14.992 de modificări
Modificări
completări
În timpul revoluţiei de la 1848, Andrei Şaguna s-a aflat printre fruntaşii mişcării naţionale româneşti din Transilvania. Astfel, La 3/15 mai 1848 a prezidat (împreună cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni) Marea Adunare de la Blaj. În fruntea unei delegații, a dus petiția adoptată la acea adunare împăratului Franz Josef, la Viena. La 16/28 decembrie 1848 a organizat o adunare la Sibiu, de unde a trimis o nouă petiție împăratului. Ideea unității românilor este conținută în „''Memoriul națiunii române din Marele Principat al Ardealului, din Banat, din părțile vecine ale Ungariei și din Bucovina''”, prezentat tot împăratului Franz Josef.
Angajamentul luat de Andrei Șaguna în 1834c1834 („''Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn vreau să-i trezesc... ''”) a început să prindă viață. La 27 august 1850 s-a înfiinţat la Sibiu ''Tipografia eparhială'', întemeiată din banii proprii ai lui Șaguna. Aici s-au tipărit abecedare, cărți și povestiri biblice, toate în limba română. La 1 ianuarie 1853 apare ''Telegraful Român'', singurul ziar din România cu apariție neîntreruptă până astăzi. Începând cu anul 1855, Andrei Șaguna reorganizează învățământul teologic din Sibiu sub forma unui ''Institut de teologie și pedagogie'' (cunoscut în epocă şi ca „''Seminarul Andreian''”). Activitatea politică a lui Andrei Şaguna a continuat şi după revoluţia de la 1848. Astfel, în 1860 el a devenit membru în Senatul imperial din Viena, iar între 1863-1865 a fost deputat în Dieta Transilvaniei, copreşedinte al Conferinţei naţionale-politice a românilor de la Sibiu (1861) şi al Congresului naţional al românilor de la Alba lulia (1863). După crearea statului dualist austro-ungar (1867), Andrei Şaguna a fost mentorul „''activismului''” în viaţa politică a românilor transilvăneni. Îndrumător şi sprijinitor al preoţimii şi al credincioşilor, ctitor al bisericii din Guşteriţa, de lângă Sibiuş, el a fost şi membru de onoare al Acacademiei Române (din 1871) şi preşedinte de onoare al Societăţii „Transilvania” din Bucureşti. Ca [[ierarh]], Andrei Şaguna a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei prin numeroase memorii înaintate Curţii din Viena, patriarhului ortodox sârb şi Congresului naţional-bisericesc sârb din Carloviţ, prin sinoadele eparhiale formate din clerici şi mireni - convocate la Sibiu în 1850, 1860 şi 1864. După reînfiinţarea Mitropoliei Transilvaniei (1864), cu două eparhii sufragane la Arad şi Caransebeş, el a convocat un Congres naţional bisericesc al românilor ortodocşi din întreaga Mitropolie, la Sibiu (septembrie - octombrie 1868), care a aprobat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania (statut aprobat de autoritatea de stat la 28 mai 1869), după care s-a condus Biserica transilvăneană până în 1925. Principiile fundamentale ale acestui statut - autonomia faţă de stat, sinodalitatea şi participarea laicilor (2/3) alături de cler (1/3) la conducerea treburilor bisericeşti - au stat la baza Statutului de organizare a întregii Biserici Ortodoxe Române din 1925, precum şi a celui din 1948.
==Scrieri==
