Modificări

Sfântul '''Nicodim de la Tismana''' a fost [[călugăr]] şi [[arhimandrit]], întemeietorul mănăstirilor [[Mănăstirea Vodiţa| Vodiţa]] şi [[Mănăstirea Tismana|Tismana]] din Oltenia şi a mănăstirii [[Mănăstirea Vişina|Vişina]] pe valea [[Jiu]]luiJiului. Pentru tot ce a făcut pentru ortodoxie şi neamul românesc este considerat ocrotitorul Olteniei. Prăznuirea lui se face la [[26 decembrie]].

[[Marea Schismă]] din 1054 a împărţit [[creştinism]]ul în două mari ramuri, vestică ([[Biserica Romano-Catolică|catolică]]) şi estică ([[Biserica Ortodoxă|ortodoxă]]). În secolele următoare, între Biserici a urmat o luptă pentru supremaţie, marcată de prozelitism, în special din partea Bisericii Romano-Catolice. În secolul al XIV-lea la graniţa dintre [[Ţara Românească]], [[Serbia]] şi [[Ungaria]] aveau loc lupte, susţinute şi de cele două Biserici. Spre deosebire de majoritatea populaţiei din Ţara Românească, de credinţă ortodoxă, domnitorii [[Basarab I]] şi fiul său, [[Nicolae Alexandru]]<ref name="Barbu">Prof. dr. Daniel Barbu ''Sur le double nom du prince de Valachie Nicolas-Alexandre'', Revue Roumaine d’Histoire XXV, no. 4, 1986, pp. 287-300.</ref>, erau catolici, sau cel puţin simpatizanţi <ref name="Djuvara">[[Neagu Djuvara]], [http://www.itcnet.ro/history/archive/mi2000/current8/mi53.htm Iarăşi despre Negru Vodă şi "Descălecătoare"], Magazin Istoric, nr. 8 / 2000</ref>. Împiedicarea expansiunii spre est a influenţei Bisericii Romano-Catolice necesita reafirmarea credinţei ortodoxe, inclusiv prin întemeierea de mănăstiri. Acestea erau totodată şi locul unde se formau funcţionarii cancelariilor domneşti şi locuri de refugiu.

Nicodim s-a născut în [[Macedonia]], la Prilep. Mama sa era una din fiicele domnitorului Basarab I, prin intermediul căruia Nicodim se înrudea cu [[cneaz|cnejii]] sârbi şi [[ţar]]ii ţarii bulgari. Nu se cunoaşte exact anul naşterii, se presupune că s-ar fi născut în 1310, dar mai plauzibil este că s-a născut prin 1320<ref name="Păcurariu">Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol I, Bucureşti, 1980, p. 288.</ref>.

În timp ce era la Muntele Athos are o viziune divină în care i se cerea să construiască o mănăstire lângă o [[cascadă|cădere de apă]]. Ca urmare se întoarce în Serbia, unde, după legendă, întemeiază mănăstirile Manastirica (Mănăstiriţa), la graniţa dintre Macedonia şi [[Kosovo]] şi Vratna din [[Negotin]]. Tot lui i se atribuie şi clădirea unei [[Biserică (edificiu)|biserici]] la Saina, ţinutul Cladova de pe [[Valea Timocului]] <ref name="ImŞtefan"/>.

În [[1369]]<ref name="Zorilă"/> Nicodim este chemat în Ţara Românească, pentru a întemeia o mănăstire. Răspunde solicitării cu entuziasm, urmându-şi viziunea. Se spune ca a traversat singur [[Dunăre]]a Dunărea înot (!) în zona [[Porţile de Fier]] în dreptul localităţilor Tachia (pe malul drept al Dunării) şi [[Orşova]] (pe malul stâng).

Conform viziunii sale, imediat ce ajunge în Ţara Românească Nicodim începe demersurile pentru întemeierea unei mănăstiri. Sprijinit de Domnitorul [[Vladislav I al Ţării Româneşti|Vlaicu Vodă]] (1364 - 1377), al cărui unchi era. În anul [[1370]] începe, împreună cu călugării pe care i-a raliat cauzei sale, ridicarea [[Mănăstirea Vodiţa|Mănăstirii Vodiţa]], lângă satul [[Vârciorova]], construcţie care a continuat până în 1375.

Sub oblăduirea Doamnei Clara, a doua soţie a lui Nicolae Alexandru şi mama vitregă a lui Vlaicu Vodă acţionau [[misionar]]i [[papa]]li. Ajutat de sfaturile Cuviosului Nicodim, Vlaicu Vodă va reuşi să blocheze planurile acestora. În acest scop ei hotărăsc întărirea graniţei prin înfiinţarea de mănăstiri ortodoxe. Coordonarea înfiinţării acestora nu se putea face de la Mănăstirea Vodiţa, al cărei amplasament nu era potrivit pentru acoperirea necesităţilor comunităţii ortodoxe. Nicodim începe să caute un loc pentru a întemeia o nouă mănăstire. În acest scop vizitează Oltenia subcarpatică, căutările sale ducând la iniţierea ridicării mai multor mănăstiri şi biserici, cum au fost mănăstirile de la [[Gura Motrului]] şi Vişina (la [[Gura Sadului]]), bisericile de la [[Coşuştea]], [[Jidoştiţa]] şi cea de pe malul [[Râul Topolniţa|râului Topolniţa]] şi schitul de pe Valea Aninoasei.

Plecând din [[Aninoasa]] ajunge la Gropşani (astăzi [[Vânăta, Gorj|Vânăta]]), lângă ceea ce astăzi se cheamă [[Tismana]]. Mergând pe valea apei în sus ajunge la o mică cascadă, unde constată că ar fi un loc bun pentru înfiinţarea unei mănăstiri. Se întoarce la Mănăstirea Vodiţa, unde lasă în locul său ca [[stareţ]] pe ieromonahul Agaton, iar el, împreună cu ucenicii săi, se duce la Tismana şi în [[1377]] începe construcţia bisericii din zid, sfinţită în [[1378]]. În paralel cu construcţia se ocupă de organizarea vieţii monahale, conform regulilor însuşite la Muntele Athos. Nicodim fiind deja arhimandrit, mănăstirea înfiinţată de el avea rang de arhimandrie, fiind „Mare Lavră” şi prima arhimandrie din ţară.

De-a lungul timpului, Mănăstirea Tismana s-a bucurat de sprijinul domnitorilor [[Radu I]] (1377 - 1383), [[Dan I]] (1383 - 1386) şi [[Mircea cel Bătrân]] (1386 - 1418) al căror sfetnic a fost Cuviosul Nicodim.

În ultimii ani ai vieţii, între 1400 - 1405, s-a mutat la [[Mănăstirea Prislop]], unde între anii 1404 - 1405 a caligrafiat şi miniat un [[Tetraevanghel]] pe [[pergament]] pe care la ferecat cu coperte de argint aurit, măiestrit lucrate, o capodoperă a epocii. Este cea mai veche carte datată din Ţara Românească cu cea mai veche ferecătură şi se află la Muzeul Naţional de [[Istorie]] din [[Bucureşti]]. Datarea este pe spatele ultimei pagini, al cărui text tradus de Mitropolitul [[Mitropolia Basarabiei|Tit Simedrea]] este: ''„Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Ţara Ungurească în anul al şaselea al acestei goane după isihie. Socotim de la facerea lumii anul 6913 (1405)”''.