Modificări

În practica creştină creștină ortodoxă, '''Doxologia''' (gr. Δοξολογία - a aduce slavă / mărire lui Dumnezeu) sau '''slavoslovia''' (sl. slavosloviti - a slăvi, a preamări pe Dumnezeu) se referă la un vers scurt sau imn de laudă adresate lui Dumnezeu. Doxologia este continuarea practicii iudaice pre-creştine creștine din sinagogi de aducere de laude lui Dumnezeu.

*Doxologia - "Slavă Tatălui şi și Fiului şi și Sfântului Duhul..." (doxologie trinitară)

==Utilizare în Vechiul şi și Noul Testament==Doxologiile, ca model, sunt folosite în multe slujbe religioase creştine creștine dar nu numai. Modelul acesta este folosit pe scară largă în epoca [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] dar şi și în vremurile apostolice. Sfântul [[Apostolul Pavel|Pavel]] foloseşte folosește doxologii în scrisorile sale. Exemple remarcabile sunt:*Romani 16:27 - "Unuia înţeleptului înțeleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos, fie slava în vecii vecilor. Amin!" (doxologie la finele unei salutări)

*Efeseni]] 3:21 - "Lui [Dumnezeu] fie slava în Biserică şi și întru Hristos Iisus în toate neamurile veacului veacurilor. Amin!"*Iuda 24-25 - "Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi și să vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi neprihăniți cu bucurie mare, Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi și stăpânire, mai înainte de tot veacul şi și acum şi și întru toţi toți vecii. Amin!" (exemplu non-paulin: doxologie la finele unei salutări)

Versul de laudă a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] "Slavă/Mărite Tatălui şi și Fiului şi și Sfântului Duh" sau în forma extinsă "Slavă/Mărire Tatălui şi și Fiului şi și Sfântului Duh, şi și acum şi și pururea şi și în vecii vecilor. Amin." (cum o găsim deja în Didahie) se numeşte numește uneori doxologie în liturghia ortodoxă. Este o doxologie trinitară, care în timpul ereziei [[Arianism|ariene]] a devenit folosită foarte pe larg în [[Biserica Ortodoxă]]. Din această epocă, doxologia trinitară a început să fie preferată doxologiilor netrinitare. Deşi Deși este cea mai cunoscută doxologie de acest tip, multe alte doxologii există în slujbele şi și în imnografia ortodoxă.

Adesea însă, prin Doxologie se înţelege înțelege cântarea / imnul "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...", provocat de [[diacon]] sau de [[preot]] la sfârşitul sfârșitul [[utrenie]]i prin cuvintele "Slavă ŢieȚie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!". La care strana răspunde cântând imnul:

:Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.<br>Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne ŢieȚie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie mulțumim Ție pentru slava Ta cea mare.<br>Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotţiitoruleatotțiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi și Duhule Sfinte.<br>Doamne Dumnezeule, Mieluşelul Mielușelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte miluiește ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.<br>Primeşte Primește rugăciunea noastră, Cel ce şezi șezi de-a dreapta Tatălui, şi și ne miluieşte miluiește pe noi.<br>Că Tu eşti ești Unul Sfânt, Tu eşti ești Unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.<br>În toate zilele bine Te voi cuvânta şi și voi lăuda numele Tău în veac şi și în veacul veacului.<br>ÎnvredniceşteÎnvrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.<br>Bine eşti ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştripărinților noștri, şi și lăudat şi și preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.<br>Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.<br>Bine eşti ești cuvântat, Doamne, învaţăînvață-mă îndreptările Tale.'' (de 3 ori)''<br>Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi și în neam. Eu am zis: Doamne, miluieştemiluiește-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţiegreșit Ție.<br>Doamne, la Tine am scăpat, învaţăînvață-mă să fac voia Ta, că Tu eşti ești Dumnezeul meu.<br>Că la Tine este izvorul vieţiivieții, întru lumina Ta vom vedea lumină.<br>Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.<br>Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieştemiluiește-ne pe noi. ''(de trei ori)''<br>Slavă...<br>Şi Și acum...<br>Sfinte fără de moarte, miluieştemiluiește-ne pe noi.<br>''(Apoi mai pe larg:)''<br>Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieştemiluiește-ne pe noi.

În zilele de [[duminică]] şi și de [[Sărbătoare|sărbători]] Doxologia (imn) este cântată, şi și atunci este numită de cărţile cărțile de [[tipic]] şi și de cult "doxologia mare". Când doxologia este doar citită sau recitată, este numită "doxologia mică".

Fiecare rugăciune din cultul Bisericii se încheie cu o formulă doxologică (cel mai adesea trinitară), care în cultul public se recită cu voce mai înaltă, pentru care motiv se numeşte numește [[ecfonis]].

Alte doxologii folosite în cultul Bisericii dar şi și în rugăciunile individuale sunt:

'''"Că a Ta este împărăţia şi împărăția și puterea şi și slava, acum şi și pururea şi și în vecii vecilor, Amin."''', care se găseşte găsește în [[Evanghelia după Matei|Matei]] 6:13. Această doxologie face trimitere la forma din 1 Cronici 29:11-12: ''A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţiași măreția, vecinicia şi și slava, căci tot ce este în cer şi și pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi înalți ca un stăpân mai presus de orice! Dela Tine vine bogăţia şi bogăția și slava, Tu stăpâneşti stăpânești peste tot, în mâna Ta este tăria şi și puterea, şi și mâna Ta poate să mărească şi și să întărească toate lucrurile. ''. Este spusă de preot după rugăciunea [[Rugăciunea Domnului|Tatăl Nostru]] în timpul [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] şi și a altor slujbe.

După [[ectenia mare]] (la [[Sfânta Liturghie]], [[vecernie]], [[utrenie]] etc.) preotul zice ecfonisul (doxologic): '''"Că Ţie Ție se cuvine toată slava, cinstea şi și închinăciunea. Tatălui şi și Fiului şi și Sfântului Duh, acum şi și pururea şi și în vecii vecilor."''', fiind urmat de "Amin"-ul credincioşilorcredincioșilor.

Părintele [[Teofil Părăian]] remarcă, în conferinţa conferința "Ortodoxie=Doxologie", că spiritualitatea ortodoxă este una doxologică, fiind impregnată de slujbele ortodoxe şi și neputând fi despărţită despărțită de participarea la slujbe, care sunt o aşezare așezare a noastră în faţa fața lui Dumnezeu cu conştiinţa conștiința că vorbim cu Dumnezeu, că I ne rugăm. Biserica ortodoxă este o Biserică a slujirii liturgice. Nu se concepe ortodoxie fără doxologie. Nu se poate concepe ortodoxie fără preamărirea lui Dumnezeu. ORTODOXIE = DOXOLOGIE. Pentru că:

:Nu-i ortodox acela care de la preamărirea lui Dumnezeu, de la cinstirea Maicii Domnului, de la cinstirea sfinţilorsfinților, nu trece la preamărirea lui Dumnezeu cu viaţaviața.

Pentru că există o doxologie a gândirii, a minţiiminții, există o doxologie a simţirii şi simțirii și există o doxologie a trăirii, a vieţiivieții. Toate acestea trebuie să fie împreună. Pe această cale angajează pe om sfintele slujbe şi și spiritualitatea ortodoxă.