Modificări

În 452Cei 21 de ani (440-461), în care Leon cel Mare a stat la cârma Bisericii din Apus, au fost ani plini de greutăţi, atât din interior, cât şi din afară. În aceşti ani, spre Roma s-au îndreptat năvălitorii huni, care nu cunoşteau nici mila faţă de oameni, nici respectul faţă de cele sfinte; în fruntea acestora se afla Attila, poreclit „Biciul lui Dumnezeu”. Cu prestigiul persoanei sale şi cu puterea cuvântului său, papa Leon s-a înfăţişat dus plin de curaj în faţa lui Atila al hunilor, convingându(anul 452) şi l-l a convins pe temutul conducător să cruţe Roma şi chiar să se oprească din jefuirea Italieipărăsească Italia (probabil şi în urma unei sume importante de bani). De asemeneaPeste câţiva ani, în anul 455, când Henzerich, căpetenia tribului germaic al vandalilor, s-a îndreptat împotriva vandalii ajung la porţile Romei, sfântul hotărâţi să nu lase în urma lor decât un morman de ruine grămădite peste cadavrele locuitorilor săi. Sfântul Leon a intervenit din nou, convingânduîmblânzindu-l să nu jufuiască oraşulpe căpetenia lor, Genseric, şi obţine favorul de a fi cruţate toate lăcaşurile de închinare, cu toţi cei ce se vor adăposti în ele. Bisericile, mănăstirile, catacombele, cavourile cimitirelor au devenit pentru câtva timp locuinţa cetăţenilor îngroziţi; năvălitorii au prădat casele, multora le-au dat foc, dar cea mai mare parte a populaţiei a fost salvată, să nu ardă clădirile sau să verse nevărsându-se sânge.