5.288 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
izbăvirea din robia [[păcat]]ului. Iar faptul acesta este de cea mai mare însemnătate pentru că, după cum spune Sfântul Apostol [[Pavel]]: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa noastră” (I Cor. 15, 14).
:Cum că Mântuitorul a [[înviere|înviat]] în ziua Duminicii mărturisesc limpede toţi Sfinţii Evanghelişti: „Iar în ziua întâia a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt, dis-dedimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra răsturnată de pe mormânt” (Ioan 20, l; cf.Matei 28, 1-2; Marcu 16,1-7; Luca 23, 54-56). Cuvintele „ziua întâia a săptămânii” sau „într-una din sâmbete” exprimă duminica, fiindcă evreii numeau „sabat” sau „sâmbăta” atât ziua a şaptea, cât şi întreaga săptămână. Iar zilele săptămânii le numeau astfel: întâia zi după sâmbătă, adică duminica, o numeau „întâia a sâmbetei” sau „întâia a sâmbetelor” sau „una dintre sâmbete”. A doua zi după sâmbăta sau luni o numeau a doua a sâmbetei, şi aşa mai departe. Din aceasta se înţelege că Mântuitorul a înviat în ziua de duminică. Apoi Duminica mai are însemnătate deosebită pentru creştini deoarece într-o zi de duminică S-a pogorât [[Duhul Sfânt]] peste Sfinţii Apostoli (Fapte 2, 1-4).
:Creştinii ţin duminica drept zi de odihnă închinată lui Dumnezeu, chiar de pe timpul Sfinţilor Apostoli, după cum citim tot în [[Sfânta Scriptură]]: „În ziua întâia a săptămânii, adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii” (Fapte 20, 7). «A frânge pâinea» înseamnă că [[ucenic]]ii se adunau să facă [[rugăciune|rugăciuni]], să săvârşească Sfânta [[Liturghie]] şi să se [[împartăşaniaeuharistie|împartăşească]]. Prin urmare, Sfânta Liturghie se făcea în zilele de duminică. Deci, ţinând duminica în locul sâmbetei, creştinii nu calcă nicidecum porunca a patra, căci ei trăiesc după rânduielile Mântuitorului şi ale Sfinţilor Săi Apostoli[[apostol]]i.:Tot ca zile ale Domnului trebuie socotite, afară de duminici, şi celelalte sărbători rânduite de Sfânta noastră [[Biserică ]] Ortodoxă.
==Porunca a cincea==
ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie” (Ieş. 20, 12).
Cele patru porunci dumnezeieşti despre care s-a vorbit până acum au arătat datoriile
creştinului faţă de Dumnezeu, cuprinse pe scurt în datoria [[iubirea|dragostei ]] faţă de El.
Curăţia şi tăria dragostei faţă de Dumnezeu se adevereşte însă prin dragostea faţă de
oameni, căci: „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, cum poate să-L iubească? Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său” (I Ioan 4, 20, 21). Dintre oameni, mai întâi trebuie iubiţi părinţii, care ne-au născut şi ne-au crescut şi, ca atare, după Dumnezeu, sunt binefăcătorii noştri cei mai mari, în viaţa pământească. Din această pricină, cele şase porunci dumnezeieşti, care vorbesc despre datoriile sau dragostea faţă de oameni, încep cu porunca de a cinsti părinţii.
===Ce înseamnă a cinsti pe părinţi?===
A cinsti pe părinţi înseamnă:
:1) Este interzis cu desăvârşire a blestema sau a lovi pe oricare din părinţi. Legea ebraică prevedea pedeapsa cu moartea pentru aceste păcate [[păcat]]e grele(Exod 21.17, Lev 20.9, Mc7.10, Prov 20.20, Prov30.11):Cel ce va blestema pe tatăl său ori pe mama sa să fie omorât (Exod 21.17)
:Cel ce va lovi pe tatăl său ori pe mama sa să fie dat morţii. (Exod21.15)
:2) Este interzis cu desăvârşire a fura de la părinţi sau a-i trata cu violenţă
Cine despoaie(in sens de [[furt]]-n.r) pe tatăl său şi pe mama sa şi zice: "Nu-i păcat!" este tovarăş cu făcătorul de rele. (Prov 28.24).
Cel ce se poartă rău cu tatăl său (în sensul tratării violente) şi alungă (din casă) pe mama sa, este fiu aducător de ocară şi de ruşine. (Prov19.26)
:3) A asculta sfaturile acestora in Domnul (atunci când ele nu contravin poruncilor si legilor lui Dumnezeu)
:Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. (Ioan 19,26-27).
:Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cu dreptate. (Efes6.1)
:Ascultarea părinţilor nu se va face atunci când sfaturile şi îndemnurile lor contravin învăţăturilor creştine căci uneori mamele îşi pot îndemna la [[păcat ]] copiii, aşa cum a făcut Irodiada care a îndemnat-o pe fiica ei să ceară lui [[Irod ]] capul lui [[Ioan Botezătorul ]] pe tipsie Mt 14.5-12:4)A ne [[rugăciune|ruga ]] lui Dumnezeu pentru ajutorarea lor, când sunt în viaţă, iar după moarte,
pentru odihna sufletelor lor.
:1) Să se îngrijească de buna lor stare trupească, de hrana, îmbrăcămintea şi sănătatea lor,
:„Dacă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios” (I Tim. 5, 8).
:2) Să nu-i întărâte la [[mânia|mânie ]] pe copii
Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului.
:Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. (Col3.20-21)
Cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel ce leapădă certarea rătăceşte. (Prov 10.17)
:Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune. (Prov 15.32).
:[[David ]] a făcut greşeala de a nu-l mustra niciodată pe [[Adonia ]] cel frumos la chip, ceea ce a făcut ca acesta, [[mândria|sumeţindu-se]], să se ridice împotriva lui David pentru a-i lua tronul, ceea ce şi reuşeşte şi el va domni un timp în locul tatălui său.(3Regi 1.5-6)
:c)Folosirea nuielei
Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine -l iubeşte, îl pedepseşte îndată.(Prov13.24)
===Ce învaţă porunca aceasta?===
Viaţa pământească este cel mai mare bun al omului şi temelia tuturor celorlalte bunuri de
care se poate învrednici cineva pe pământ. După învăţătura Sfintei noastre [[Biserică|Biserici]], [[Dumnezeu ]] fiind Creatorul vieţii omeneşti, numai El, şi nu omul, are drepturi nemărginite asupra ei. Apoi, viaţa pământească este timpul de pregătire pentru [[viaţa veşnică]]. În aceasta se cuprinde preţul mare al vieţii pământeşti pentru creştini. [[Sfântul Ioan Gură de Aur ]] spune:«Vrei să ştii pentru ce este de preţ această viaţă? Fiindcă este pentru noi temelia vieţii viitoare şi prilej şi loc de luptă şi alergare pentru cununile cereşti»641.
641 Sfântul Ioan Gură de Aur, Către poporul antiohian, Omilia 6, 4, Migne, P. G., XLVIII. col. 86.
Fiind un dar al lui Dumnezeu şi având un preţ atât de mare, păstrarea şi îngrijirea vieţii,
