Modificări

'''Diavolul''' (gr. διάβολος - sl. ''dijavolu'') este un duh (spirit) rău, un [[înger]] căzut<ref>Lc10.18</ref><ref>Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer , spune [[Iisus]]</ref> El este izgonit din [[rai]] din pricina [[mândria|trufiei]] sale<ref>Iuda 1.6</ref> şi aruncat pe pământ.<ref>Apoc12.9</ref> Sub forma şarpelui şiret<ref>Fac3.1</ref> o [[ispita|ispiteşte]] pe [[Adam şi Eva|Eva]] şi aceasta mănâncă din pomul [[cercetarea|cunoaşterii]] binelui şi răului şi apoi îi dă şi lui [[Adam şi Eva|Adam]] care mănâncă şi el.<ref>Fac, cap3</ref> Puterea Celui rău este permanent controlată de [[Dumnezeu]], fapt vădit de istoria lui [[Iov]]<ref>Iov1.12, 2.6</ref> şi de episodul demonizatului din ţinutul Gadarei.<ref>Mc5.1-20, Lc8.26-39</ref> Dumnezeu nu permite Celui rău să-l ispitească pe om peste puterile sale oferindu-i totdeauna şi mijlocul de a rezista ispitei, aşa cum spune [[apostolul Pavel]].<ref>1 Cor 10, 13</ref> [[Iisus]] a scos duhurile necurate de nenumărate ori în timpul vieţii sale<ref>Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18,Mc5.1-20, Lc8.26-39</ref>[[Apostol]]ii au avut şi ei această putere încă de pe vremea când Iisus era cu ei.<ref>Mt17.14-21, Mc9.14-29, Lc9.37-43</ref> După [[Înviere|înviere]] apostolilor le-a fost dată puterea deplină de a scoate toate duhurile necurate<ref>Mc 6.7</ref> putându-se folosi şi de [[post]]<ref> În timpul vieţii Mântuitorului apostolii nu posteau căci mirele era cu ei-Mc2.19</ref><ref>FA5.16, 8.7</ref>Cel rău poate vorbi prin gura celui posedat, evangheliile înregistrând multe discuţii între Iisus şi demonii din oameni.<ref>Mc5.9,15, Lc8.30</ref>Cel rău este prin esenţa lui şiret<ref>Fac3.1</ref> trufaş, ucigaş<ref>El poate să arunce şi trupul şi sufletul în gheenă, cum spune Iisus-Mt10.28, Lc12.4, pentru uciderea trupului vezi şi declaraţia tatălui unui demonizat, care spunea că duhul cel rău vroia să-l omoare, aruncându-l când în foc când în apă-Mc9.22)</ref> , ,,mincinos şi tatăl minciunii", cum spune apostolul Ioan<ref>Ioan 8.44</ref> Şi diavolii cred în Dumnezeu şi se cutremură, cum spune [[apostolul Iacov]]<ref>Iac2.9</ref>, având o simplă credinţă dar însoţită numai de fapte rele. Oamenii pot fi posedaţi de unul, cum se întâmplă cel mai adesea dar şi de mai mulţi demoni, cum a fost cazul demonizatului din ţinutul Gadarei, stăpânit de o legiune de demoni<ref>Mc5.9,15, Lc8.30</ref> sau al [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]] din care Mântuitorul scosese şapte draci<ref>Mc16.9</ref>Cel Rău cutreieră pâmântul pământul şi ispiteşte pe oameni, aşa precum este arătat în [[Cartea lui Iov]].<ref>Iov1.7,2.2</ref> El este ,,Dumnezeul veacului acestuia", aşa cum spune apostolul Pavel<ref>2Cor 4.4</ref>, puterea sa fiind îngăduită de Dumnezeu. La sfărşitul sfârşitul veacurilor toţi demonii vor fi aruncaţi în focul cel veşnic gătit lor lor, aşa cum ne spune Iisus<ref>Mt25.41</ref> unde vor fi chinuiţi zi şi noapte în vecii vecilor, aşa cum ne încredinţează [[apostolul Ioan]]<ref>Apoc20.10</ref>[[Apostolul Petru]] ne spune să veghem căci ,,potrivnicul nostru, diavolul, umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită."<ref>1Pet5.8</ref>Veghea şi rugăciunea sunt armele creştinului împotriva Celui Rău, împotriva căderii în ispită, precum reiese din vorbele Mântuitorului.<ref>Mt26.41</ref>