Modificări

[[Apostolul Pavel ]] scrie evreilor: ,,credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd."<ref>Evrei11.1</ref>

În aceeaşi scrisoare el arată:,,Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce -L caută".<ref>Evrei11.6</ref>

Apostolul Pavel învaţă:,,Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu."<ref>Evrei12.2</ref>

Credinţa se întemeiază pe învierea [[înviere]]a lui Hristos, scrie apostolul Pavel corintenilor.<ref>1Cor15.14-17</ref>

Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Iisus Hristos./Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită/Astfel, Legea ne -a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă./După ce a venit credinţa, nu mai sîntem suntem sub îndrumătorul acesta./Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Iisus, spune lămurit apostolul Pavel galatenilor.<ref>Gal3.22-25, Flp3.9</ref>.,,Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.", arată acelaşi apostol.<ref>Rom3.31</ref>

Credinţa este temeiul pe care vorbesc apostolii[[apostol]]ii.<ref>2Cor4.13</ref> sau umblă <ref>2Cor5.7</ref>

[[Boala|Vindecarea ]] depinde atât de credinţa celui ce trebuie vindecat (uneori a celor apropiaţi acestuia) cât şi de puterea lui Dumnezeu care vindecă propriu-zis, direct sau prin intermediul apostolilor sau preoţilor.

Vindecarea depinde de credinţa celui vindecat. Astfel Iisus a vindecat un lepros care s-a apropiat de El, I s-a închinat şi iI-a zis: ,,Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.``<ref>Mat8.1-3</ref> După Iisus s-au luat doi orbi care strigau după el zicând ,,ai milă de noi, fiul lui David!”. Acesta i-a întrebat dacă ei cred că poate face acest lucru. Ei au zis că da şi atunci Iisus i-a vindecat.<ref>Mat9.27-31</ref> Cerşetorului orb Bartimeu care implora stăruitor [[mila ]] lui Iisus strigând ,,Iisuse, fiul lui David, ai milă de mine” este şi el vindecat.<ref>Mc10.52</ref> O femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sîngesânge, a venit pe dinapoi, şi s'-a atins de poala hainei Lui, zicându-şi ,,Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.``Isus Iisus S-a întors, a văzut -o, şi i -a zis: ,,Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te -a tămăduit.`` Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.<ref>Mt9.20-22</ref> Pavel a tămăduit un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată şi care şedea jos şi-l asculta pe Pavel când vorbea, graţie credinţei de care acesta dădea dovadă.<ref>FA14.9</ref>

Uneori vindecarea depinde de credinţa celor apropiaţi celui care trebuie vindecat. [[Iisus ]] vindecă slăbănogul purtat de 4 inşi şi băgat în casă pe sus, scoţând acoperişul,. pe baza credinţei lui şi a celor care-l ajutau.<ref>Mc2.5, Mt9.2</ref> Iisus îl tămăduieşte pe robul unui sutaş pe baza marii credinţe a acestuia reflectată în faptul că acesta credea că Iisus îl poate vindeca pe robul său de la distanţă, cu un simplu cuvânt.<ref>Mat8.10-13</ref>

[[Sfânta Scriptură ]] arată că în unele cazuri vindecarea depinde şi de credinţa celui prin care se face vindecarea (apostoli). Apostolii [[Apostol]]ii nu pot scoate [[diavol|dracii ]] dintr-un lunatic fiindcă aveau prea puţină credinţă, căci acel soi de draci nu ieşea decăt decât cu [[post ]] şi [[rugăciune]].<ref>Mt17.20-21</ref>Întotdeauna puterea de vindecare vine de la Dumnezeu. Când femeia cu cu scurgere de sânge se atinge de Mântuitor, Acesta simte cum o putere se scurge din el<ref>Mc5.30</ref> În altă parte se spune:Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere, care-i vindeca pe toţi.<ref>Lc6.19</ref>

Credinţa este este una din cele trei virtuţi teologice, alături de [[nădejdea|nădejde ]] şi de cea mai mare din virtuţi, [[iubirea|dragostea]].<ref>1Cor13.13</ref>Credinţa stă alături de celelalte [[virtuţi ]] precum spun [[apostolul Pavel]]<ref>1Tim6.11,2Tim2.22, 2Tim3.10, Tit2.2, Evrei6.12</ref> şi [[apostolul Ioan]].<ref>Apoc2.19</ref>

Credinţa adevărată este însoţită întotdeauna de fapte, spune [[apostolul Iacov]]. Credinţa fără fapte este o credinţă zadarnică, moartă, aşa cum trupul fără suflet e mort, continuă apostolul. E ca şi cum cineva zice unor oameni flămânzi şi goi să se sature şi să se încălzească dar fără să le dea cele trebuincioase trupului, arată tot el. Credinţa fără fapte nu poate [[mântuirea|mântui]], ea e proprie şi diavolilor[[diavol]]ilor, avertizează apostolul: Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară!. Omul este socotit neprihănit şi prin fapte, nu numai prin credinţă, încheie el.<ref>Iac2.14-26</ref>

Credinţa adevărată e incompatibilă cu părtinirea bogaţilor faţă de săraci2Căci[[sărăcia|săraci]]. Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost/şi voi puneţi ochii pe celce cel ce poartă haina strălucitoare, şi -i ziceţi: ,,Tu şezi în locul acesta bun!`` Şi apoi ziceţi săracului: ,,Tu stai colo în picioare!`` Sau: ,,Şezi jos la picioarele mele!``/ 4Nu Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri gânduri rele?, întreabă retoric apostolul. Apoi adaugă: ,,n'a ales Dumnezeu pe cei ce sînt sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să -i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit -o celor ce -L iubesc? 6Şi Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc târăsc înaintea judecătoriilor?7Nu Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care -l purtaţi? Aşadar ,,dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sînteţi osîndiţi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de lege”, concluzionază el.<ref>Iac2.1-9</ref>()Credinţa distorsionată a unor [[farisei ]] se transmite îndoit la prozeliţii acestora.<ref>Mt23.15</ref>

Credinţa, oricât de puternică ar fi, fără [[iubirea|iubire]], este zadarnică.<ref>1Cor13.2</ref> ,,Pace fraţilor, şi dragoste împreună cu credinţa, din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Isus Iisus Hristos!”, urează apostolul Pavel efesenilor.<ref>Efes6.23</ref> El îi scrie lui Timotei: Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Iisus.<ref>1Tim1.14</ref> Apostolul Pavel scrie tesalonicenilor: Dar noi, cari care sîntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mîntuirii.<ref>1Tes5.8</ref> Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău., arată Solomon.<ref>Prov16.6</ref>

Credinţa lucrează prin dragoste, învaţă apostolul Pavel.<ref>Gal5.6</ref>. Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr'-o inimă curată, dintr'-un cuget bun, şi dintr'-o credinţă neprefăcută, scrie apostolul Pavel lui Timotei.<ref>1Tim1.5</ref>

,,Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie", scrie psalmistul.<ref>Ps37.3</ref>,,Mulţi oameni îşi trîmbiţează trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios? " întreabă retoric [[Solomon]]. <ref>Prov20.6</ref>,,Bunătatea şi credincioşia se întîlnescîntâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută", scrie frumos psalmistul<ref>Ps85.10</ref> ,,Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale", scrie acelaşi psalmist.<ref>Ps119.66</ref> ,,Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gîtgât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale", scrie Solomon.<ref>Prov3.3</ref> Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s'-a încredinţat, arată acelaşi Solomon.<ref>Prov11.13</ref> Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni, adaugă [[înţelepciunea|înţeleptul ]] împărat.<ref>Prov14.5</ref> ,,În adevăr cei ce gîndesc gândesc răul se rătăcesc. dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie", scrie Solomon.<ref>Prov14.22</ref> ,,Bunătatea şi credincioşia păzesc pe împărat, şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate", arată acelaşi Solomon.<ref>Prov20.28</ref>

Apostolul Pavel îi spune lui Timotei:,,să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă."<ref>1Tim1.19</ref> În altă parte apostolul neamurilor scrie:,,Diaconii, deasemeneade asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârşav:/ci să păstreze taina credinţei într'-un cuget curat./Trebuiesc cercetaţi întîiîntâi, şi numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi.<ref>1Tim3.9</ref> El scrie evreilor:,,să ne apropiem (de Hristos) cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată”.<ref>Evrei10.22</ref>

Apostolul Pavel spune că femeia ,,va fi mîntuită mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie”<ref>1Tim2.15</ref> Întărind sufletele ucenicilor. , El (Pavel) îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.<ref>FA14.22</ref>

Învăţăturile credinţei sunt o hrană spirituală:,,Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos IsusIisus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături, pe care ai urmat-o pînă până acum."<ref>1Tim4.6</ref>

Încercarea credinţei lucrează [[răbdarea|răbdare ]] precum arată apostolul Pavel:,,Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie cînd când treceţi prin felurite încercări,/ ca unii cari care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare./Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvîrşit desăvârşit lucrarea, pentruca pentru ca să fiţi desăvîrşiţidesăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic."<ref>Iac1.3</ref>

Credinţa curăţeşte inimile precum stă scris în [[Faptele Apostolilor]].<ref>FA15.9</ref>

În lupta împotriva [[diavol|stăpînitorilor întunericului acestui veac ]] noi trebuie să luăm toată armătura lui [[Dumnezeu ]] pentru a ne putea împotrivi acestora şi pentru a rămâne în picioare. Astfel trebuie să avem mijlocul incins cu adevărul[[adevăr]]ul, să fim îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, să avem picioarele încălţate cu rîvna Evangheliei [[pacea|păcii ]] şi, pe deasupra tuturor acestora, să luăm scutul credinţei, cu care vom putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. În plus trebuie să luăm şi şi coiful [[mântuirea|mântuirii ]] şi sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu.<ref>Efes6.16</ref>

Apostolul Pavel scrie: ,,Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori."<ref>1Tim6.12</ref>

[[Apostolul Iuda ]] scrie şi el: ,,Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna."<ref>Iuda1.3</ref>

Apostolul Pavel scrie:,,În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere."<ref>Efes3.12</ref>

Apostolul Pavel scrie că îl roagă pe Hristos ,,ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntrudinlăuntru,aşa încît încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă.<ref>Efes3.17</ref>

Nevasta ideală este una credincioasă: [[hărnicia|harnică]], gospodină, [[mila|miloasă]], optimistă, inspiră încredere, se teme de Dumnezeu şi este [[înţelepciunea|înţeleaptă]].<ref>Prov 31.10-31</ref>

Apostolul Pavel îndeamnă:,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri (conducătorii spirituali), cari care v'-au vestit Cuvîntul Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfîrşitul sfârşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa!"<ref>Evrei13.7</ref>

Îngerul [[Înger]]ul este martorul credincios din cer.<ref>Ps89.37</ref>

Înainte de patimi, [[Iisus ]] le spune ucenicilor să nu li se tulbure inima, să aibă credinţa în Dumnezeu şi să aibă credinţă şi în elEl. Apoi le spune că în casa Tatălui său sunt multe locuri şi că el se duce să le pregătească un loc şi că se va întoarce (a doua venire) şi îi va lua cu El.<ref>Ioan 14.1</ref>

La un moment dat Iisus umbla pe mare iar ucenicii [[ucenic]]ii când l-au văzut s-au înspăimântat zicând că e o nălucă şi au ţipat de [[frică]]. Iisus le spune să îndrăznească şi să nu se teamă. Petru îi spune că dacă El e să-I poruncească să vină la el pe ape. Iisus îl cheamă, petru [[apostolul Petru|Petru]] vine pe mare dar cînd când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: ,,Doamne, scapă-mă!``Îndată, Isus Iisus a întins mîna, l -a apucat, şi i -a zis: ,,Puţin credinciosule, pentruce pentru ce te-ai îndoit?`` .<ref>Mat14.31</ref>

Apostolul Pavel spune că ramurile (oamenii poporului ales) au fost tăiate din pricina [[necredinţa|necredinţei ]] lor, în timp ce tu (neamurile) stau în picioare prin credinţă. Ele sunt sfătuite: ,,Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!"<ref>Rom 11.20</ref>

[[Apostolul Pavel ]] arată că unuia îi este dat, prin [[DuhulSfânt|Duhul]], să vorbească despre [[înţelepciunea|înţelepciune]], altuia despre cunoştinţă, altuia îi este dată credinţa, altuia darul [[boala|tămăduirilor ]] prin acelaşi Duh<ref>1Cor12.9</ref>. În altă parte acelaşi apostol arată că ,,aceasta (credinţa) nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”<ref>Efes2.8, Rom 1.17</ref> Apostolul neamurilor spune în [[Epistola către Romani]]: eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decît se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit -o Dumnezeu fiecăruia.<ref>Rom12.3</ref>Duhul, prin care apostolii [[apostol]]ii fac [[minune|minuni]], a fost primit prin auzirea credinţei.<ref>Gal3.5</ref>

Întrebat de către ucenici de ce nu au putut scoate [[diavol|dracul ]] dintr-un lunatic, el le spune că din pricina puţinei lor credinţe. Apoi le spune că dacă ar avea credinţă cât un grăunte de muştar, ar zice muntelui să se mute de colo-colo şi aşa s-ar întâmpla. Apoi le spune că acel soi de draci nu ieşea decât cu [[rugăciune ]] şi cu [[post]].<ref>Mt17.20, Mc11.23</ref>

Întrebat cum a făcut ca smochinul să se usuce, Iisus le zice că dacă vor avea credinţă şi nu se vor îndoi, vor face şi ca un munte să se arunce în mare la cuvântul lor şi apoi adaugă:,,Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi."<ref>Mt21.22</ref>

[[Apostolul Iacov ]] spune că dacă cuiva îi lipseşte [[înţelepciunea ]] s-o ceară de la [[Dumnezeu ]] şi îi va fi dată. El adaugă apoi:,,Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vânt încoace şi încolo.Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,căci este un om nehotărît şi nestatornic în toate căile sale."<ref>Iac1.6</ref>

Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare, avertizează apostolul Pavel.Căci [[iubirea de arginţi|iubirea de bani]]- continuă el- este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.<ref>1Tim6.9-10</ref>

Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei:,,Timotee, păzeşte ce ţi s'-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel/pe care au mărturisit -o unii şi au rătăcit cu privire la credinţă. Harul să fie cu voi! Amin."<ref>1Tim6.21</ref>

,,Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decît decât un necredincios", avertizează apostolul Pavel.<ref>1Tim5.8</ref>

Un [[vrăjitoria|vrăjitor]], un prooroc mincinos, un iudeu pe nume Elima căuta să abată de la credinţă pe dregătorul înţelept Sergius Paulus. Atunci Pavel, fiind plin de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt ]] s-a uitat ţintă la el şi a zis,,Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?/Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele până la o vreme.`` Îndată a căzut peste el ceaţă şi întunerec, şi căuta bâjbâind nişte oameni, care să-l ducă de mână. Atunci dregătorul, când a văzut ce se întîmplase, a crezut, şi a rămas uimit de învăţătura Domnului."<ref>FA13.6-12</ref>

Osalmistul Psalmistul scrie:,,Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mîndri,mândri".<ref>Ps31.23</ref>,,Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar sămânţa celor răi este nimicită", adaugă acelaşi psalmist.<ref>Ps37.28</ref> El adaugă: ,,Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!``", adaugă psalmistul.<ref>Ps50.5</ref> ,,Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul! El păzeşte sufletele credincioşilor Lui, şi-i izbăveşte din mâna celor răi", asigură psalmistul.<ref>Ps97.10</ref> Dumnezeu spune: ,,Voi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lângă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană acela îmi va sluji."<ref>Ps101.6</ref> (Dumnezeu) ,,ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui", arată [[Solomon]].<ref>Prov2.8</ref>

Solomon scrie:,,Un om credincios este năpădit de binecuvîntări, dar celce cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne rămâne nepedepsit."<ref>Prov28.20</ref>[[Iisus ]] îi spune lui Pavel că îl va trimite:,,ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întunerec la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.``"<ref>FA26.18</ref> ,,Voi îmbrăca în mântuire pe preoţii lui, şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.", spune Dumnezeu în [[Psalmi|Cartea Psalmilor]].<ref>Ps132.16</ref> Cuvântul credinţei pe care-l propovăduiesc apostolii [[apostol]]ii este aproape de credincios, fiind în gura lui şi în inima lui: 9Dacă ,,Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Iisus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L -a înviat din morţi, vei fi mîntuitmântuit./Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,/după cum zice Scriptura: ,,Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine.`"<ref>Rom 10.4.-13</ref>