Modificări

Părintele nostru în rând cu [[sfinţi]]i, '''Flavian Mărturisitorul''' (numit şi ''Phlabianus'') a fost [[Patriarh]] al [[Constantinopol]]ului din 446 până în 449. El este [[prăznuire|pomenit]] de Biserică în la [[16 februarie]].

În anul 448, Sfântul Flavian a convocat un [[sinod]] local la [[Constantinopol ]] pentru a examina erezia lui [[Eutihie]], care admitea doar o fire (cea divină) a Domnului [[Iisus Hristos]]. Persistând în eroarea sa, ereticul Eutihie a fost excomunicat de Biserică şi privat de demnităţile sale. Totuşi, Eutihie avea un protector puternic în persoana lui Hrisafie, un eunuc apropiat împăratului [[Teodosie al II-lea]].

Prin intrigi, Hrisafie l-a adus pe Episcopul [[patriarh]]ul [[Dioscor al Alexandriei ]] de partea lui Eutihie şi a primit permisiunea împăratului să convoace ceea ce se va numi „[[Sinodul tâlhăresc de la Efes]]”. Dioscor a prezidat acest sinod, obţinând achitarea lui Eutihie şi demiterea Patriarhului Flavian prin ameninţări şi presiuni. Sfântul Flavian a fost bătut cu cruzime în timpul lucrărilor acestui sinod de către niște [[călugăr]]i obraznici conduşi de un anume Barsum.

Chiar şi preşedintele sinodului, [[Dioscor al Alexandriei|Dioscor]] a luat parte la aceste bătăi. După aceasta, Sfântul Flavian a fost pus în lanţuri şi a fost condamnat la exil în [[Efes]]. Sinodul l-a reabilitat pe Eutihie. Flavian a murit curând după acestea, în [[11 august]] 449, din cauza rănilor primite în acest atac. El a fost înmormântat în secret.

titlu=[[Listă a patriarhilor de ConstantinopolConstantinopolului|Patriarh de Constantinopolal Constantinopolului]]|