot astfel: "Deşarte Deșarte nădejdi şi și mincinoase îşi își face omul cel neînţelegător şi neînțelegător și visurile fac pe cei neînţelepţi neînțelepți să-şi și iasă din fire. Ca şi și cel care se prinde de umbră şi și aleargă după vânt, aşa așa este şi și cel care crede visurilor. [...] Că pe mulţi mulți i-au înşelat înșelat visele şi și au căzut cei care au nădăjduit în ele". (Înțelepciunea lui Isus Sirah 34, 1-2, 7) Când omul începe să ia visele în seamă și să caute semne despre viitor în acestea, demonii îl îmboldesc să se încreadă în visuri din ce în ce mai mult, ducându-i pe unii chiar la sinucidere sau la erezie <ref>Sf. Ioan Casian, [ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Ioan%20Casian%20-%20Scrieri.pdf Scrieri alese. Așezămintele mânăstirești și Convorbiri duhovnicești], traducere de prof. Vasile Cojocaru și prof. David Popescu, ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române [Părinți și scriitori bisericești, vol. 57], București, 1990, "Convorbirea a 3-a. A doua convorbire cu Părintele Moise", cap. 7: 'Amăgirea și căderea unui monah din Mesopotamia', pp. 332-333.</ref>, ori în alte păcate de moarte.
===Dorința de a-i învăța pe alții===
Dorința de a-i povățui pe alții este o formă de înșelare sau amăgire spirituală atunci când aceasta are la bază patima mândriei mai degrabă decât pe cea de a împărtăși cu alții unele informații. Vorbind despre slava deșartă, Sf. [[Ioan Scărarul]] spune: "Nu-l lua în seamă [gândul]când îți spune să primești vrednicia de episcop sau de stareț sau de învățător. Că greu e să alungi câinele de la taraba măcelarului."<ref>Sf. Ioan Scărarul, ''The ladder of Divine Ascent''. Treapta 22.</ref> Povățuitorul plin de închipuirea de sine de multe ori nu bagă de seamă că le face rău celor care îl ascultă, pentru că aceștia nu înțeleg ce spune, înțeleg greșit sau pot chiar să nu priceapă deloc un anumit subiect, iar povățuitorul nu încetează să le spună mereu altele. Domnul Iisus avertizează împotriva învățării celor care nu sunt pregătiți sau nu sunt în stare să înțeleagă un anumit subiect: "Nu daţi dați cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şiși, întorcându-se, să vă sfâşie sfâșie pe voi" (Matei 7, 6). Sf. [[Ioan Gură de Aur]] spune că viața necurată este motivul pentru care învățătura nu este înțeleasă<ref>Sfântul [[Ioan Gură de Aur]],[ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/PSB/PSB%2023%20-%20Sfantul%20Ioan%20Gura%20de%20Aur%20-%20Scrieri%20-%20Partea%20a%20treia.pdf Omilii la Matei. Omilia XXIII. Matei VII, 1], în Sf. Ioan Gură de Aur, ''Scrieri alese'', traducere, introducere, note și indice de Pr. D. Fecioru, ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române [Părinți și scriitori bisericești, 23], București, 1994, pp. 292-309.</ref>. [[Apostolul Pavel]] exprima deja aceeași idee: "Omul firesc nu primeşte primește cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi și nu poate să le înţeleagăînțeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşteduhovnicește" (I Corinteni 2,14).
Cuviosul Iosif Isihastul scrie că atunci când omul împătimit începe să îl învețe pe alt om împătimit, cel dintâi pierde de îndată harul, căci Dumnezeu dă darul învățării celorlalți doar atunci când povățuitorul însuși a ajuns la nepătimire și contemplație.<ref>Elder Joseph the Hesychast. Monastic wisdom. Letter 22.</ref> Sf. [[Simeon Noul Teolog]]<ref>[http://www.pagez.ru/lsn/simeon/83.php St. Symeon the New Theologian. Word 83.] (ru)</ref> spune că cel ce învață pe altul ar trebui să știe din experiență lucrurile despre care îl învață pe celălalt. Tot cuviosul Iosif spunea că de multe ori a văzut cum nicio strădanie omenească nu putea face învățătura să rodească în cei ce o ascultau, dacă Dumnezeu însuși nu-i ajuta Dumnezeu, cu Harul Său. Sf. [[Inochentie din Alaska]] scria că numai cei care au multă credință și dragoste pot avea un glas și o înțelepciune cărora inimile ascultătorilor să nu li se poată împotrivi. <ref>[http://www.fatheralexander.org/booklets/russian/innocent_alaska_r.htm St. Innocent of Alaska. Instruction for a missionary priest.] (ru)</ref>
Tot astfel, Sf. Apostol Iacov avertizează împotriva învățătorilor neaveniți: "Nu vă faceţi faceți voi mulţi învăţătorimulți învățători, fraţii frații mei, ştiind știind că (noi, învăţătoriiînvățătorii) mai mare osândă vom lua" (Iacov 3,1). La rândul său, într-un comentariu pe marginea Epistolei Sf. Iacov, Arhiepiscopul [[Averchie (Taușev) de Syracuse, New York|Averchie de Syracuse, NY]] spune că acela care începe să îi învețe pe alții ar trebui să fie foarte prudent și să nu se încreadă în forțele proprii. <ref>[http://azbyka.ru/hristianstvo/bibliya/tolkovanie/averkiy_sobornye_poslaniya_10-all.shtml Arhiepiscop Averchie Taușev, Analiză exegetică la Epistola Sf. Iacov]. (ru)</ref>
În ceea ce privește învățarea în biserică, canonul 64 al [[Sinodul Quinisext|Sinodului Quinisext]] statuează că ''"nu se cuvine ca laicul să țină cuvântare sau să învețe în chip obștesc (public), însușindu-și de aici slujba învățătorească, ci să se supună rânduielii predanisite (lăsate) nouă de către Domnul și să deschidă urechea spre cei ce au luat darul cuvântului de dăscălie (învățătoresc) și să învețe cele dumnezeiești de la aceștia [...] Iar de s-ar prinde cineva atingând (călcând) canonul de față, să se afurisească (să nu se cuminece) 40 de zile"''<ref>In Arhid. Prof.Dr. [[Ioan Floca|Ioan N. Floca]], ''Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'', Ed. Arhidiecezană, Sibiu, 2005, ISBN 973-0-03563-6, p. 157.</ref> Iar interpretarea canonului este formulată astfel: "Iar de se va găsi cineva dintre mireni care să fie încercat în vorbire și smerit în purtări, nu-i este interzis să răspundă și să-i învețe în privat pe cei care îl întreabă, după cum zic [[Ioan Zonara|Zonara]] și cum zice și capitolul 32 al Cărții a VIII-a a [[Constituțiile Apostolice|Așezămintelor Sfinților Apostoli]]. Căci aceștia vor fi cu toții învățați de la Dumnezeu: că după cum a vorbit Apollo, învățând despre Domnul și cu toate că nu se învrednicise decât de botezul întru Domnul (Fapte 28, 25), și după cum au învățat încă mai bine decât [[Apostolul Apollo|Apollo]], [[Apostolii Acvila și Priscila|Acvila și Priscilla]] calea lui Dumnezeu"<ref>Cit. in: [http://www.intratext.com/IXT/ENG0835/__P3S.HTM Canons of the seven ecumenical councils. Quinisext Ecumenical Council. Rule 64].</ref>
Termenul de înșelare este folosit în mai multe texte liturgice ale Bisericii Ortodoxe.
Astfel, el apare în Acatistul Maicii Domnului, la Icosul 5 ("Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înşelăciuniiînșelăciunii", Icosul 6 ("Bucură-te, ceea ce ai călcat rătăcirea înşelăciuniiînșelăciunii")<ref>[http://www.dervent.ro/rugaciuni.php?cID=cat-rugaciuni-acatiste&rID=00003-Acatistul_Buneivestiri Acatistul Buneivestiri] </ref> etc.
Înșelarea este amintită și în [[Canonul cel Mare]] al Sf. [[Andrei Criteanul]]:<ref>[http://www.nistea.com/canonul_mare.htm Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul]</ref> de exemplu în Cântarea a 3-a: "O, Treime, Unime, Dumnezeule, mântuiește-ne pe noi de înșelăciune și de ispite și de primejdii!"; în Cântarea a 4-a: "Lui Esau cel urât asemănându-te, suflete, ai dat amăgitorului tău întâia naștere, a frumuseții celei dintâi; și de la binecuvântarea părintească ai căzut, și îndoit te-ai amăgit, ticalosule, cu fapta și cu gândirea; pentru aceasta acum pocăiește-te."
