14.992 de modificări
Modificări
→Viaţa: completări
A urmat școala elementară în localitatea natală, apoi liceul în Timișoara. A mers apoi la Cernăuți (care făcea parte în acele timpuri, ca şi Timișoara, din Imperiul Austro-Ungar), unde a urmat cursurile Facultăţii de Teologie, obținând doctoratul în anul 1919. A mai urmat studii de pedagogie și filozofie la Universitățile din Budapesta, Viena și Cernăuți.<ref name="Mircea Păcurariu">Pr. Prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, ''Dicționarul Teologilor Români'', Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996, pp. 224-225.</ref>
Vasile Lăzărescu a activat ca profesor de dogmatică, apologetică și morală la Institutul Teologic „Andreian” din Sibiu (1920-1924) şi ca profesor de dogmatică şi apologetică la Academia Teologică din Oradea (1924-1933).
A fost redactor al foii eparhiale „Legea românească" (1925-1931).<ref name="Mircea Păcurariu"/>
S-a [[călugăr]]it în 1928.
La 21 octombrie 1933 a fost ales [[episcop]] al Caransebeșului, la 12 iunie 1940 episcop al Timișoarei(înscăunat la 25 martie 1941), iar din 1947 a devenit [[arhiepiscop]] al Timișoarei. Odată cu înfiinţarea [[Mitropolia Banatului|Mitropoliei Banatului]] (la 3 iulie 1947), Vasile Lăzărescu a devenit primul [[mitropolit]] al Banatului, fiind înscăunat la 26 octombrie în același an. A supervizat lucrările de zidire a [[Catedrala Ortodoxă din Timişoara|Catedralei Ortodoxe din Timişoara]] ([[târnosire|târnosită]] la 6 octombrie 1946). A îndrumat activitatea Academiilor teologice din Caransebeş şi Oradea (refugiată la Timişoara după 1941), precum şi a publicaţiilor eparhiale ''Foaia Diecezană'' - Caransebeş, ''Biserica Bănăţeană'' – Timişoara şi a revistelor ''Duh şi Adevăr'', ''Mitropolia Banatului'', ''Calendarul Eparhial''.
ÎPS Vasile Lăzărescu a păstorit Mitropolia Banatului până în anul 1961, când a fost silit să se retragă, din raţiuni politice. Autoritățile comuniste i-au stabilit domiciliu forţat la Cernica, unde şi-a găsit sfârșitul la [[21 februarie]] 1969, în condiţii încă neelucidate.
