Modificări

Un pilduitor exemplu de smerire forţată dă [[Nabucudonosor al II-lea|Nebucadneţar]], împăratul [[Babilon]]uluiBabilonului, care găseşte cu cale să facă cunoscute semnele mari şi [[minune|minunile]] puternice pe care le-a făcut Dumnezeul Cel Prea Înalt faţă de el. Astfel el povesteşte că, pe când trăia liniştit şi fericit în palatul lui, el are un [[vis]] care îl înspăimântă şi-l umple de [[teama|groază]]. El cheamă pe [[vrăjitorie|vrăjitorii]], cititorii în stele, ghicitorii, haldeii pe care-i ţinea la palat dar ei nu reuşesc să-i tâlcuiască visul, aşa că îl cheamă pe [[Daniel]]. [[Nabucudonosor al II-lea|Nebucadneţar]] îi spune [[vis]]ul visul (vezi textul), [[Daniel]] i-l tâlcuieşte, apoi îl sfătuieşte să pună capăt [[păcat]]elor sale, să trăiască în neprihănire, s-o rupă cu nelegiuirile lui şi să aibă [[mila|milă]] de cei nenorociţi că poate i se va prelungi fericirea. Împăratul nu ascultă sfatul lui Daniel şi după douăsprezece luni, când i s-a [[mândria|îngâmfat]] inima şi i s-a împietrit duhul până la [[mândria|mândrie]]<ref>Dan5.20</ref>, astfel încât îşi atribuia sieşi propria [[iubirea de arginţi|bogăţie]] şi faimă, un glas îl anunţă din [[cer]] că i se ia împărăţia şi că ceea ce îi proorocise [[Daniel]] se va împlini imediat. Într-adevăr, el este aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi este despuiat de [[slava]] lui.<ref>Dan5.20</ref> Izgonit din mijlocul oamenilor, el locuieşte la un loc cu fiarele câmpului, îi dau să mănânce iarbă ca la boi şi este udat de roua cerului; îi creşte părul că penele vulturului, şi unghiile ca ghearele păsărilor, inima sa ajunge ca inima unei fiare; şapte vremi trec peste el. Când s-a împlinit sorocul, el îşi ridică ochii spre cer, şi mintea ii vine la loc: binecuvântează, laudă şi slăveşte pe [[Dumnezeu]], recunoscând că El stăpâneşte în cer şi pe pământ. Ca urmare i se dau înapoi [[slava]] împărăţiei, ca şi măreţia şi strălucirea sa de împărat, sfetnicii şi mai marii mei îl caută din nou; este pus iarăşi peste împărăţia lui, şi puterea sa creşte. După această întâmplare, potrivit propriei mărturisiri, [[Nabucudonosor al II-lea|Nebucadneţar]] laudă, înalţă şi slăveşte pe Împăratul Cerurilor, căci ,,toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu [[mândria|mândrie]]!’’după cum se exprimă însuşi împăratul. <ref>Daniel 4.1-37</ref>