Modificări

Salt la: navigare, căutare

Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel

86 de octeți adăugați, 30 aprilie 2013 20:18
m
interwiki
'''Epistola către Coloseni''' este una din cele paisprezece epistole ale sfântului apostol [[apostolul Pavel|Pavel]] aflate în [[Noul Testament]]. Epistola către Coloseni este din epistolele numite ale captivităţii, iar din punct de vedere doctrinar, este o epistolă hristologică. Epistola cuprinde o parte din învăţătura creştină despre [[Iisus Hristos]], înlăturând unele din [[erezie|ereziile]]
vremii, îndeamnă la distrugerea mădularelor pământeşti ([[păcat]]ele) şi îmbrăcarea în haina [[virtuţi]]lor creştine. Ea conţine şi o suită de îndemnuri şi sfaturi pentru soţii şi soţi, copii şi părinţi, robi şi stăpâni dar şi pentru [[preot|preoţi]]. Epistola face referire la profesia de medic a apostolului [[apostolul Luca|Luca]].
 
==Autenticitatea==
===Argumente externe===
[[Clement Romanul]] citează cuvinte din Epistola către Coloseni iar epistola către Barnaba face aluzii la unele expresii din această epistolă. [[Iustin Martirul]] şi [[Teofil al Antiohiei]] cunosc epistola şi citează expresii din ea. Sfântul Irineu, [[Tertulian]] şi [[Clement al Alexandriei]] folosesc unele expresii [[Hristologie|hristologice ]] din ea şi o socotesc ca aparţinând apostolului Pavel. [[Eusebiu al Cezareii]] ne informează că originea ei paulină n-a fost niciodată pusă la îndoiala în primele veacuri.  
Ea există şi în traducerile vechi ale [[Sfânta Scriptură|Bibliei]], cea siriacă şi cea latină. Este prezentă, de asemenea, în [[Fragmentul Muratori]], ca şi în lista cărţilor canonice ale Sf. Părinţi: [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie Cel Mare]], [[Chiril al Ierusalimului]] şi [[Grigore de Nazianz]].
==Credinţă, dragoste şi nădejde==
Pavel şi Timotei spun că au auzit de [[credinţa]] în [[Iisus Hristos|Hristos Iisus]] a colosenilor, despre [[iubirea|dragostea]] pe care o au faţă de toţi [[sfinţi]]i din pricina [[nădejdea|nădejdii]] care îi aşteaptă în ceruri şi despre care au auzit înainte în cuvântul adevărului [[evanghelie]]i, care a ajuns până la ei şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând. Şi aceasta s-a întâmplat din ziua în care au auzit şi au cunoscut harul lui [[Dumnezeu]], în [[adevăr]], aşa cum au învăţat de la Epafras, tovarăş de slujbă iubit de Pavel şi apropiaţii săi şi un credincios slujitor al lui Hristos pentru coloseni.<ref>Col1Co l1.4-6</ref>
==Cerere şi rugăciune pentru noi virtuţi==
Apostolul Pavel spune că ei se roagă şi cer de la Dumnezeu ca locuitorii coloseni să se umple de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de [[înţelepciunea|înţelepciune]] şi pricepere duhovnicească, pentru ca astfel să se poarte într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fie plăcuţi în orice lucru: aducând roade in în tot felul de fapte bune, crescând în cunoştinţa voii lui Dumnezeu, întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice [[răbdarea|răbdare]] şi îndelungă răbdare, cu [[bucuria|bucurie]], [[mulţumirea|mulţumind]] Tatălui, care i-a învrednicit să aibă parte de moştenirea [[sfinţi]]lor, în lumină.<ref>Col1Col 1.6-12</ref>
==Iisus Hristos==
[[Dumnezeu]] a izbăvit oamenii de sub puterea întunericului şi i-a strămutat în împărăţia Fiului dragostei Lui, în care oamenii au răscumpărarea prin sângele lui, adică iertarea păcatelor.<ref>Col1Col 1.13-14</ref>
El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. <ref>Col1.15</ref>
Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El şi să împace totul cu sine, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând [[pacea|pace]], prin sângele [[crucea|crucii]] Lui şi pe oameni, care odinioară erau străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele lor rele, El i-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să-i facă să se înfăţişeze înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină.
 Acest lucru se va întâmpla negreşit, dacă vor rămâne şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să se abată de la nădejdea [[Evanghelie]]i, pe care au auzit -o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor a fost făcut Pavel.<ref>Col1Col 1.19-23</ref>
Apostolul spune că se bucură pentru suferinţele lui şi că în trupul său, împlineşte ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica. <ref>Col1.24</ref>
De la început se exclude presupunerea că patimile Mântuitorului ar fi insuficiente pentru mântuirea lumii şi că aceste lipsuri le-ar împlini Apostolul. Patimile Domnului au fost odată şi pentru totdeauna depline şi suficiente pentru a împăca pe om cu Dumnezeu. Meritele sau suferinţele oamenilor nu pot adăuga nimic, în această privinţă, la patimile lui Hristos. Mântuitorul a cerut, însă, de la urmaşii Săi să-şi ia fiecare „crucea” sa şi să-i urmeze. Fiecare apostol, fiecare creştin chiar, este deci dator să continue [[suferinţa|suferinţele]] lui Hristos în Biserică, adică în trupul mistic al Domnului, prin suferinţele pe care le îndură pentru credinţa sa în această viaţă. Pătimirile pentru credinţă dau creştinilor conştiinţa părtăşiei la suferinţele lui Hristos. Trupul Apostolului, care-i un mădular din trupul Bisericii, adică din trupul lui Hristos, îl leagă de patimile de pe cruce, prin suferinţele îndurate pentru vestirea Evangheliei. Biserica este zidită pe crucea Mântuitorului şi pe suferinţele [[martir]]ilor. Dacă nu toţi [[apostol]]ii au murit pentru Hristos, în schimb toţi au pătimit pentru El, fără excepţie.
Slujitorul ei a fost făcut Pavel, după isprăvnicia pe care i-a dat-o Dumnezeu pentru oameni ca să întregească cuvântul lui Dumnezeu. El spune că se referă la taina ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, adică Hristos cel dintru ei, [[nădejdea]] slavei. Pe Hristos îl propovăduiesc apostolii şi ei sfătuiesc pe orice om şi învaţă pe orice om, în toată [[înţelepciunea]], ca să înfăţişeze pe orice om desăvârşit în Hristos Iisus. La asta lucrează Pavel şi se luptă după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în el.<ref>Col1Col 1.25-29</ref>
Apostolul Pavel le spune să ia seama ca nimeni să nu-i fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după stihiile lumii (alte traduceri: după învăţăturile începătoare, după înţelesurile cele slabe ale lumii, ESV-elemental spirits, elementary principles, NIVUK- basic principles) şi nu după Hristos.<ref>Col2Col 2.8</ref>
Ereticii pretindeau că deţin o „filozofie” care răspunde tuturor întrebărilor care au preocupat din totdeauna omenirea, întrebări referitoare la Dumnezeu, la lume şi om, iar practic, sub influenţa iudaizanţilor, încercau să impună creştinilor proveniţi dintre păgâni, unele precepte ale Legii mozaice, îndeosebi circumciziunea, deosebirea alimentelor, ţinerea anumitor sărbători etc. (II, 11-23). Ei creaseră, de asemenea, tot felul de speculaţii lipsite de orice realitate, despre o întreaga ierarhie de fiinţe intermediare - între Dumnezeu şi lume, emanaţii din fiinţa dumnezeiască (,, eoni”„eoni”) şi despre angeologii nesfârşite, speculaţii care, prin abstracţiile lor şi printr-o notă aparentă de „pietate”, furau minţile unora.
„După stihiile lumii, şi nu după Hristos”, continuă Apostolul definirea acestei erezii. Aceste „stihii” însemnau la început literele alfabetului, sau instrucţia elementară pentru copii. Apoi însemnau elementele de bază ale lumii materiale care se distrug la sfârşitul lumii prin foc (2 Petru 3, 10-12). Îndeosebi, erau socotite patru elemente (stihia): focul, apa, aerul şi pământul. De la această noţiune însă, cuvântul capătă un înţeles speculativ, în sensul că elementele naturii ar fi înzestrate cu spirite deosebite: soarele, luna, stelele etc. Fiecare ar avea îngerii lor, care împart anotimpurile, lunile, zilele anului şi chiar orele (cartea lui Enoh). Această speculaţie mergea la unii chiar mai departe, pretinzând că există îngeri până şi în vânturi, nori, frig, căldură etc. Nu ştim exact ce înţelegeau ereticii din Colose prin „stihiile lumii”, care sunt „nu după Hristos”. Felul cum îi combate Sfântul Pavel aici dezvăluie însă o înclinare spre un amestec pagâno-iudaic, prin însufleţirea lumii materiale cu spirite nenumărate, din care se năşteau o mulţime de superstiţii păgubitoare, îndepărtând pe credincioşi de spiritualitatea adevărată în Dumnezeu, nefiind astfel în conformitate cu învăţătura lui Hristos.
Căci în Hristos locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Colosenii (ca şi toţi oamenii) au totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. În El ei au fost tăiaţi împrejur nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, prin dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El, prin [[botez]] şi înviaţi în el şi împreună cu El, prin [[credinţa]] în puterea lui Dumnezeu, care l-a [[Învierea|înviat]] din morţi. Pe coloseni (ca şi pe toţi oamenii), care erau morţi în greşalele lor şi în firea lor pământească netăiată împrejur, Dumnezeu i-a adus la viaţă împreună cu el, după ce le-a iertat toate greşalele.<ref>Col2Col 2.11-13</ref>
A şters zapisul cu poruncile Lui, care stătea împotriva lor şi ne era potrivnic şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.<ref>Col2.14</ref>
A dezbrăcat domniile domniile şi stăpânirile, şi le -a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. Aşadar nimeni nu trebuie să-i judece cu privire la mâncare şi băutură (vechile prescripţii privitoare la alimentele prevedeau abţinerea de la consumul animalelor spurcate- Lev, cap Levitic 11, Deut, cap.Deuteronom 14 şi interziceau consumul vinului pentru nazirei Num6Numeri 6.3; unele secte iudaice au amplificat arbitrar lista interdicţiilor alimentare, interzicând, se pare, consumul de carne şi vin, a se vedea şi articolul alimentaţia) sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, (unele secte cereau ţinerea sărbătorilor iudaice. Apostolul Pavel se opune atât aici cât şi în Gal4Gal 4.10. Sărbătorile creştine sunt legate de viaţa Mântuitorului, a sfinţilor apostoli şi a marilor [[sfinţi ]] în genere) care sunt umbra lucrurilor viitoare, pe când trupul este al lui Hristos.<ref>Col2Col 2.15-17</ref>
Nimeni să nu vă răpească premiul alergării -spune apostolul Pavel-făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o [[mândria|mândrie]] deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti. Cel ce face asta ,,nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.” <ref>Col2Col 2.18-19</ref>
[[Înger|Îngerii]] sunt, într-adevăr, cele mai nobile creaturi ale lui Dumnezeu. Ei alcătuiesc „cetatea lui Dummezeu”: „Ierusalimul ceresc” (Evrei XII, 22-23). Dar sunt simple creaturi. Colosenii, însă, atribuiau îngerilor, în actul mântuirii, un aport superior celui al Fiului lui Dumnezeu. În acest chip, ei smulgeau cununa biruinţei Mântuitorului Hristos. Justificau cultul îngerilor prin faptul că Dumnezeu - Tatăl şi Fiul, aflându-se într-o sferă superioară lumii, nu pot veni în contact cu oamenii decât prin îngeri. În felul acesta ei „intră întru cele ce n-au văzut”, adică se amestecă în domeniul lucrurilor pe care nu le-au văzut şi nu le cunosc.
==Distrugerea mădularelor pământeşti (păcatele) şi îmbrăcarea în haina virtuţilor==
De aceea trebuie să omorâm mădularele pământeşti şi anume curvia<ref>ESV, NIVUK- sexual immorality, ASV-fornication</ref>, necurăţia,<ref>ESV, NIVUK-impurity, ASV-uncleanness </ref> patima<ref>ESV, ASV-passion, NIVUK-lust</ref>, pofta rea<ref>ESV, ASV-evil desire, NIVUK-evil desires</ref>, şi lăcomia<ref>ESV, ASV- covetuousness, NIVUK-greed</ref>, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, avertizează apostolul Pavel. Acum , adaugă Pavel, ,,lăsaţi-vă de toate aceste păcate de mânie<ref>ESV, NIVUK, ASV-anger</ref>, de vrăjmăşie<ref>ESV, ASV-wrath, NIVUK-rage</ref>, de răutate<ref>ESV, NIVUK, ASV-malice</ref>, de clevetire<ref>ESV, NIVUK-slander, ASV-railing</ref>, de vorbele ruşinoase<ref>ESV-obscene talk, NIVUK-filthy language, ASV-shameful speaking</ref>, care v-ar putea ieşi din gură. Nu vă minţiţi unii pe alţii. Căci –continuă el- v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,/şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut/ Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.” Pavel îi îndeamnă să se îmbrace cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu [[smerenia|smerenie]], cu [[blândeţea|blândeţe]], cu [[răbdarea|îndelungă-răbdare]], cu îngăduinţă, cu [[iertarea|iertare]], cu [[iubirea|dragoste]], care este legătura desăvârşirii. Apoi adaugă: ,,[[Pacea]] lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători./ Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată [[înţelepciunea]]. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu [[mulţumirea|mulţămire]] în inima voastră./ Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Iisus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”<ref>Col3Col 3.5-17</ref>
==Îndemnuri către soţii, soţi, copii, părinţi, robi, stăpâni==
Nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în Domnul.(adică supuse bărbaţilor în acele lucruri care nu contravin credinţei creştine)<ref>Col3Col 3.18</ref> (pentru detalii şi completări vezi [[căsătoria]])
Bărbaţii să-şi iubească nevestele şi să nu ţină necaz pe ele <ref>alte traduceri: nu fiţi aspri cu ele, nu fiţi amarnici cu ele, ESV, NIVUK-don"t be harsh, ASV- be not bitter against them</ref> (pentru detalii şi completări vezi căsătoria)
Părinţii nu trebuie să-şi întărâte<ref>ESV-do not provoke your children, NIVUK-do not embitter your children,ASV-provoke not your children</ref> copiii pentru ca aceştia să nu-şi piardă [[nădejdea]].<ref>ESV, NIVUK, ASV-discouraged</ref><ref>Col20-21</ref>
Robii să asculte în toate lucrurile de stăpânii lor pământeşti nu numai când sunt sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci în curăţie de inimă, ca unii ce se [[teama|tem]] de Domnul.,,Orice „Orice faceţi-îndeamnă Pavel pe robi-să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
/ca unii cari ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.
/Căci cine umblă cu strâmbătate, îşi va primi plata după strâmbătatea, pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului." <ref>Col3Col 3.22-25</ref> Stăpânii trebuie să le dea robilor ce le datorează şi ce li se cuvine, căci ştiu că şi ei au un Stăpân în cer.<ref>Col4Col 4.1</ref>
==Îndemnuri către apostoli==
Apostolul Pavel le spune să [[stăruinţa în bine|stăruiască]] în [[rugăciunea|rugăciune]], veghind în ea cu mulţumiri. Le mai spune să se poarte cu înţelepciune faţă de cei din afara bisericii (necredincioşii) şi să răscumpere vremea. El adaugă că vorbirea trebuie să le fie totdeauna dreasă cu sare, ca să ştie cum să răspundă fiecăruia.<ref>Col4Col 4.2-6</ref>
==Încheiere==
Epistola se încheie cu câteva precizări concrete:
1) Tot ce este cu privire la Pavel va fi transmis de [[Tihic]], frate prea iubit şi slujitor credincios, care este trimis cu epistola.
2 )Tihic va veni cu [[Onisim]], frate credincios şi prea iubit care este din rândurile [[apostol]]ilor
3) Pavel le vorbeşte de [[Aristarh]], tovarăşul lui de temniţă, de Marcu, vărul lui Barnaba, pe care ei trebuie să-l primească bine dacă vine, de Isus zis şi Iust, de Epafra care luptă pentru coloseni în [[rugăciuni]]le sale pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruie în voia lui Dumnezeu; el are o mare râvnă pentru coloseni, pentru cei din Laodiceea şi pentru cei din Ierapole.
4) Pavel îl menţionează pe [[apostolul Luca|Luca]], doctorul prea iubit şi Dima care amândoi le trimit sănătate colosenilor.
5) Pavel le spune că, după ce această epistolă va fi citită la coloseni, ei trebuie să facă astfel încât ea să fie citită şi în Biserica laodicenilor. Apoi, la rândul lor, trebuie ca şi ei să citească epistola care urma să vină din Laodiceea.<ref>Col4Col 4.7-18</ref>
==Note==
[[Categorie: Sfânta Scriptură]]
[[Categorie: Noul Testament]]
 
[[el:Προς Κολοσσαείς]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.310 modificări

Meniu de navigare