14.992 de modificări
Modificări
→Întemeierea Mănăstirii Tismana: redim. imagine
=== Întemeierea Mănăstirii Tismana ===
[[Imagine:Le_monastere_Tismana.jpg|thumb|300 px|<center>[[Mănăstirea Tismana]]</center>]]
Sub oblăduirea Doamnei Clara, a doua soţie a lui Nicolae Alexandru şi mama vitregă a lui Vlaicu Vodă acţionau [[misionar]]i [[papa]]li. Ajutat de sfaturile Cuviosului Nicodim, Vlaicu Vodă va reuşi să blocheze planurile acestora. În acest scop ei hotărăsc întărirea graniţei prin înfiinţarea de mănăstiri ortodoxe. Coordonarea înfiinţării acestora nu se putea face de la Mănăstirea Vodiţa, al cărei amplasament nu era potrivit pentru acoperirea necesităţilor comunităţii ortodoxe. Nicodim începe să caute un loc pentru a întemeia o nouă mănăstire. În acest scop vizitează Oltenia subcarpatică, căutările sale ducând la iniţierea ridicării mai multor mănăstiri şi biserici, cum au fost mănăstirile de la Gura Motrului şi Vişina (la Gura Sadului), bisericile de la Coşuştea, Jidoştiţa şi cea de pe malul râului Topolniţa şi schitul de pe Valea Aninoasei.
Plecând din Aninoasa ajunge la Gropşani (astăzi Vânăta, Gorj), lângă ceea ce astăzi se cheamă Tismana. Mergând pe valea apei în sus ajunge la o mică cascadă, unde constată că ar fi un loc bun pentru înfiinţarea unei mănăstiri. Se întoarce la Mănăstirea Vodiţa, unde lasă în locul său ca [[stareţ]] pe ieromonahul Agaton, iar el, împreună cu ucenicii săi, se duce la Tismana şi în [[1377]] începe construcţia bisericii din zid, sfinţită în [[1378]]. În paralel cu construcţia se ocupă de organizarea vieţii monahale, conform regulilor însuşite la Muntele Athos. Nicodim fiind deja arhimandrit, mănăstirea înfiinţată de el avea rang de arhimandrie, fiind „Mare Lavră” şi prima arhimandrie din ţară.
De-a lungul timpului, [[Mănăstirea Tismana ]] s-a bucurat de sprijinul domnitorilor Radu I (1377 - 1383), Dan I (1383 - 1386) şi [[Mircea cel Bătrân]] (1386 - 1418) al căror sfetnic a fost Cuviosul Nicodim.
=== Activitatea teologică şi culturală ===
