Modificări

[[Dumnezeu]] pedepseşte casa judecătorului şi preotului [[Eli]] pentru nesocotirea, de către fiii săi, din [[lăcomie]], a darurilor Domnului şi pentru [[desfrânarea]] lor, dar şi pe Eli, pentru că nu i-a oprit pe aceştia, ci i-a cinstit pe fiii săi mai mult ca pe Dumnezeu. Fiii cei răi mor în lupta cu filistenii, locul lui împlinind proorocia Domnului. Eli, care moare la 98 de ani dintr-o căzătură, când află că filistenii au luat [[chivotul]] Domnului. Locul lui este luat de [[Samuel]], fiul credincioasei [[Ana]] şi a dreptului [[Elcana]].:Prooroc, preot şi ,,judecător peste [[Israel]] până la sfârşitul vieţii sale’’, Samuel îşi conduce cu [[credinţă]] şi [[dreptate]] poporul, reuşind chiar să-l convingă să scoată din mijlocul lui [[idolii]] şi să slujească numai Domnului şi respinge atacurile filistenilor. Spre sfârşitul vieţii, acesta îi pune pe fiii săi să judece peste Israel, dar aceştia nu calcă ,,pe urmele sale’’, ci se dedau la [[lăcomie]], iau [[mită]] şi calcă [[dreptatea]], aşa că bătrânii lui Israel îi cer lui Samuel întronarea unui [[împărat]], ca să îi judece, cum au toate neamurile. [[Dumnezeu]] îi spune lui Samuel să le îndeplinească cererea, dar să le facă cunoscut şi dreptul împăratului. :[[Samuel]] îl unge pe [[Saul]] împărat, ,,tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare dintre copiii lui Israel”, care îi ,,întrecea pe toţi în înălţime de la umăr în sus”, care a domnit doi ani peste Israel. El a repurtat unele victorii contra filistenilor, amaleciţilor, moabiţilor, edomiţilor, dar a şi păcătuit împotriva Domnului prin aducerea unei [[jertfe]] în locul lui Samuel , care întârzia să apară înaintea unei lupte, dar şi prin cruţarea lui [[Agag]], împăratul amaleciţilor , şi a celei mai bune părţi din pradă, de tema poporului, în pofida poruncii Domnului de a nimici cu totul pe amaleciţi.(care Aceştia trebuiau pedepsiţi prin ştergerea pomenirii lor de sub ceruri, pentru că au astupat astupaseră ieşirea israeliţilor din [[Egipt]], aruncându-se asupra poporului lui Israel ,,pe dinapoi, asupra tuturor celor care se târau la coadă’’, când Israelul era ,,obosit şi sleit de puteri’’, 15.2, Deut25.17-19). :Deşi Saul îşi recunoaşte păcatul şi se căieşte, Samuel îi spune că Domnul îl leapădă ca [[împărat]], pentru că şi el a lepădat cuvântul Domnului , că rupe domnia lui Israel deasupra lui şi va da domnia unuia mai bun ca el , căci ,,tăria lui Israel nu minte(Saul minţise că păstrase dobitoacele pentru jertfe) şi nu se căieşte, căci nu este om să-i pară rău”. Şi Domnul îi trimite un duh rău să-l muncească. Samuel îl unge [[împărat]] al lui Israel pe fiul lui Isai, [[David]], un [[păstor]] [[sărac]], cu părul bălai şi chipeş. Acesta este chemat la curtea lui Saul pentru a-i cânta din [[arfă]] şi afacându-l face astfel să răsufle mai uşor şi să fie uşurat prin îndepărtarea temporară a duhului celui rău ce tot venea trimis peste el. Lui Saul îi place acest tânăr cântăreţ care vorbea bine şi, pentru că era şi un războinic, ,,om ,,tare şi voinic’’, îl face purtătorul lui de arme. :Când [[Goliat]], un filistean uriaş care îi ocăreşte pe Israel şi pe Dumnezeul lor şi care-i provoacă să tranşeze lupta trimiţând un războinic să lupte cu el, [[David]], motivat şi de marea recompensă, se prezintă la Saul, şi, spunându-i că el obişnuia să omoare [[leii]] şi [[urşii]] care-i atacau oile, cere să fie lăsat să lupte. Saul acceptă şi David îl doboară pe uriaşul filistean trăgându-i cu praştia în frunte şi apoi îl ucide. :Saul îl pune pe David mai mare peste oştile sale, dar, speriat de popularitatea pe care o căpătase acesta,(vizibilă şi din cântarea de biruinţă a femeilor) începe să-l privească cu ochi răi, îl îndepărtează de la curte şi îl lasă conducător doar peste o mie de oameni. Temându-se tot mai mult de faima lui David, care îl făcuse chiar pe fiul său, [[Ionatan]], să se împrietenească la cataramă cu acestael, el Saul încearcă de câteva ori să-l omoare personal, apoi prin şiretlic, şi văzând că nu reuşeşte, porneşte o lungă prigoană după acesta. David scapă mereu şi evită să-l omoare pe cel care era încă unsul Domnului.

:În faţa filistenilor, părăsit de [[Dumnezeu]] care nu-i răspunde nici prin prooroci , nici prin prin [[vise]], Saul apelează la o [[ghicitoare]], căreia îi cere să-l cheme din morţi pe Samuel. Acesta îi întăreşte că Domnul a rupt împărăţia din mâna lui şi i-a dat-o unuia mai bun la el pentru că nu a ascultat glasul Domnului şi nu a făcut pe amaleciţi să simtă aprinderea mâniei Lui, şi îl anunţă că va muri împreună cu fiii săi şi că filistenii vor câştiga lupta. Fiii săi cad în luptă, el este rănit greu de un arcaş, şi, de teamă să nu cadă în mâinile filistenilor şi să fie batjocorit de cei netăiaţi împrejur, îi cere slujitorului său să îl omoare, dar acesta ezitândcare, de teama, refuză, aşa că Saul se sinucide aruncându-se în propria sabie, slujitorul sau facand său făcând apoi la fel.