Modificări

[[Clement Romanul]] citează cuvinte din Epistola către Coloseni iar epistola către Barnaba face aluzii la unele expresii din această epistolă. [[Iustin Martirul]] şi [[Teofil al Antiohiei]] cunosc epistola şi citează expresii din ea. Sfântul Irineu, [[Tertulian]] şi [[Clement al Alexandriei]] folosesc unele expresii [[Hristologie|hristologice ]] din ea şi o socotesc ca aparţinând apostolului Pavel. [[Eusebiu al Cezareii]] ne informează că originea ei paulină n-a fost niciodată pusă la îndoiala în primele veacuri.  

Pavel şi Timotei spun că au auzit de [[credinţa]] în [[Iisus Hristos|Hristos Iisus]] a colosenilor, despre [[iubirea|dragostea]] pe care o au faţă de toţi [[sfinţi]]i din pricina [[nădejdea|nădejdii]] care îi aşteaptă în ceruri şi despre care au auzit înainte în cuvântul adevărului [[evanghelie]]i, care a ajuns până la ei şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând. Şi aceasta s-a întâmplat din ziua în care au auzit şi au cunoscut harul lui [[Dumnezeu]], în [[adevăr]], aşa cum au învăţat de la Epafras, tovarăş de slujbă iubit de Pavel şi apropiaţii săi şi un credincios slujitor al lui Hristos pentru coloseni.<ref>Col1Co l1.4-6</ref>

Apostolul Pavel spune că ei se roagă şi cer de la Dumnezeu ca locuitorii coloseni să se umple de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de [[înţelepciunea|înţelepciune]] şi pricepere duhovnicească, pentru ca astfel să se poarte într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fie plăcuţi în orice lucru: aducând roade in în tot felul de fapte bune, crescând în cunoştinţa voii lui Dumnezeu, întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice [[răbdarea|răbdare]] şi îndelungă răbdare, cu [[bucuria|bucurie]], [[mulţumirea|mulţumind]] Tatălui, care i-a învrednicit să aibă parte de moştenirea [[sfinţi]]lor, în lumină.<ref>Col1Col 1.6-12</ref>

[[Dumnezeu]] a izbăvit oamenii de sub puterea întunericului şi i-a strămutat în împărăţia Fiului dragostei Lui, în care oamenii au răscumpărarea prin sângele lui, adică iertarea păcatelor.<ref>Col1Col 1.13-14</ref>

 Acest lucru se va întâmpla negreşit, dacă vor rămâne şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să se abată de la nădejdea [[Evanghelie]]i, pe care au auzit -o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor a fost făcut Pavel.<ref>Col1Col 1.19-23</ref>

Slujitorul ei a fost făcut Pavel, după isprăvnicia pe care i-a dat-o Dumnezeu pentru oameni ca să întregească cuvântul lui Dumnezeu. El spune că se referă la taina ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, adică Hristos cel dintru ei, [[nădejdea]] slavei. Pe Hristos îl propovăduiesc apostolii şi ei sfătuiesc pe orice om şi învaţă pe orice om, în toată [[înţelepciunea]], ca să înfăţişeze pe orice om desăvârşit în Hristos Iisus. La asta lucrează Pavel şi se luptă după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în el.<ref>Col1Col 1.25-29</ref>

Apostolul Pavel le spune să ia seama ca nimeni să nu-i fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după stihiile lumii (alte traduceri: după învăţăturile începătoare, după înţelesurile cele slabe ale lumii, ESV-elemental spirits, elementary principles, NIVUK- basic principles) şi nu după Hristos.<ref>Col2Col 2.8</ref>

Ereticii pretindeau că deţin o „filozofie” care răspunde tuturor întrebărilor care au preocupat din totdeauna omenirea, întrebări referitoare la Dumnezeu, la lume şi om, iar practic, sub influenţa iudaizanţilor, încercau să impună creştinilor proveniţi dintre păgâni, unele precepte ale Legii mozaice, îndeosebi circumciziunea, deosebirea alimentelor, ţinerea anumitor sărbători etc. (II, 11-23). Ei creaseră, de asemenea, tot felul de speculaţii lipsite de orice realitate, despre o întreaga ierarhie de fiinţe intermediare - între Dumnezeu şi lume, emanaţii din fiinţa dumnezeiască (,, eoni”„eoni”) şi despre angeologii nesfârşite, speculaţii care, prin abstracţiile lor şi printr-o notă aparentă de „pietate”, furau minţile unora.

Căci în Hristos locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Colosenii (ca şi toţi oamenii) au totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. În El ei au fost tăiaţi împrejur nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, prin dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El, prin [[botez]] şi înviaţi în el şi împreună cu El, prin [[credinţa]] în puterea lui Dumnezeu, care l-a [[Învierea|înviat]] din morţi. Pe coloseni (ca şi pe toţi oamenii), care erau morţi în greşalele lor şi în firea lor pământească netăiată împrejur, Dumnezeu i-a adus la viaţă împreună cu el, după ce le-a iertat toate greşalele.<ref>Col2Col 2.11-13</ref>

A dezbrăcat domniile domniile şi stăpânirile, şi le -a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. Aşadar nimeni nu trebuie să-i judece cu privire la mâncare şi băutură (vechile prescripţii privitoare la alimentele prevedeau abţinerea de la consumul animalelor spurcate- Lev, cap Levitic 11, Deut, cap.Deuteronom 14 şi interziceau consumul vinului pentru nazirei Num6Numeri 6.3; unele secte iudaice au amplificat arbitrar lista interdicţiilor alimentare, interzicând, se pare, consumul de carne şi vin, a se vedea şi articolul alimentaţia) sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, (unele secte cereau ţinerea sărbătorilor iudaice. Apostolul Pavel se opune atât aici cât şi în Gal4Gal 4.10. Sărbătorile creştine sunt legate de viaţa Mântuitorului, a sfinţilor apostoli şi a marilor [[sfinţi ]] în genere) care sunt umbra lucrurilor viitoare, pe când trupul este al lui Hristos.<ref>Col2Col 2.15-17</ref>

Nimeni să nu vă răpească premiul alergării -spune apostolul Pavel-făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o [[mândria|mândrie]] deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti. Cel ce face asta ,,nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.” <ref>Col2Col 2.18-19</ref>

De aceea trebuie să omorâm mădularele pământeşti şi anume curvia<ref>ESV, NIVUK- sexual immorality, ASV-fornication</ref>, necurăţia,<ref>ESV, NIVUK-impurity, ASV-uncleanness </ref> patima<ref>ESV, ASV-passion, NIVUK-lust</ref>, pofta rea<ref>ESV, ASV-evil desire, NIVUK-evil desires</ref>, şi lăcomia<ref>ESV, ASV- covetuousness, NIVUK-greed</ref>, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, avertizează apostolul Pavel. Acum , adaugă Pavel, ,,lăsaţi-vă de toate aceste păcate de mânie<ref>ESV, NIVUK, ASV-anger</ref>, de vrăjmăşie<ref>ESV, ASV-wrath, NIVUK-rage</ref>, de răutate<ref>ESV, NIVUK, ASV-malice</ref>, de clevetire<ref>ESV, NIVUK-slander, ASV-railing</ref>, de vorbele ruşinoase<ref>ESV-obscene talk, NIVUK-filthy language, ASV-shameful speaking</ref>, care v-ar putea ieşi din gură. Nu vă minţiţi unii pe alţii. Căci –continuă el- v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,/şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut/ Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.” Pavel îi îndeamnă să se îmbrace cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu [[smerenia|smerenie]], cu [[blândeţea|blândeţe]], cu [[răbdarea|îndelungă-răbdare]], cu îngăduinţă, cu [[iertarea|iertare]], cu [[iubirea|dragoste]], care este legătura desăvârşirii. Apoi adaugă: ,,[[Pacea]] lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători./ Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată [[înţelepciunea]]. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu [[mulţumirea|mulţămire]] în inima voastră./ Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Iisus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”<ref>Col3Col 3.5-17</ref>

Nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în Domnul.(adică supuse bărbaţilor în acele lucruri care nu contravin credinţei creştine)<ref>Col3Col 3.18</ref> (pentru detalii şi completări vezi [[căsătoria]])

Robii să asculte în toate lucrurile de stăpânii lor pământeşti nu numai când sunt sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci în curăţie de inimă, ca unii ce se [[teama|tem]] de Domnul.,,Orice „Orice faceţi-îndeamnă Pavel pe robi-să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,

/Căci cine umblă cu strâmbătate, îşi va primi plata după strâmbătatea, pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului." <ref>Col3Col 3.22-25</ref> Stăpânii trebuie să le dea robilor ce le datorează şi ce li se cuvine, căci ştiu că şi ei au un Stăpân în cer.<ref>Col4Col 4.1</ref>

Apostolul Pavel le spune să [[stăruinţa în bine|stăruiască]] în [[rugăciunea|rugăciune]], veghind în ea cu mulţumiri. Le mai spune să se poarte cu înţelepciune faţă de cei din afara bisericii (necredincioşii) şi să răscumpere vremea. El adaugă că vorbirea trebuie să le fie totdeauna dreasă cu sare, ca să ştie cum să răspundă fiecăruia.<ref>Col4Col 4.2-6</ref>

2 )Tihic va veni cu [[Onisim]], frate credincios şi prea iubit care este din rândurile [[apostol]]ilor

5) Pavel le spune că, după ce această epistolă va fi citită la coloseni, ei trebuie să facă astfel încât ea să fie citită şi în Biserica laodicenilor. Apoi, la rândul lor, trebuie ca şi ei să citească epistola care urma să vină din Laodiceea.<ref>Col4Col 4.7-18</ref>