Prohodul Domnului (liturgică)/Starea întâi: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Corectare diacritice.)
 
(Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
 
:''Articol principal: '''[[Prohodul Domnului (liturgică)]]'''''
 
:''Articol principal: '''[[Prohodul Domnului (liturgică)]]'''''
  
−
Trei ediţii sunt puse aici în paralel:
+
Trei ediții sunt puse aici în paralel:
−
*ediţia 1915: ''Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos, scris şi armonizat după melodiile bisericeşti tradiţionale (pe ambele muzici) pentru corurile şcolare sătelşti de I. Popescu-Pasărea, profesor de muzică bisericească la seminariile din Bucureşti, cântăreţ şi diriginte al corului Bisericii Kalinderu, preşedinte al cântăreţilor bisericeşti'', Bucureşti, Tipografia profesională Dimitrie C. Ionescu, 1915.
+
*Ediția 1915: ''Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos, scris și armonizat după melodiile bisericești tradiționale (pe ambele muzici) pentru corurile școlare sătești de I. Popescu-Pasărea, profesor de muzică bisericească la seminariile din București, cântăreț și diriginte al corului Bisericii Kalinderu, președinte al cântăreților bisericești'', București, Tipografia profesională Dimitrie C. Ionescu, 1915.
−
*ediţia 1928: ''Prohodul Domnului nostru Iisus Christos, care se cântă în Sfânta şi Marea Vineri seara la priveghere'', Bucureşti, Tipografia cărţilor *
+
*Ediția 1928: ''Prohodul Domnului nostru Iisus Christos, care se cântă în Sfânta și Marea Vineri seara la priveghere'', București, Tipografia cărților
−
*ediţia 2000: ''Triodul'', Bucureşti, EIBM al BOR, 2000.
+
*Ediția 2000: ''Triodul'', București, EIBM al BOR, 2000.
  
 
Textele puse în paralel:
 
Textele puse în paralel:
Linia 16: Linia 16:
 
</tr>
 
</tr>
 
<tr valign="top">
 
<tr valign="top">
−
<td align="center">Ediţia 1915</td>
+
<td align="center">Ediția 1915</td>
−
<td align="center">Ediţia 1928</td>
+
<td align="center">Ediția 1928</td>
−
<td align="center">Ediţia 2000</td>
+
<td align="center">Ediția 2000</td>
 
</tr>
 
</tr>
 
<tr>
 
<tr>
Linia 25: Linia 25:
 
<tr valign="top">
 
<tr valign="top">
 
<td>
 
<td>
−
1. În mormânt viaţă, pus ai fost Hristoase şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea ta cea multă proslăvind.
+
1. În mormânt viață, pus ai fost Hristoase și s'au spăimântat oștirile îngerești, plecăciunea ta cea multă proslăvind.
  
−
2. Dar cum mori Vieaţă! Şi cum şezi în groapă! Şi împărţia morţii o perzi de tot, şi pre morţii cei din Iad îi înviezi.
+
2. Dar cum mori Vieață! Și cum șezi în groapă! Și împărția morții o perzi de tot, și pre morții cei din Iad îi înviezi.
  
−
3. Te mărim pre Tine, Doamne Iisuse, şi 'ngropărea îţi cinstim şi patimile, că din munca Iadului ne-ai izbăvit.
+
3. Te mărim pre Tine, Doamne Iisuse, și 'ngropărea îți cinstim și patimile, că din munca Iadului ne-ai izbăvit.
  
−
4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Cristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule; şi din gropi pre cei ce-au murit înviezi.
+
4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Cristoase, cum șezi astăzi în mormânt Ziditorule; și din gropi pre cei ce-au murit înviezi.
  
−
5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând; vrând să desrobeşti pe neamul omenesc.
+
5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând; vrând să desrobești pe neamul omenesc.
  
−
6. Stăpânul a toate, mort se vede 'n groapă, şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se 'ncue ca un muritor.
+
6. Stăpânul a toate, mort se vede 'n groapă, și deșertătorul gropilor morților, în mormânt se 'ncue ca un muritor.
  
−
7. În mormânt vieaţă, ai fost pus Cristoase, şi cu moartea ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorît vieaţă veşnică.
+
7. În mormânt vieață, ai fost pus Cristoase, și cu moartea ta pre moarte o ai pierdut, și ai izvorît vieață veșnică.
  
−
8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi, şi din amăgirea celui rău ne-ai scos.
+
8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi, și din amăgirea celui rău ne-ai scos.
  
−
9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat.
+
9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toți, ca un om se vede mort și fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumusețat.
  
−
10. Iadul cum va răbda viind Tu într'însul; şi cum nu se va zdrobi 'ntunecându-se; că de fulger şi de raze va orbi.
+
10. Iadul cum va răbda viind Tu într'însul; și cum nu se va zdrobi 'ntunecându-se; că de fulger și de raze va orbi.
  
−
11. Dulcea mea lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă te-ai încuiat; o nespusa Ta răbdare Bunule.
+
11. Dulcea mea lumină, și mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă te-ai încuiat; o nespusa Ta răbdare Bunule.
  
−
12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr'de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale n'ajungând.
+
12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulțimea făr'de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale n'ajungând.
  
−
13. O minuni streine ! o ce lucruri nouă ! cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.
+
13. O minuni streine! o ce lucruri nouă! cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.
  
−
14. Şi'n mormânt ai apus, şi de sân Părintesc, nici cum nu te-ai despărţit Cristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit.
+
14. Și'n mormânt ai apus, și de sân Părintesc, nici cum nu te-ai despărțit Cristoase al meu; strein lucru amândouă și mărit.
  
−
15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, de şi'n mic mormânt te 'ncui Iisusul meiu, dar de toat' a Ta făptură Te cunoşti.
+
15. Adevăr împărat, pământesc și ceresc, de și'n mic mormânt te 'ncui Iisusul meiu, dar de toat' a Ta făptură Te cunoști.
  
−
16. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis.
+
16. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, și gropi ale multor oameni s'au deschis.
  
−
17. Cela ce în palmă tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, isbăvind pre morţii cei din Iad legaţi.
+
17. Cela ce în palmă tot pământul ține, sub pământ acum trupește se ține mort, isbăvind pre morții cei din Iad legați.
  
−
18. Din stricare Doamne, m-ai suit pre mine, şi murind acum la cei morţi te-ai pogorît, şi-ai zdrobit puterea toat'a Iadului.
+
18. Din stricare Doamne, m-ai suit pre mine, și murind acum la cei morți te-ai pogorît, și-ai zdrobit puterea toat'a Iadului.
  
−
19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca subt obroc trupul Domnului, şi din Iad goneşte întunerecul.
+
19. Ca lumina'n sfeșnic, se ascunde acum, sub pământ ca subt obroc trupul Domnului, și din Iad gonește întunerecul.
  
−
20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, împreună cu Nicodem şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput
+
20. Mulțimea de oștiri, cea 'nțelegătoare, împreună cu Nicodem și Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput
  
−
21. Murind tu de voe, sub pământ te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, din amara neascultare m'ai sculat.
+
21. Murind tu de voe, sub pământ te-ai supus, și pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, din amara neascultare m'ai sculat.
  
 
22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu tine-au pătimit toate câte sunt; Făcător a toate cunoscându-te.
 
22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu tine-au pătimit toate câte sunt; Făcător a toate cunoscându-te.
  
−
23. A vieţii Piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător Iadul a vărsat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el.
+
23. A vieții Piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător Iadul a vărsat, morții cei din veac ce-i înghițise el.
  
−
24. În mormânt nou te-ai pus, înoind Cristoase, firea oamenilor Tu din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.
+
24. În mormânt nou te-ai pus, înoind Cristoase, firea oamenilor Tu din morți înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.
  
−
25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, pre acesta negăsind jos te-ai pogorît, pân' la Iad Stăpânul meu şi l'ai aflat.
+
25. Pre pământ pogorând, să 'noești pre Adam, pre acesta negăsind jos te-ai pogorît, pân' la Iad Stăpânul meu și l'ai aflat.
  
−
26. Pământul de frică, s'a clătit Cuvinte, ş-încă Soarele lumina sa 'şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.
+
26. Pământul de frică, s'a clătit Cuvinte, ș-încă Soarele lumina sa 'și-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.
  
−
27. Ca un om ai murit, d'a ta voe Doamne, ş'ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, ş'ai dat tuturor vieaţă vecinică.
+
27. Ca un om ai murit, d'a ta voe Doamne, ș'ai sculat pre morți din gropi ca un Dumnezeu, ș'ai dat tuturor vieață vecinică.
  
−
28. Vărsând râu de lacrămi, peste tine a plâns, cea Cu­rată ca o Maică ş'a glăsuit: oare cum te voi îngropa Fiul meu.
+
28. Vărsând râu de lacrămi, peste tine a plâns, cea Cu­rată ca o Maică ș'a glăsuit: oare cum te voi îngropa Fiul meu.
  
−
29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spi prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.
+
29. Ca grăunțul de grâu, intrând Tu în pământ, spic prea mult înmulțitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.
  
−
30. Sub pământ te-ai ascuns, ca un Soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte te-ai învălit, ci răsări mai mult Mântuitorul meu.
+
30. Sub pământ te-ai ascuns, ca un Soare acum, și cu moartea ca 'ntr'o noapte te-ai învălit, ci răsări mai mult Mântuitorul meu.
  
−
31. Cum ascunde Luna, faţa sa de Soare, aşa groapa te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupească moarte ai apus.
+
31. Cum ascunde Luna, fața sa de Soare, așa groapa te-a ascuns și pre Tine-acum, cel ce prin trupească moarte ai apus.
  
−
32. Iisus vieaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii dinmoarte i-a slobozit, şi vieaţă tuturor le-a dăruit.
+
32. Iisus vieața, gustând moarte acum, pre toți oamenii din moarte i-a slobozit, ți vieaâă tuturor le-a dăruit.
  
−
33. Pre Adam cel d'întâiu, prin păcat omorît, la vieaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup te-ai arătat acum.
+
33. Pre Adam cel d'întâiu, prin păcat omorît, la vieață ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup te-ai arătat acum.
  
−
34. Cereştile cete, mort văzând pe Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învălit, şi cu aripele s'au acoperit.
+
34. Cereștile cete, mort văzând pe Stăpân, pentru noi s'au spăimântat și s'au învălit, și cu aripele s'au acoperit.
  
−
35. Iosif Cuvinte, pogorându-te mort, de pre lemn acum în noul Mormânt te-au pus, ci 'nviază Doamne mântuind pe toţi.
+
35. Iosif Cuvinte, pogorându-te mort, de pre lemn acum în noul Mormânt te-au pus, ci 'nviază Doamne mântuind pe toți.
  
 
36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-te.
 
36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-te.
  
−
37. Suind Tu pre Cruce, împreun' ai suit, şi pre oameniicei vii, iar mergând la Iad, ai sculat dintr'însul pre cei morţi din veac.
+
37. Suind Tu pre Cruce, împreun' ai suit, și pre oamenii cei vii, iar mergând la Iad, ai sculat dintr'însul pre cei morți din veac.
  
−
38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu te scoli cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bătrâneţelor.
+
38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu te scoli cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bătrânețelor.
  
−
39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pe strămoaşa ai zidit din Adam întâiu şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor.
+
39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pe strămoașa ai zidit din Adam întâiu și ne-ai dat izvor de dar curățitor.
  
−
40. Se junghiâ cu taină, mai nainte mielul, iar de faţă Tu acum junghiindu-te, de păcat făptura Ta o curăţeşti.
+
40. Se junghia cu taină, mai nainte mielul, iar de față Tu acum junghiindu-te, de păcat făptura Ta o curățești.
  
−
41. Cine dar va spune, chip nou şi 'nfricoşat, astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând.
+
41. Cine dar va spune, chip nou și 'nfricoșat, astăzi cel ce stăpânește făpturile, pătimește pentru noi și moare vrând.
  
−
42. Cel ce dă vieaţă, cum acum moare vrând; strigau îngerii cu spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu să 'ncue în mormânt.
+
42. Cel ce dă vieață, cum acum moare vrând; strigau îngerii cu spaimă fiind cuprinși, și cum Dumnezeu să 'ncue în mormânt.
  
−
43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie vieaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi ertare de păcat.
+
43. Din coasta Ta Doamne, cea însulițată, izvorăști mie vieață și mă prefaci, dându-mi daruri și ertare de păcat.
  
 
44. Tins fiind pre Cruce, ai chemat pe oameni, iar curată coasta ta împungându-se, tuturor ertare dai Iisusul meu.
 
44. Tins fiind pre Cruce, ai chemat pe oameni, iar curată coasta ta împungându-se, tuturor ertare dai Iisusul meu.
  
−
45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te îngroapă ca p'un mort încuviinţat, şi d'al Tău chip mult să'nfricoşează-acum.
+
45. Cel cu chip cuvios, Te gătește frumos, și Te îngroapă ca p'un mort încuviințat, și d'al Tău chip mult să'nfricoșează-acum.
  
−
46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce-au fost căzuţi de acolo.
+
46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce-au fost căzuți de acolo.
  
−
47. De te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni Iisusul meu, îi ridici ca un a tot Stăpânitor.
+
47. De te-ai și văzut mort, dar viezi ca un Domn, și la cer pe pământeni Iisusul meu, îi ridici ca un a tot Stăpânitor.
  
−
48. De te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pe toţi înviezi, omorînd de tot p'al meu omorîtor.
+
48. De te-ai și văzut mort, dar ești viu Dumnezeu, și pre oamenii cei morți pe toți înviezi, omorînd de tot p'al meu omorîtor.
  
−
49. O ce bucurie! Ce dulceaţă multă! a fost ceea ce-a umplut pre toţi cei din Iad, strălucind lumina Ta Cristosul meu.
+
49. O ce bucurie! Ce dulceață multă! a fost ceea ce-a umplut pre toți cei din Iad, strălucind lumina Ta Cristosul meu.
  
−
50. Laud îngroparea, mă'nchin patimilor, şi puterea îţi măresc milostivule, ce m'au deslegat de patimi putrede.
+
50. Laud îngroparea, mă'nchin patimilor, și puterea îți măresc milostivule, ce m'au deslegat de patimi putrede.
  
−
51. Asupra Ta, Doamne, săbii s'au ascuţit, ş'a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum.
+
51. Asupra Ta, Doamne, săbii s'au ascuțit, ș'a puternicului sabie s'a tâmpit, și cea din Edem s'a biruit acum.
  
−
52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaite.
+
52. Văzând Mielușeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, și pre turmă'ndeamnă să se vaite.
  
−
53. De Te'ngropi şi'n mormânt, de Te duci şi la Iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşertat, şi pre Iad Cristoase l-ai golit de tot.
+
53. De Te'ngropi și'n mormânt, de Te duci și la Iad, dar și gropile Isuse le-ai deșertat, și pre Iad Cristoase l-ai golit de tot.
  
−
54. Mântuitorul meu, subt pământ pogorînd, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
+
54. Mântuitorul meu, subt pământ pogorînd, pre toți oamenii din moarte i-ai înviat, și la slava Tatălui i-ai înălțat.
  
−
55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul bine voind, să tem toate şi pământul tremură.
+
55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul bine voind, să tem toate și pământul tremură.
  
−
56. Strănepoţii Iudei, ceiace au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mană de demult.
+
56. Strănepoții Iudei, ceiace au ieșit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mană de demult.
  
−
57. Vinovat se trage, cel prea drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă.
+
57. Vinovat se trage, cel prea drept la Pilat, și la moartea cea de cruce se judecă, și se osândește cel ce judecă.
  
−
58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit?
+
58. Falnice Israil, ucigașe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, și pre Domnul pentru ce l-ai răstignit?
  
−
59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voea Ta te-ai răstignit.
+
59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul te-ai făcut om firesc cu trup, și de bună voea Ta te-ai răstignit.
  
−
60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la Iad te-ai pogorît Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat.
+
60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la Iad te-ai pogorît Iisusul meu, și pre neamul omenesc l-ai înviat.
  
−
61. Vai lumina lumii, vai a mea lumină! Iisusul meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea.
+
61. Vai lumina lumii, vai a mea lumină! Iisusul meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara și plângea.
  
−
62. Ucigaş şi vrăjmaş, pismătareţ popor, ruşinează-te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui.
+
62. Ucigaș și vrăjmaș, pismătareț popor, rușinează-te măcar înviind Hristos, de măhrama și de giulgiurile Lui.
  
−
63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Cristos?
+
63. Vino ucigașe, vânzător ucenic, și-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Cristos?
  
−
64. Ca cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit perzătorule, ş'ai vândut pe cel fără de preţ cu bani.
+
64. Ca cum ai fost drept, oarbe și nebune, așa te-ai fățărnicit perzătorule, ș'ai vândut pe cel fără de preț cu bani.
  
−
65. Ce preţ sfântului mir, şi Ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă'n Iad satano şi te-ai spânzurat.
+
65. Ce preț sfântului mir, și Ceresc ai aflat? și ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă'n Iad satano și te-ai spânzurat.
  
−
66. De iubeşti pre săraci, şi de Mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur Mântuirea vinzi?
+
66. De iubești pre săraci, și de Mir te scârbești, ce se varsă curățind multe suflete, apoi cum pre aur Mântuirea vinzi?
  
−
67. O Cuvinte Doamne ! o al meu dulce Fiu ! cum d'a treia zi 'ngroparea îţi voiu răbda ? mi se rupe inima ca unei Maici.
+
67. O Cuvinte Doamne! o al meu dulce Fiu! cum d'a treia zi 'ngroparea îți voiu răbda? mi se rupe inima ca unei Maici.
  
−
68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele meu Fiu, a strigat Fecioara Maica şi a zis.
+
68. Cine-mi va da apă și izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele meu Fiu, a strigat Fecioara Maica și a zis.
  
−
69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum şi cu mine Maica tânguiţi-vă.
+
69. O munți 'nalți și dealuri, și voi oamenii toți, plângeți și vă întristați împreun' acum și cu mine Maica tânguiți-vă.
  
−
70. Când te voiu mai vedea, făr'de ani Lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea! a strigat Fecioara văitându-se.
+
70. Când te voiu mai vedea, făr'de ani Lumină, bucuria, mângâerea, dulceața mea! a strigat Fecioara văitându-se.
  
−
71. De eşti acea peatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de te-ai şi tăiat, apă vie de vieaţă dărueşti.
+
71. De ești acea peatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce ești izvor de te-ai și tăiat, apă vie de vieață dăruești.
  
−
72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă'ţi s'a vărsat bând ne adăpăm, şi vieţei veşnice ne împărtă­şim.
+
72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă'ți s'a vărsat bând ne adăpăm, și vieței veșnice ne împărtă­șim.
  
−
73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pe oameni precum ai zis, cu 'nvierea Ta Mântui­torul meu.
+
73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort te-ai văzut, dar ești viu și scoți pe oameni precum ai zis, cu 'nvierea Ta Mântui­torul meu.
  
−
74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Ta­tăl împreună cu Duhul Sfânt, şi 'ngroparea Ta cea sântă prea mărim.
+
74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, și pre Ta­tăl împreună cu Duhul Sfânt, și 'ngroparea Ta cea sântă prea mărim.
  
−
75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea 'n mormânt, a Fiului Tău ş'al nostru Dumnezeii.
+
75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, și cinstim cei credincioși punerea 'n mormânt, a Fiului Tău ș'al nostru Dumnezeii.
 
</td>
 
</td>
 
<td>
 
<td>
−
1. În mormânt Viaţă, pus ai fost Hristoase, şi s'au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea Ta cea multă preamărind.
+
1. În mormânt Viață, pus ai fost Hristoase, și s'au spăimântat oștirile îngerești, plecăciunea Ta cea multă preamărind.
 
   
 
   
−
2. Dar cum mori Viaţă, şi cum şezi în groapă, şi împărăţia morţii o pierzi de tot, şi pre morţii cei din iad îi înviezi.
+
2. Dar cum mori Viață, și cum șezi în groapă, și împărăția morții o pierzi de tot, și pre morții cei din iad îi înviezi.
 
   
 
   
−
3. - Te mărim pre Tine,Doamne Iisuse, şi'ngroparea îţi cinstim şi patimile, că din munca iadului ne-ai mântuit.
+
3. Te mărim pre Tine, Doamne Iisuse, și'ngroparea îți cinstim și patimile, că din munca iadului ne-ai mântuit.
 
   
 
   
−
4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Hristoase, cum şezi astăzi în mormânt Ziditorule, şi din gropi pe cei ce-au murit înviezi.
+
4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Hristoase, cum șezi astăzi în mormânt Ziditorule, și din gropi pe cei ce-au murit înviezi.
 
   
 
   
−
5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând, vrând să desrobeşti pre neamul omenesc.
+
5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând, vrând să desrobești pre neamul omenesc.
 
   
 
   
−
6. Stăpânul a toate, mort se vede 'groapă şi deşertătorul gropilor morţilor, în mormânt se'ncue ca un muritor.
+
6. Stăpânul a toate, mort se vede 'groapă și deșertătorul gropilor morților, în mormânt se'ncue ca un muritor.
 
   
 
   
−
7. În mormânt Viaţă, ai fost pus Hristoase, şi cu moartea Ta pre moarte o ai pierdut, şi ai izvorât viaţă veşnică.
+
7. În mormânt Viață, ai fost pus Hristoase, și cu moartea Ta pre moarte o ai pierdut, și ai izvorât viață veșnică.
 
   
 
   
−
8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi şi din amăgirea celui rău ne-ai scos.
+
8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi și din amăgirea celui rău ne-ai scos.
 
   
 
   
−
9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumuseţat.
+
9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toți, ca un om se vede mort și fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumusețat.
 
   
 
   
−
10. Iadul cum va răbda, viind Tu întrânsul, şi cum nu se va sdrobi 'ntunecându-se, ca de fulger şi de rază va orbi.
+
10. Iadul cum va răbda, viind Tu întrânsul, și cum nu se va sdrobi 'ntunecându-se, ca de fulger și de rază va orbi.
 
   
 
   
−
11. Dulcea mea Lumină, şi mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă Te-ai încuiat, o nespusa Ta răbdare Bunule.
+
11. Dulcea mea Lumină, și mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă Te-ai încuiat, o nespusa Ta răbdare Bunule.
 
   
 
   
−
12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulţimea făr' de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale neajungând.
+
12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulțimea făr' de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale neajungând.
 
   
 
   
 
13. O minuni streine, o ce lucruri nouă! Cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.
 
13. O minuni streine, o ce lucruri nouă! Cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.
 
   
 
   
−
14. Si'n mormânt ai apus, şi de sân părintesc, nicicum nu Te-ai despărţit Hristoase al meu; strein lucru amândouă şi mărit
+
14. Și'n mormânt ai apus, și de sân părintesc, nicicum nu Te-ai despărțit Hristoase al meu; strein lucru amândouă și mărit
 
   
 
   
−
15. Adevăr împărat, pământesc şi ceresc, deşi'n mic mormânt Te'ncui Iisusul meu, dar de toat'a Ta făptură Te cunoşti.
+
15. Adevăr împărat, pământesc și ceresc, deși'n mic mormânt Te'ncui Iisusul meu, dar de toat'a Ta făptură Te cunoști.
 
   
 
   
−
l6. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, şi gropi ale multor oameni s'au deschis.
+
l6. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, și gropi ale multor oameni s'au deschis.
  
−
17. Cela ce în palmă, tot pământul ţine, sub pământ acum trupeşte se ţine mort, mântuind pre morţii cei din iad legaţi.
+
17. Cela ce în palmă, tot pământul ține, sub pământ acum trupește se ține mort, mântuind pre morții cei din iad legați.
 
   
 
   
−
18. Din stricare Doamne, m'ai suit pre mine; şi murind acum la cei morţi Te-ai pogorât, şi-ai sdrobit puterea toat'a iadului.
+
18. Din stricare Doamne, m'ai suit pre mine; și murind acum la cei morți Te-ai pogorât, și-ai sdrobit puterea toat'a iadului.
 
   
 
   
−
19. Ca lumina'n sfeşnic, se ascunde acum, sub pământ ca sub obroc trupul Domnului şi din iad goneşte întunerecul.
+
19. Ca lumina'n sfeșnic, se ascunde acum, sub pământ ca sub obroc trupul Domnului și din iad gonește întunerecul.
 
   
 
   
−
20. Mulţimea de oştiri, cea 'nţelegătoare, dimpreună cu Nicodim şi Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput.
+
20. Mulțimea de oștiri, cea 'nțelegătoare, dimpreună cu Nicodim și Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput.
 
   
 
   
−
21. Murind Tu de voe, sub pământ Te-ai supus, şi pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, de amara ne-ascultare m'ai sculat.
+
21. Murind Tu de voe, sub pământ Te-ai supus, și pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, de amara ne-ascultare m'ai sculat.
 
   
 
   
 
22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu Tine-au pătimit toate câte sunt, făcător a toate cunoscându-Te.
 
22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu Tine-au pătimit toate câte sunt, făcător a toate cunoscându-Te.
 
   
 
   
−
23. A vieţii piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător iad a aruncat, morţii cei din veac ce-i înghiţise el.
+
23. A vieții piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător iad a aruncat, morții cei din veac ce-i înghițise el.
 
   
 
   
−
24. În mormânt nou Te-ai pus, înoind Hristoase, firea oamenilor Tu, din morţi înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.
+
24. În mormânt nou Te-ai pus, înoind Hristoase, firea oamenilor Tu, din morți înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.
 
   
 
   
−
25. Pre pământ pogorând, să 'noeşti pre Adam, şi pre-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît, pân' la iad Stăpânul meu, şi l-ai aflat.
+
25. Pre pământ pogorând, să 'noești pre Adam, și pre-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît, pân' la iad Stăpânul meu, și l-ai aflat.
 
   
 
   
−
26. Pământul de frică, s'a clătit ,Cuvinte, şi'ncă soarele lumina sa şi-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.
+
26. Pământul de frică, s'a clătit ,Cuvinte, și'ncă soarele lumina sa și-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.
 
   
 
   
−
27. Ca un om ai murit, de-a Ta voe Doamne, şi-ai sculat pre morţi din gropi ca un Dumnezeu, şi-ai dat tuturor viaţă veşnică.
+
27. Ca un om ai murit, de-a Ta voe Doamne, și-ai sculat pre morți din gropi ca un Dumnezeu, și-ai dat tuturor viață veșnică.
 
   
 
   
−
28. Vărsând râu de lacrămi, preste Tine a plâns, cea Curată ca o Maică şi-a glăsuit: Oare cum Te voi îngropa Fiul Meu ?
+
28. Vărsând râu de lacrămi, preste Tine a plâns, cea Curată ca o Maică și-a glăsuit: Oare cum Te voi îngropa Fiul Meu?
 
   
 
   
−
29. Ca grăunţul de grâu, intrând Tu în pământ, spic prea mult înmulţitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.
+
29. Ca grăunțul de grâu, intrând Tu în pământ, spic prea mult înmulțitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.
 
   
 
   
−
30.-Sub pământ Te-ai ascuns, ca un soare acum, şi cu moartea ca 'ntr'o noapte, Te-ai învelit; ci răsai mai mult Mântuitorul meu.
+
30.-Sub pământ Te-ai ascuns, ca un soare acum, și cu moartea ca 'ntr'o noapte, Te-ai învelit; ci răsai mai mult Mântuitorul meu.
 
   
 
   
−
31. Cum ascunde luna, faţa sa de soare, aşa groapa Te-a ascuns şi pre Tine-acum, cel ce prin trupeasca moarte ai apus.
+
31. Cum ascunde luna, fața sa de soare, așa groapa Te-a ascuns și pre Tine-acum, cel ce prin trupeasca moarte ai apus.
 
   
 
   
−
32. Iisus viaţa, gustând moarte acum, pre toţi oamenii din moarte i-a slobozit; şi viaţă tuturor le-a dăruit.
+
32. Iisus viața, gustând moarte acum, pre toți oamenii din moarte i-a slobozit; și viață tuturor le-a dăruit.
 
   
 
   
−
33. Pre Adam cel dintâi, prin păcat omorât, la viaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup Te-ai arătat acum.
+
33. Pre Adam cel dintâi, prin păcat omorât, la viață ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup Te-ai arătat acum.
 
   
 
   
−
34. Cereştile Cete, mort văzând pre Stăpân, pentru noi s'au spăimântat şi s'au învelit, şi cu aripele s'au acoperit.
+
34. Cereștile Cete, mort văzând pre Stăpân, pentru noi s'au spăimântat și s'au învelit, și cu aripele s'au acoperit.
 
   
 
   
−
35. Iosif, Cuvinte, pogorându-Te mort, de pre lemn acum în noul mormânt Te-a pus; ci'nviază Doamne mântuind pre toţi.
+
35. Iosif, Cuvinte, pogorându-Te mort, de pre lemn acum în noul mormânt Te-a pus; ci'nviază Doamne mântuind pre toți.
 
   
 
   
 
36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-Te.
 
36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-Te.
 
   
 
   
−
37. Suind Tu pre cruce, împreun'ai suit şi pre oamenii cei vii, iar mergând la iad, ai sculat dintr'însul pe cel morţi din veac.
+
37. Suind Tu pre cruce, împreun'ai suit și pre oamenii cei vii, iar mergând la iad, ai sculat dintr'însul pe cel morți din veac.
 
   
 
   
−
38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu Te scoli, cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bărâneţelor.
+
38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu Te scoli, cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bărânețelor.
 
   
 
   
−
39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pre strămoaşa ai zidit din Adam întâi, şi ne-ai dat izvor de dar curăţitor.
+
39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pre strămoașa ai zidit din Adam întâi, și ne-ai dat izvor de dar curățitor.
 
   
 
   
−
40. Se junghia cu taină, mai 'nainte mielul, iar de faţă Tu acum înjunghindu-Te, de păcat făptura Ta o curăţeşti.
+
40. Se junghia cu taină, mai 'nainte mielul, iar de față Tu acum înjunghindu-Te, de păcat făptura Ta o curățești.
 
   
 
   
−
41. Cine dar va spune, chip nou şi înfricoşat? astăzi cel ce stăpâneşte făpturile, pătimeşte pentru noi şi moare vrând.
+
41. Cine dar va spune, chip nou și înfricoșat? astăzi cel ce stăpânește făpturile, pătimește pentru noi și moare vrând.
 
   
 
   
−
42. Cel ce dă viaţă, cum acum moare vrând ? strigau îngerii de spaimă fiind cuprinşi, şi cum Dumnezeu se'ncue în mormânt.
+
42. Cel ce dă viață, cum acum moare vrând? strigau îngerii de spaimă fiind cuprinși, și cum Dumnezeu se'ncue în mormânt.
 
   
 
   
−
43. Din coasta Ta Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie viaţă şi mă prefaci, dându-mi daruri şi iertare de păcat.
+
43. Din coasta Ta Doamne, cea însulițată, izvorăști mie viață și mă prefaci, dându-mi daruri și iertare de păcat.
 
   
 
   
 
44. Tins fiind pe cruce, ai chemat pe oameni, iar curata coasta Ta împungându-se, tuturor iertare dai Isusul meu.
 
44. Tins fiind pe cruce, ai chemat pe oameni, iar curata coasta Ta împungându-se, tuturor iertare dai Isusul meu.
 
   
 
   
−
45. Cel cu chip cuvios, Te găteşte frumos, şi Te'ngroapă ca pe-un mort încuviinţat, şi de-al Tău chip mult se'nfricoşeaz'acum.
+
45. Cel cu chip cuvios, Te gătește frumos, și Te'ngroapă ca pe-un mort încuviințat, și de-al Tău chip mult se'nfricoșeaz'acum.
 
   
 
   
−
46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce de'acolo au fost căzuţi.
+
46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce de'acolo au fost căzuți.
 
   
 
   
−
47. De Te-ai şi văzut mort, dar viezi ca un Domn, şi la cer pe pământeni, Iisusul meu, îi ridici ca un Atotstăpânitor.
+
47. De Te-ai și văzut mort, dar viezi ca un Domn, și la cer pe pământeni, Iisusul meu, îi ridici ca un Atotstăpânitor.
 
   
 
   
−
48. De Te-ai şi văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu, şi pre oamenii cei morţi pre toţi înviezi, omorând de tot pe-al meu omorâtor.
+
48. De Te-ai și văzut mort, dar ești viu Dumnezeu, și pre oamenii cei morți pre toți înviezi, omorând de tot pe-al meu omorâtor.
 
   
 
   
−
49. O ce bucurie! ce dulceaţă multă, a fost ceia ce-a umplut pre toţi cei din iad, strălucind lumina Ta Hristosul meu.
+
49. O ce bucurie! ce dulceață multă, a fost ceia ce-a umplut pre toți cei din iad, strălucind lumina Ta Hristosul meu.
 
   
 
   
−
50. Laud îngroparea, mă'nchin patimelor, şi puterea îţi măresc, milostivule, că m'ai deslegat de patimi putrede.
+
50. Laud îngroparea, mă'nchin patimelor, și puterea îți măresc, milostivule, că m'ai deslegat de patimi putrede.
  
−
51. Asupra Ta Doamne, săbii s'au ascuţit, şi-a puternicului sabie s'a tâmpit, şi cea din Edem s'a biruit acum.
+
51. Asupra Ta Doamne, săbii s'au ascuțit, și-a puternicului sabie s'a tâmpit, și cea din Edem s'a biruit acum.
 
   
 
   
−
52. Văzând Mieluşeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, şi pre turmă'ndeamnă să se vaete.
+
52. Văzând Mielușeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, și pre turmă'ndeamnă să se vaete.
 
   
 
   
−
53. De Te'ngropi în mormânt, de Te duci şi în iad, dar şi gropile Isuse le-ai deşărtat, şi pre iad Hristoase l-ai golit de tot.
+
53. De Te'ngropi în mormânt, de Te duci și în iad, dar și gropile Isuse le-ai deșărtat, și pre iad Hristoase l-ai golit de tot.
 
   
 
   
−
54. Mântuitorul meu, sub pământ pogorând, pre toţi oamenii din moarte i-ai înviat, şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
+
54. Mântuitorul meu, sub pământ pogorând, pre toți oamenii din moarte i-ai înviat, și la slava Tatălui i-ai înălțat.
 
   
 
   
−
55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul binevoind, se tem toate şi pământul tremură.
+
55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul binevoind, se tem toate și pământul tremură.
 
   
 
   
−
56. Strănepoţii Iudei, ceia ce au ieşit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mana de demult.
+
56. Strănepoții Iudei, ceia ce au ieșit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mana de demult.
 
   
 
   
−
57. Vinovat se trage, cel Prea Drept la Pilat, şi la moartea cea de cruce se judecă, şi se osândeşte cel ce judecă.
+
57. Vinovat se trage, cel Prea Drept la Pilat, și la moartea cea de cruce se judecă, și se osândește cel ce judecă.
 
   
 
   
−
58. Falnice Israil, ucigaşe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, şi pre Domnul pentru ce l-ai răstignit ?
+
58. Falnice Israil, ucigașe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, și pre Domnul pentru ce l-ai răstignit?
 
   
 
   
−
59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul Te-ai făcut om firesc cu trup, şi de bună voia Ta Te-ai răstignit.
+
59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul Te-ai făcut om firesc cu trup, și de bună voia Ta Te-ai răstignit.
 
   
 
   
−
60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la iad Te-ai pogorât, Iisusul meu, şi pre neamul omenesc l-ai înviat.
+
60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la iad Te-ai pogorât, Iisusul meu, și pre neamul omenesc l-ai înviat.
 
   
 
   
−
61. Vai lumina lumii, vai a Mea lumină, Iisusul Meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara şi plângea.
+
61. Vai lumina lumii, vai a Mea lumină, Iisusul Meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara și plângea.
 
   
 
   
−
62. Ucigaş şi vrăşmaş, pizmătareţ popor, ruşinează-Te măcar înviind Hristos, de măhrama şi de giulgiurile Lui.
+
62. Ucigaș și vrășmaș, pizmătareț popor, rușinează-Te măcar înviind Hristos, de măhrama și de giulgiurile Lui.
 
   
 
   
−
63. Vino ucigaşe, vânzător ucenic, şi-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Hristos?
+
63. Vino ucigașe, vânzător ucenic, și-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Hristos?
 
   
 
   
−
64. Ca şi cum ai fost drept, oarbe şi nebune, aşa te-ai făţărnicit pierzătorule, şi-ai vândut pre cel fără de preţ cu bani.
+
64. Ca și cum ai fost drept, oarbe și nebune, așa te-ai fățărnicit pierzătorule, și-ai vândut pre cel fără de preț cu bani.
 
   
 
   
−
65. Ce preţ sfântului mir, şi ceresc ai aflat? şi ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă, iad satano şi te-ai spânzurat.
+
65. Ce preț sfântului mir, și ceresc ai aflat? și ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă, iad satano și te-ai spânzurat.
 
   
 
   
−
66. De iubeşti pre săraci şi de mir te scârbeşti, ce se varsă curăţind multe suflete, apoi cum pre aur mântuirea vinzi ?
+
66. De iubești pre săraci și de mir te scârbești, ce se varsă curățind multe suflete, apoi cum pre aur mântuirea vinzi?
 
   
 
   
−
67. O, Cuvinte Doamne, o al Meu dulce Fiul, cum de-a treia zi 'ngroparea îţi voi răbda ? Mi se rumpe inima ca unei Maici.
+
67. O, Cuvinte Doamne, o al Meu dulce Fiul, cum de-a treia zi 'ngroparea îți voi răbda? Mi se rumpe inima ca unei Maici.
  
−
68. Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele Meu Fiu ?, a strigat Fecioara maica şi a zis.
+
68. Cine-mi va da apă și izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele Meu Fiu?, a strigat Fecioara maica și a zis.
 
   
 
   
−
69. O munţi 'nalţi şi dealuri, şi voi oamenii toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreun' acum. Si cu mine, maica, tânguiţi-vă.
+
69. O munți 'nalți și dealuri, și voi oamenii toți, plângeți și vă întristați împreun' acum. Și cu mine, maica, tânguiți-vă.
 
   
 
   
−
70. Când Te voi mai vedea, făr'de ani lumină, bucuria, mângâerea, dulceaţa mea, a strigat Fecioara văetându-se.
+
70. Când Te voi mai vedea, făr'de ani lumină, bucuria, mângâerea, dulceața mea, a strigat Fecioara văetându-se.
 
   
 
   
−
71. De eşti acea piatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce eşti izvor de Te-ai şi tăiat, apă vie de viaţă dărueşti.
+
71. De ești acea piatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce ești izvor de Te-ai și tăiat, apă vie de viață dăruești.
 
   
 
   
−
72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă-ţi s'a vărsat, bând ne adăpăm, şi vieţii veşnice ne'mpărtăşim.
+
72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă-ți s'a vărsat, bând ne adăpăm, și vieții veșnice ne'mpărtășim.
 
   
 
   
−
73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort Te-ai văzut, dar eşti viu şi scoţi pre oameni precum ai zis, cu'nvierea Ta mântuitorul meu.
+
73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort Te-ai văzut, dar ești viu și scoți pre oameni precum ai zis, cu'nvierea Ta mântuitorul meu.
 
   
 
   
 
Mărire...
 
Mărire...
 
   
 
   
−
74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, şi pre Tatăl împreună, cu Duhul Sfânt, şi'ngroparea Ta cea sfântă preamărind.
+
74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, și pre Tatăl împreună, cu Duhul Sfânt, și'ngroparea Ta cea sfântă preamărind.
 
   
 
   
−
Si acum...
+
Și acum...
 
   
 
   
−
75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, şi cinstim cei credincioşi punerea'n mormânt, a fiului Tău şi-al nostru Dumnezeu.
+
75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, și cinstim cei credincioși punerea'n mormânt, a fiului Tău și-al nostru Dumnezeu.
 
</td>
 
</td>
 
<td>
 
<td>
−
1.În mormânt, Viaţă,
+
1.În mormânt, Viață,
 
Pus ai fost, Hristoase,
 
Pus ai fost, Hristoase,
−
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
+
Și s-au spăimântat oștirile îngerești,
 
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
 
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
  
−
2. Dar cum mori, Viaţă,
+
2. Dar cum mori, Viață,
−
Şi cum şezi în mormânt ?
+
Și cum șezi în mormânt?
−
Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
+
Și împărăția morții Tu o zdrobești
−
Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?
+
Și pe morții cei din iad îi înviezi?
  
 
3. Te mărim pe Tine,
 
3. Te mărim pe Tine,
 
Iisuse Doamne,
 
Iisuse Doamne,
−
Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,
+
Și-ngroparea îți cinstim și patimile,
 
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
 
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
  
 
4.Cel ce-ai pus pământul
 
4.Cel ce-ai pus pământul
 
Cu măsuri, Hristoase,
 
Cu măsuri, Hristoase,
−
Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule,
+
Astăzi șezi în mic mormânt, Ziditorule,
−
Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.
+
Și din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.
  
 
5. Iisuse al meu,
 
5. Iisuse al meu,
 
Împărat a toate,
 
Împărat a toate,
−
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
+
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu?
−
Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.
+
Vrei să dezrobești neamul omenesc.
  
 
6. Stăpânul a toate
 
6. Stăpânul a toate
 
Mort se vede acum
 
Mort se vede acum
−
Şi deşertătorul gropilor celor morţi
+
Și deșertătorul gropilor celor morți
−
Se încuie-n groapă nouă ca unom.
+
Se încuie-n groapă nouă ca un om.
  
−
7. În mormânt, Viaţă,
+
7. În mormânt, Viață,
 
Pus ai fost, Hristoase,
 
Pus ai fost, Hristoase,
−
Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
+
Și cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
−
Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.
+
Și viață lumii Tu ai izvorât.
  
 
8. Cu cei răi, Hristoase,
 
8. Cu cei răi, Hristoase,
 
Ca un răufăcător
 
Ca un răufăcător
−
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi
+
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toți
−
Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.
+
Și ne-ai scos din amăgirea celui rău.
  
 
9. Mai frumos cu chipul
 
9. Mai frumos cu chipul
−
Decât oamenii toţi,
+
Decât oamenii toți,
−
Ca un om se vede mort şi fără de chip,
+
Ca un om se vede mort și fără de chip,
−
Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.
+
Cel ce toată firea a-nfrumusețat.
  
 
10. Iadul cum va răbda
 
10. Iadul cum va răbda
 
Intrarea Ta, Doamne,
 
Intrarea Ta, Doamne,
−
Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se,
+
Și cum nu se va zdrobi întunecându-se,
−
De-a luminii Tale fulgere orbind ?
+
De-a luminii Tale fulgere orbind?
  
 
11. Dulcea mea lumină
 
11. Dulcea mea lumină
−
Şi mântuitoare,
+
Și mântuitoare,
−
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?
+
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns?
−
O, răbdare de nespus şi negrăit !
+
O, răbdare de nespus și negrăit!
  
 
12. Nici lumea de duhuri
 
12. Nici lumea de duhuri
 
Nu pricepe, Doamne,
 
Nu pricepe, Doamne,
−
Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti
+
Nici mulțimea făr’ de trup poate povesti
−
Taina îngropării Tale, neştiind.
+
Taina îngropării Tale, neștiind.
  
−
13. O, minuni străine !
+
13. O, minuni străine!
−
O, ce lucruri nouă !
+
O, ce lucruri nouă!
 
Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort,
 
Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort,
 
Îngropat de mâinile lui Iosif.
 
Îngropat de mâinile lui Iosif.
Linia 398: Linia 398:
 
14. În mormânt ai apus,
 
14. În mormânt ai apus,
 
Dar de-al Tatălui sân
 
Dar de-al Tatălui sân
−
Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu.
+
Nicicum nu Te-ai despărțit, Hristoase al meu.
−
Acest lucru e străin şi nefiresc !
+
Acest lucru e străin și nefiresc!
  
 
15. Întreaga făptură
 
15. Întreaga făptură
−
Recunoaşte-n Tine:
+
Recunoaște-n Tine:
−
Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer,
+
Împărat adevărat, pe pământ și-n cer,
−
Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !
+
Deși în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu!
  
 
16.Tu-n mormânt fiind pus
 
16.Tu-n mormânt fiind pus
 
Ziditor Hristoase,
 
Ziditor Hristoase,
 
Temelia iadului s-a cutremurat
 
Temelia iadului s-a cutremurat
−
Şi-alemorţilor morminte s-audeschis.
+
Și-ale morților morminte s-au deschis.
  
 
17. Cela ce în palmă
 
17. Cela ce în palmă
−
Tot pământul ţine.
+
Tot pământul ține.
 
Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
 
Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
−
Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.
+
Slobozind pe morții cei legați în iad.
  
 
18. Din stricare, Doamne,
 
18. Din stricare, Doamne,
−
Viaţa mea o ridici;
+
Viața mea o ridici;
−
Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît
+
Căci murind acum, la cei morți Te-ai pogorît
−
Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.
+
Și-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.
  
−
19. Ca lumina-n sfeşnic,
+
19. Ca lumina-n sfeșnic,
 
Se ascunde acum
 
Se ascunde acum
 
Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
 
Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
−
Şi din iad goneşte întunericul.
+
Și din iad gonește întunericul.
  
−
20. Mulţimea de oştiri,
+
20. Mulțimea de oștiri,
 
Cea duhovnicească,
 
Cea duhovnicească,
−
Împreună cu Iosif şi Nicodim
+
Împreună cu Iosif și Nicodim
 
Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.
 
Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.
  
 
21. Murind Tu de voie,
 
21. Murind Tu de voie,
 
În mormânt ai fost pus;
 
În mormânt ai fost pus;
−
Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
+
Și pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
−
De amara mea greşeală m-ai scăpat.
+
De amara mea greșeală m-ai scăpat.
  
 
22. S-a schimbat făptura
 
22. S-a schimbat făptura
 
Prin a Tale patimi,
 
Prin a Tale patimi,
 
Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt,
 
Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt,
−
Ţiitor a toate cunoscându-Te.
+
Țiitor a toate cunoscându-Te.
  
 
23. Luând în pântece
 
23. Luând în pântece
−
A vieţii Piatră,
+
A vieții Piatră,
 
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
 
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
−
Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.
+
Pe toți morții ce din veac i-a înghițit.
  
 
24. În mormânt nou Te-au pus,
 
24. În mormânt nou Te-au pus,
Linia 453: Linia 453:
 
25. Pe pământ ai venit,
 
25. Pe pământ ai venit,
 
Pe Adam să-l mântui.
 
Pe Adam să-l mântui.
−
Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
+
Și pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
 
Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.
 
Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.
  
 
26. Pământul de frică
 
26. Pământul de frică
−
S-a mişcat, Cuvinte,
+
S-a mișcat, Cuvinte,
−
Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns,
+
Și luceafărul lumina sa și-a ascuns,
 
Apunând a Ta lumină sub pământ.
 
Apunând a Ta lumină sub pământ.
  
 
27. Ca un om, ai murit
 
27. Ca un om, ai murit
 
De-a Ta voie, Doamne;
 
De-a Ta voie, Doamne;
−
Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat
+
Dar ca Dumnezeu pe morți din groap-ai sculat
−
Şi din întunericul păcatelor.
+
Și din întunericul păcatelor.
  
 
28. Vărsând râu de lacrimi
 
28. Vărsând râu de lacrimi
 
Peste Tine, Doamne,
 
Peste Tine, Doamne,
 
Cea Curată, ca o maică, a glăsuit:
 
Cea Curată, ca o maică, a glăsuit:
−
Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?”
+
„Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu?”
  
−
29. Ca grăuntul de grâu,
+
29. Ca grăunțul de grâu,
−
Ce-ncolţeşte-n pământ,
+
Ce-ncolțește-n pământ,
 
Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
 
Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
−
Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.
+
Înviind pe toți urmașii lui Adam.
  
 
30. Sub pământ Te-ai ascuns
 
30. Sub pământ Te-ai ascuns
 
Ca un soare, acum,
 
Ca un soare, acum,
−
Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit;
+
Și-ntr-a morții noapte neagră Te-ai învelit;
−
Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !
+
Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit!
  
 
31. Cum ascunde luna
 
31. Cum ascunde luna
−
Faţa sa de soare,
+
Fața sa de soare,
−
Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum,
+
Așa groapa Te-a ascuns și pe Tine-acum,
 
Cel ce prin trupească moarte ai apus.
 
Cel ce prin trupească moarte ai apus.
  
−
32. Iisus, Viaţa,
+
32. Iisus, Viața,
 
Gustând moartea acum,
 
Gustând moartea acum,
−
Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit
+
Pe toți oamenii de moarte i-a izbăvit
−
Şi viaţa tuturor le-a dăruit.
+
Și viața tuturor le-a dăruit.
  
−
33.Pe întâiul Adam,
+
33. Pe întâiul Adam,
 
Prin păcat omorât,
 
Prin păcat omorât,
−
La viaţă ridicându-l cu moartea Ta,
+
La viaâă ridicându-l cu moartea Ta,
 
Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
 
Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
  
−
34. Cereştile cete,
+
34. Cereștile cete,
 
Mort întins, pentru noi,
 
Mort întins, pentru noi,
−
Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat
+
Te-au văzut, Stăpânul meu, și s-au spăimântat
−
Şi cu aripile s-au acoperit.
+
Și cu aripile s-au acoperit.
  
 
35. Pogorându-Te mort,
 
35. Pogorându-Te mort,
 
De pe lemn, Cuvinte,
 
De pe lemn, Cuvinte,
 
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
 
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
−
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !
+
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toți !
  
 
36. Bucurie, Doamne,
 
36. Bucurie, Doamne,
Linia 513: Linia 513:
 
37. Suind Tu pe cruce,
 
37. Suind Tu pe cruce,
 
Împreună-ai suit
 
Împreună-ai suit
−
Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
+
Și pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
−
Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.
+
Ai sculat de-acolo pe cei adormiți.
  
 
38. Ca un leu, Tu Doamne,
 
38. Ca un leu, Tu Doamne,
 
Adormind cu trupul,
 
Adormind cu trupul,
 
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
 
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
−
Lepădând şi bătrâneţea trupului.
+
Lepădând și bătrânețea trupului.
  
 
39. Cela ce din coasta
 
39. Cela ce din coasta
 
Lui Adam cel dintâi
 
Lui Adam cel dintâi
−
Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns
+
Pe strămoș ai plăsmuit, ești în coastă-mpuns
−
Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.
+
Și izvor curățitor ne izvorăști.
  
 
40. Se-njunghia-n taină
 
40. Se-njunghia-n taină
 
Mai-nainte mielul,
 
Mai-nainte mielul,
−
Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti,
+
Iar acum Tu, pătimind fără să cârtești,
−
Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.
+
Ești fățiș junghiat și firea curățești.
  
 
41. Cine dar va spune
 
41. Cine dar va spune
−
Chipul groaznic şi nou ?
+
Chipul groaznic și nou?
−
Cel ce stăpâneşte toate făpturile
+
Cel ce stăpânește toate făpturile
−
Pătimeşte azi şi moare pentru noi.
+
Pătimește azi și moare pentru noi.
  
 
42. Cuprinzându-i spaima,
 
42. Cuprinzându-i spaima,
 
Au strigat îngerii:
 
Au strigat îngerii:
−
„Cum Se vede mort Stăpânul vieţii
+
„Cum Se vede mort Stăpânul vieții
−
Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”
+
Și de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu?”
  
 
43. Din coasta Ta, Doamne,
 
43. Din coasta Ta, Doamne,
−
Cea însuliţată,
+
Cea însulițată,
−
Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta,
+
Izvorăști mie viață, prin viața Ta,
−
Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.
+
Și mă înnoiești și mă viezi cu ea.
 
   
 
   
 
44. Răstignit pe cruce,
 
44. Răstignit pe cruce,
 
Ai chemat pe oameni,
 
Ai chemat pe oameni,
 
Iar curată coasta Ta împungându-se,
 
Iar curată coasta Ta împungându-se,
−
Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.
+
Tuturor iertare dai, Iisuse-al meu.
  
 
45. Cel cu chip cuvios
 
45. Cel cu chip cuvios
−
Te găteşte-ngrozit
+
Te gătește-ngrozit
−
Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,
+
Și Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,
−
De-ngroparea Ta înfricoşându-se.
+
De-ngroparea Ta înfricoșându-se.
  
−
46.Sub pământ, de voie,
+
46. Sub pământ, de voie,
 
Pogorând ca un mort,
 
Pogorând ca un mort,
 
Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer
 
Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer
 
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
 
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
  
−
47. Deşi Te-ai văzut mort,
+
47. Deși Te-ai văzut mort,
−
Dar eşti viu Dumnezeu
+
Dar ești viu Dumnezeu
−
Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
+
Și ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
 
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
 
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
  
−
48. Deşi Te-ai văzut mort,
+
48. Deși Te-ai văzut mort,
−
Dar eşti viu Dumnezeu
+
Dar ești viu Dumnezeu
−
Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi,
+
Și pe oamenii cei morți, pe toți, înviezi,
 
Omorând de tot pe-al meu omorâtor.
 
Omorând de tot pe-al meu omorâtor.
  
 
49. O, ce bucurie,
 
49. O, ce bucurie,
−
Ce dulceaţă multă,
+
Ce dulceață multă,
−
A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad,
+
A fost ceea ce-a umplut pe toți cei din iad,
 
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.
 
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.
 
   
 
   
−
50. Îngroparea-Ţi laud,
+
50. Îngroparea-Ți laud,
 
Patimilor mă-nchin;
 
Patimilor mă-nchin;
−
Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,
+
Și puterea Îți măresc, Milostivule,
 
Prin care de patimi am fost dezlegat.
 
Prin care de patimi am fost dezlegat.
  
 
51. Asupra Ta, Doamne,
 
51. Asupra Ta, Doamne,
−
Sabie-au ascuţit
+
Sabie-au ascuțit
−
Şi-a puternicului sabie s-a tocit,
+
Și-a puternicului sabie s-a tocit,
−
Iar cea din Eden se biruieşte-acum.
+
Iar cea din Eden se biruiește-acum.
  
−
52. Văzând mieluşeaua
+
52. Văzând mielușeaua
 
Pe-al său Miel înjunghiat,
 
Pe-al său Miel înjunghiat,
−
Doborâtă de dureri striga şi-ndemna
+
Doborâtă de dureri striga și-ndemna
−
Ca şi turma să se tânguie cu ea.
+
Ca și turma să se tânguie cu ea.
  
 
53. În mormânt de Te-ngropi,
 
53. În mormânt de Te-ngropi,
−
Şi în iad de pogori,
+
Și în iad de pogori,
−
Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat
+
Dar mormintele, Iisuse, le-ai deșertat
−
Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
+
Și întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
  
 
54. De-a Ta voie, Doamne,
 
54. De-a Ta voie, Doamne,
 
Pogorând sub pământ,
 
Pogorând sub pământ,
−
Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat
+
Pe toți oamenii din moarte i-ai înviat
−
Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
+
Și la slava Tatălui i-ai înălțat.
  
 
55. Unul din Treime,
 
55. Unul din Treime,
 
Cu trupul, pentru noi,
 
Cu trupul, pentru noi,
 
Defăimată moarte rabdă, binevoind;
 
Defăimată moarte rabdă, binevoind;
−
Se cutremură şi soare şi pământ.
+
Se cutremură și soare și pământ.
  
−
56. Urmaşii lui Iuda,
+
56. Urmașii lui Iuda,
−
Din izvor adăpaţi
+
Din izvor adăpați
−
Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
+
Și cu mană săturați demult, în pustiu,
 
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
 
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
  
 
57. Ca un vinovat, stă
 
57. Ca un vinovat, stă
 
Cel Preadrept la Pilat
 
Cel Preadrept la Pilat
−
Şi la moartea cea nedreaptă e osândit
+
Și la moartea cea nedreaptă e osândit
−
Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.
+
Și Judecătoru-i răstignit pe lemn.
  
 
58. Îngâmfat Israil,
 
58. Îngâmfat Israil,
−
Ucigaşe popor !
+
Ucigașe popor!
−
Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
+
Pentru ce pe Varava, pătimaș, slobozi,
−
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?
+
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstignești?
  
 
59. Plăsmuind pe Adam
 
59. Plăsmuind pe Adam
 
Din pământ, cu mâna,
 
Din pământ, cu mâna,
 
Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
 
Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
−
Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
+
Și de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
  
 
60. Ascultând, Cuvinte,
 
60. Ascultând, Cuvinte,
 
De al Tău Părinte,
 
De al Tău Părinte,
−
Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît,
+
Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorât,
 
Înviind tot neamul muritorilor.
 
Înviind tot neamul muritorilor.
  
−
61. „Vai, Lumina lumii !
+
61. „Vai, Lumina lumii!
−
Vai, a mea Lumină !
+
Vai, a mea Lumină!
−
O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”
+
O, Iisuse-al meu! O, Fiule preadorit!”
−
Cu amar, striga Fecioara şi jelea.
+
Cu amar, striga Fecioara și jelea.
  
−
62. Pizmăreţ popor,
+
62. Pizmăreț popor,
−
Ucigaş blestemat !
+
Ucigaș blestemat !
−
Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
+
Rușinează-te măcar, înviind Hristos,
−
De mahrama şi de giulgiurile Lui.
+
De mahrama și de giulgiurile Lui.
  
 
63. Vino, necurate,
 
63. Vino, necurate,
−
Ucigaş ucenic,
+
Ucigaș ucenic,
−
Şi pricina răutăţii arată-mi-o:
+
Și pricina răutății arată-mi-o:
−
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?
+
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi?
  
 
64. Iubitor de oameni
 
64. Iubitor de oameni
Linia 651: Linia 651:
 
Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.
 
Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.
  
−
65. Cu ce preţ ai vândut
+
65. Cu ce preț ai vândut
−
Sfântul Mir cel ceresc ?
+
Sfântul Mir cel ceresc?
−
Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?
+
Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat?
−
Nebunie-aflaşi, preablestemat satan !
+
Nebunie-aflași, preablestemat satan!
  
−
66. De iubeşti pe săraci,
+
66. De iubești pe săraci,
−
Şi mâhnit eşti de mir
+
Și mâhnit ești de mir
−
Ce se varsă, curăţind suflet păcătos,
+
Ce se varsă, curățind suflet păcătos,
−
Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ?
+
Cum pe-arginți pe-a tuturor Lumină vinzi?
 
   
 
   
 
67. „O, Cuvinte, Doamne,
 
67. „O, Cuvinte, Doamne,
 
A mea bucurie,
 
A mea bucurie,
−
Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ?
+
Îngroparea-Ți de trei zile cum voi răbda?
 
Mi se rupe inima ca unei maici”.
 
Mi se rupe inima ca unei maici”.
  
 
68. „Cine-mi va da lacrimi
 
68. „Cine-mi va da lacrimi
−
Şi izvor nesecat,
+
Și izvor nesecat,
−
Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”
+
Ca să plâng pe Iisus, dulcele meu Fiu?”
 
A strigat Fecioara, Maica Domnului.
 
A strigat Fecioara, Maica Domnului.
  
−
69. O, munţi şi vâlcele
+
69. O, munți și vâlcele
−
Şi mulţimi de oameni,
+
Și mulțimi de oameni,
−
Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi
+
Tânguiți-vă și plângeți cu mine toți
−
Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc !
+
Și jeliți cu Maica Domnului ceresc!
  
 
70. „Când am să Te mai vad,
 
70. „Când am să Te mai vad,
−
Veşnică Lumină,
+
Veșnică Lumină,
−
Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”,
+
Bucuria și dulceața sufletului?”,
 
A strigat Fecioara, tânguindu-se.
 
A strigat Fecioara, tânguindu-se.
  
−
71. Deşi ca o piatră,
+
71. Deși ca o piatră,
−
Tare şi tăioasă,
+
Tare și tăioasă,
 
Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
 
Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
−
Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.
+
Râu de viață vie, veșnice Izvor.
  
 
72. Ca dintr-o fântână,
 
72. Ca dintr-o fântână,
 
Din îndoitul râu,
 
Din îndoitul râu,
 
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm  
 
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm  
−
Şi viaţa veşnică o moştenim.
+
Și viața veșnică o moștenim.
  
−
73.Voind Tu, Cuvinte,
+
73. Voind Tu, Cuvinte,
 
În mormânt Te-ai văzut;
 
În mormânt Te-ai văzut;
−
Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus,
+
Dar ești viu și Te ridici din morți, cum ai spus,
 
Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.
 
Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.
  
 
74. Te cântăm, Cuvinte,
 
74. Te cântăm, Cuvinte,
 
Doamne al tuturor,
 
Doamne al tuturor,
−
Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt
+
Împreună și cu Tatăl și Duhul Sfânt
−
Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.
+
Și-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.
  
−
75.Fericimu-Te toţi,
+
75. Fericimu-Te toți,
 
Maica lui Dumnezeu,
 
Maica lui Dumnezeu,
−
Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim
+
Și-ngroparea de trei zile noi o cinstim
−
A Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.
+
A Fiului tău și-al nostru Dumnezeu.
  
−
76. În mormânt, Viaţă,
+
76. În mormânt, Viață,
 
Pus ai fost, Hristoase,
 
Pus ai fost, Hristoase,
−
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti
+
Și s-au spăimântat oștirile îngerești
 
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
 
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
 
</td>
 
</td>
Linia 714: Linia 714:
 
</table>
 
</table>
  
−
[[Categorie:Texte]]
+
[[Categorie:Prohodul Domnului]]

Versiunea curentă din 23 mai 2017 09:52

Articol principal: Prohodul Domnului (liturgică)

Trei ediții sunt puse aici în paralel:

  • Ediția 1915: Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos, scris și armonizat după melodiile bisericești tradiționale (pe ambele muzici) pentru corurile școlare sătești de I. Popescu-Pasărea, profesor de muzică bisericească la seminariile din București, cântăreț și diriginte al corului Bisericii Kalinderu, președinte al cântăreților bisericești, București, Tipografia profesională Dimitrie C. Ionescu, 1915.
  • Ediția 1928: Prohodul Domnului nostru Iisus Christos, care se cântă în Sfânta și Marea Vineri seara la priveghere, București, Tipografia cărților
  • Ediția 2000: Triodul, București, EIBM al BOR, 2000.

Textele puse în paralel:

Prohodul Domnului
Ediția 1915 Ediția 1928 Ediția 2000
Starea I

1. În mormânt viață, pus ai fost Hristoase și s'au spăimântat oștirile îngerești, plecăciunea ta cea multă proslăvind.

2. Dar cum mori Vieață! Și cum șezi în groapă! Și împărția morții o perzi de tot, și pre morții cei din Iad îi înviezi.

3. Te mărim pre Tine, Doamne Iisuse, și 'ngropărea îți cinstim și patimile, că din munca Iadului ne-ai izbăvit.

4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Cristoase, cum șezi astăzi în mormânt Ziditorule; și din gropi pre cei ce-au murit înviezi.

5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând; vrând să desrobești pe neamul omenesc.

6. Stăpânul a toate, mort se vede 'n groapă, și deșertătorul gropilor morților, în mormânt se 'ncue ca un muritor.

7. În mormânt vieață, ai fost pus Cristoase, și cu moartea ta pre moarte o ai pierdut, și ai izvorît vieață veșnică.

8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi, și din amăgirea celui rău ne-ai scos.

9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toți, ca un om se vede mort și fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumusețat.

10. Iadul cum va răbda viind Tu într'însul; și cum nu se va zdrobi 'ntunecându-se; că de fulger și de raze va orbi.

11. Dulcea mea lumină, și mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă te-ai încuiat; o nespusa Ta răbdare Bunule.

12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulțimea făr'de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale n'ajungând.

13. O minuni streine! o ce lucruri nouă! cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.

14. Și'n mormânt ai apus, și de sân Părintesc, nici cum nu te-ai despărțit Cristoase al meu; strein lucru amândouă și mărit.

15. Adevăr împărat, pământesc și ceresc, de și'n mic mormânt te 'ncui Iisusul meiu, dar de toat' a Ta făptură Te cunoști.

16. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, și gropi ale multor oameni s'au deschis.

17. Cela ce în palmă tot pământul ține, sub pământ acum trupește se ține mort, isbăvind pre morții cei din Iad legați.

18. Din stricare Doamne, m-ai suit pre mine, și murind acum la cei morți te-ai pogorît, și-ai zdrobit puterea toat'a Iadului.

19. Ca lumina'n sfeșnic, se ascunde acum, sub pământ ca subt obroc trupul Domnului, și din Iad gonește întunerecul.

20. Mulțimea de oștiri, cea 'nțelegătoare, împreună cu Nicodem și Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput

21. Murind tu de voe, sub pământ te-ai supus, și pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, din amara neascultare m'ai sculat.

22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu tine-au pătimit toate câte sunt; Făcător a toate cunoscându-te.

23. A vieții Piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător Iadul a vărsat, morții cei din veac ce-i înghițise el.

24. În mormânt nou te-ai pus, înoind Cristoase, firea oamenilor Tu din morți înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.

25. Pre pământ pogorând, să 'noești pre Adam, pre acesta negăsind jos te-ai pogorît, pân' la Iad Stăpânul meu și l'ai aflat.

26. Pământul de frică, s'a clătit Cuvinte, ș-încă Soarele lumina sa 'și-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.

27. Ca un om ai murit, d'a ta voe Doamne, ș'ai sculat pre morți din gropi ca un Dumnezeu, ș'ai dat tuturor vieață vecinică.

28. Vărsând râu de lacrămi, peste tine a plâns, cea Cu­rată ca o Maică ș'a glăsuit: oare cum te voi îngropa Fiul meu.

29. Ca grăunțul de grâu, intrând Tu în pământ, spic prea mult înmulțitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.

30. Sub pământ te-ai ascuns, ca un Soare acum, și cu moartea ca 'ntr'o noapte te-ai învălit, ci răsări mai mult Mântuitorul meu.

31. Cum ascunde Luna, fața sa de Soare, așa groapa te-a ascuns și pre Tine-acum, cel ce prin trupească moarte ai apus.

32. Iisus vieața, gustând moarte acum, pre toți oamenii din moarte i-a slobozit, ți vieaâă tuturor le-a dăruit.

33. Pre Adam cel d'întâiu, prin păcat omorît, la vieață ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup te-ai arătat acum.

34. Cereștile cete, mort văzând pe Stăpân, pentru noi s'au spăimântat și s'au învălit, și cu aripele s'au acoperit.

35. Iosif Cuvinte, pogorându-te mort, de pre lemn acum în noul Mormânt te-au pus, ci 'nviază Doamne mântuind pe toți.

36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-te.

37. Suind Tu pre Cruce, împreun' ai suit, și pre oamenii cei vii, iar mergând la Iad, ai sculat dintr'însul pre cei morți din veac.

38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu te scoli cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bătrânețelor.

39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pe strămoașa ai zidit din Adam întâiu și ne-ai dat izvor de dar curățitor.

40. Se junghia cu taină, mai nainte mielul, iar de față Tu acum junghiindu-te, de păcat făptura Ta o curățești.

41. Cine dar va spune, chip nou și 'nfricoșat, astăzi cel ce stăpânește făpturile, pătimește pentru noi și moare vrând.

42. Cel ce dă vieață, cum acum moare vrând; strigau îngerii cu spaimă fiind cuprinși, și cum Dumnezeu să 'ncue în mormânt.

43. Din coasta Ta Doamne, cea însulițată, izvorăști mie vieață și mă prefaci, dându-mi daruri și ertare de păcat.

44. Tins fiind pre Cruce, ai chemat pe oameni, iar curată coasta ta împungându-se, tuturor ertare dai Iisusul meu.

45. Cel cu chip cuvios, Te gătește frumos, și Te îngroapă ca p'un mort încuviințat, și d'al Tău chip mult să'nfricoșează-acum.

46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce-au fost căzuți de acolo.

47. De te-ai și văzut mort, dar viezi ca un Domn, și la cer pe pământeni Iisusul meu, îi ridici ca un a tot Stăpânitor.

48. De te-ai și văzut mort, dar ești viu Dumnezeu, și pre oamenii cei morți pe toți înviezi, omorînd de tot p'al meu omorîtor.

49. O ce bucurie! Ce dulceață multă! a fost ceea ce-a umplut pre toți cei din Iad, strălucind lumina Ta Cristosul meu.

50. Laud îngroparea, mă'nchin patimilor, și puterea îți măresc milostivule, ce m'au deslegat de patimi putrede.

51. Asupra Ta, Doamne, săbii s'au ascuțit, ș'a puternicului sabie s'a tâmpit, și cea din Edem s'a biruit acum.

52. Văzând Mielușeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, și pre turmă'ndeamnă să se vaite.

53. De Te'ngropi și'n mormânt, de Te duci și la Iad, dar și gropile Isuse le-ai deșertat, și pre Iad Cristoase l-ai golit de tot.

54. Mântuitorul meu, subt pământ pogorînd, pre toți oamenii din moarte i-ai înviat, și la slava Tatălui i-ai înălțat.

55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul bine voind, să tem toate și pământul tremură.

56. Strănepoții Iudei, ceiace au ieșit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mană de demult.

57. Vinovat se trage, cel prea drept la Pilat, și la moartea cea de cruce se judecă, și se osândește cel ce judecă.

58. Falnice Israil, ucigașe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, și pre Domnul pentru ce l-ai răstignit?

59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul te-ai făcut om firesc cu trup, și de bună voea Ta te-ai răstignit.

60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la Iad te-ai pogorît Iisusul meu, și pre neamul omenesc l-ai înviat.

61. Vai lumina lumii, vai a mea lumină! Iisusul meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara și plângea.

62. Ucigaș și vrăjmaș, pismătareț popor, rușinează-te măcar înviind Hristos, de măhrama și de giulgiurile Lui.

63. Vino ucigașe, vânzător ucenic, și-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Cristos?

64. Ca cum ai fost drept, oarbe și nebune, așa te-ai fățărnicit perzătorule, ș'ai vândut pe cel fără de preț cu bani.

65. Ce preț sfântului mir, și Ceresc ai aflat? și ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă'n Iad satano și te-ai spânzurat.

66. De iubești pre săraci, și de Mir te scârbești, ce se varsă curățind multe suflete, apoi cum pre aur Mântuirea vinzi?

67. O Cuvinte Doamne! o al meu dulce Fiu! cum d'a treia zi 'ngroparea îți voiu răbda? mi se rupe inima ca unei Maici.

68. Cine-mi va da apă și izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele meu Fiu, a strigat Fecioara Maica și a zis.

69. O munți 'nalți și dealuri, și voi oamenii toți, plângeți și vă întristați împreun' acum și cu mine Maica tânguiți-vă.

70. Când te voiu mai vedea, făr'de ani Lumină, bucuria, mângâerea, dulceața mea! a strigat Fecioara văitându-se.

71. De ești acea peatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce ești izvor de te-ai și tăiat, apă vie de vieață dăruești.

72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă'ți s'a vărsat bând ne adăpăm, și vieței veșnice ne împărtă­șim.

73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort te-ai văzut, dar ești viu și scoți pe oameni precum ai zis, cu 'nvierea Ta Mântui­torul meu.

74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, și pre Ta­tăl împreună cu Duhul Sfânt, și 'ngroparea Ta cea sântă prea mărim.

75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, și cinstim cei credincioși punerea 'n mormânt, a Fiului Tău ș'al nostru Dumnezeii.

1. În mormânt Viață, pus ai fost Hristoase, și s'au spăimântat oștirile îngerești, plecăciunea Ta cea multă preamărind.

2. Dar cum mori Viață, și cum șezi în groapă, și împărăția morții o pierzi de tot, și pre morții cei din iad îi înviezi.

3. Te mărim pre Tine, Doamne Iisuse, și'ngroparea îți cinstim și patimile, că din munca iadului ne-ai mântuit.

4. Cel ce-ai pus pământul, cu măsuri Hristoase, cum șezi astăzi în mormânt Ziditorule, și din gropi pe cei ce-au murit înviezi.

5. Iisuse al meu, împărat a toate, ce-ai venit la cei din iad acum căutând, vrând să desrobești pre neamul omenesc.

6. Stăpânul a toate, mort se vede 'groapă și deșertătorul gropilor morților, în mormânt se'ncue ca un muritor.

7. În mormânt Viață, ai fost pus Hristoase, și cu moartea Ta pre moarte o ai pierdut, și ai izvorât viață veșnică.

8. Cu cei răi Hristoase, ca un rău vinovat, socotit ai fost dar ne-ai îndreptat pre noi și din amăgirea celui rău ne-ai scos.

9. Cel frumos cu chipul, decât oamenii toți, ca un om se vede mort și fără de chip, cel ce firea toată a 'nfrumusețat.

10. Iadul cum va răbda, viind Tu întrânsul, și cum nu se va sdrobi 'ntunecându-se, ca de fulger și de rază va orbi.

11. Dulcea mea Lumină, și mântuitoare, cum în groapă 'ntunecoasă Te-ai încuiat, o nespusa Ta răbdare Bunule.

12. Nici de duhuri firea, se pricepe Doamne, nici mulțimea făr' de trupuri pot povesti, taina îngropării Tale neajungând.

13. O minuni streine, o ce lucruri nouă! Cel ce-mi dă suflare mie se poartă mort, îngropându-l mâinile lui Iosif.

14. Și'n mormânt ai apus, și de sân părintesc, nicicum nu Te-ai despărțit Hristoase al meu; strein lucru amândouă și mărit

15. Adevăr împărat, pământesc și ceresc, deși'n mic mormânt Te'ncui Iisusul meu, dar de toat'a Ta făptură Te cunoști.

l6. Tu'n mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia dedesubt s'a cutremurat, și gropi ale multor oameni s'au deschis.

17. Cela ce în palmă, tot pământul ține, sub pământ acum trupește se ține mort, mântuind pre morții cei din iad legați.

18. Din stricare Doamne, m'ai suit pre mine; și murind acum la cei morți Te-ai pogorât, și-ai sdrobit puterea toat'a iadului.

19. Ca lumina'n sfeșnic, se ascunde acum, sub pământ ca sub obroc trupul Domnului și din iad gonește întunerecul.

20. Mulțimea de oștiri, cea 'nțelegătoare, dimpreună cu Nicodim și Iosif, merg să'ngroape pre cel ce e ne 'ncăput.

21. Murind Tu de voe, sub pământ Te-ai supus, și pre mine ce-am fost mort Iisusul meu, de amara ne-ascultare m'ai sculat.

22. S'a schimbat făptura, privind patima Ta, că cu Tine-au pătimit toate câte sunt, făcător a toate cunoscându-Te.

23. A vieții piatră, întru sine luând, cel a toate mâncător iad a aruncat, morții cei din veac ce-i înghițise el.

24. În mormânt nou Te-ai pus, înoind Hristoase, firea oamenilor Tu, din morți înviind, după cum se cade ca un Dumnezeu.

25. Pre pământ pogorând, să 'noești pre Adam, și pre-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît, pân' la iad Stăpânul meu, și l-ai aflat.

26. Pământul de frică, s'a clătit ,Cuvinte, și'ncă soarele lumina sa și-a ascuns, apuind Tu Ziditorul sub pământ.

27. Ca un om ai murit, de-a Ta voe Doamne, și-ai sculat pre morți din gropi ca un Dumnezeu, și-ai dat tuturor viață veșnică.

28. Vărsând râu de lacrămi, preste Tine a plâns, cea Curată ca o Maică și-a glăsuit: Oare cum Te voi îngropa Fiul Meu?

29. Ca grăunțul de grâu, intrând Tu în pământ, spic prea mult înmulțitor nouă ne-ai crescut, înviind pre oamenii cei din Adam.

30.-Sub pământ Te-ai ascuns, ca un soare acum, și cu moartea ca 'ntr'o noapte, Te-ai învelit; ci răsai mai mult Mântuitorul meu.

31. Cum ascunde luna, fața sa de soare, așa groapa Te-a ascuns și pre Tine-acum, cel ce prin trupeasca moarte ai apus.

32. Iisus viața, gustând moarte acum, pre toți oamenii din moarte i-a slobozit; și viață tuturor le-a dăruit.

33. Pre Adam cel dintâi, prin păcat omorât, la viață ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou prin trup Te-ai arătat acum.

34. Cereștile Cete, mort văzând pre Stăpân, pentru noi s'au spăimântat și s'au învelit, și cu aripele s'au acoperit.

35. Iosif, Cuvinte, pogorându-Te mort, de pre lemn acum în noul mormânt Te-a pus; ci'nviază Doamne mântuind pre toți.

36. Bucurie Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort ca pre un om văzându-Te.

37. Suind Tu pre cruce, împreun'ai suit și pre oamenii cei vii, iar mergând la iad, ai sculat dintr'însul pe cel morți din veac.

38. Ca un leu Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu Te scoli, cela ce-ai fost mort, lepădând greimea bărânețelor.

39. Te-ai împuns în coastă, cela ce din coastă, pre strămoașa ai zidit din Adam întâi, și ne-ai dat izvor de dar curățitor.

40. Se junghia cu taină, mai 'nainte mielul, iar de față Tu acum înjunghindu-Te, de păcat făptura Ta o curățești.

41. Cine dar va spune, chip nou și înfricoșat? astăzi cel ce stăpânește făpturile, pătimește pentru noi și moare vrând.

42. Cel ce dă viață, cum acum moare vrând? strigau îngerii de spaimă fiind cuprinși, și cum Dumnezeu se'ncue în mormânt.

43. Din coasta Ta Doamne, cea însulițată, izvorăști mie viață și mă prefaci, dându-mi daruri și iertare de păcat.

44. Tins fiind pe cruce, ai chemat pe oameni, iar curata coasta Ta împungându-se, tuturor iertare dai Isusul meu.

45. Cel cu chip cuvios, Te gătește frumos, și Te'ngroapă ca pe-un mort încuviințat, și de-al Tău chip mult se'nfricoșeaz'acum.

46. Sub pământ de voe, ca un mort pogorând, pre cei muritori la ceruri i-ai ridicat, ca pre cei ce de'acolo au fost căzuți.

47. De Te-ai și văzut mort, dar viezi ca un Domn, și la cer pe pământeni, Iisusul meu, îi ridici ca un Atotstăpânitor.

48. De Te-ai și văzut mort, dar ești viu Dumnezeu, și pre oamenii cei morți pre toți înviezi, omorând de tot pe-al meu omorâtor.

49. O ce bucurie! ce dulceață multă, a fost ceia ce-a umplut pre toți cei din iad, strălucind lumina Ta Hristosul meu.

50. Laud îngroparea, mă'nchin patimelor, și puterea îți măresc, milostivule, că m'ai deslegat de patimi putrede.

51. Asupra Ta Doamne, săbii s'au ascuțit, și-a puternicului sabie s'a tâmpit, și cea din Edem s'a biruit acum.

52. Văzând Mielușeaua pre-al său Miel junghiat, pătrunzându-se cu inima s'a rănit, și pre turmă'ndeamnă să se vaete.

53. De Te'ngropi în mormânt, de Te duci și în iad, dar și gropile Isuse le-ai deșărtat, și pre iad Hristoase l-ai golit de tot.

54. Mântuitorul meu, sub pământ pogorând, pre toți oamenii din moarte i-ai înviat, și la slava Tatălui i-ai înălțat.

55. Unul din Treime, defăimată moarte, rabdă pentru noi cu trupul binevoind, se tem toate și pământul tremură.

56. Strănepoții Iudei, ceia ce au ieșit, ca dintr'un izvor amar în mormânt au pus, pre cel ce le-a dat lor mana de demult.

57. Vinovat se trage, cel Prea Drept la Pilat, și la moartea cea de cruce se judecă, și se osândește cel ce judecă.

58. Falnice Israil, ucigașe popor, pentru ce-ai ales mai bine pre Varava, și pre Domnul pentru ce l-ai răstignit?

59. Cel ce-ai zidit pre om, din pământ cu mâna, pentru dânsul Te-ai făcut om firesc cu trup, și de bună voia Ta Te-ai răstignit.

60. Fiind ascultător, Tatălui Cuvinte, pân' la iad Te-ai pogorât, Iisusul meu, și pre neamul omenesc l-ai înviat.

61. Vai lumina lumii, vai a Mea lumină, Iisusul Meu a toate doritule, cu amar striga Fecioara și plângea.

62. Ucigaș și vrășmaș, pizmătareț popor, rușinează-Te măcar înviind Hristos, de măhrama și de giulgiurile Lui.

63. Vino ucigașe, vânzător ucenic, și-mi arată răutatea năravului, pentru cât folos ai vândut pre Hristos?

64. Ca și cum ai fost drept, oarbe și nebune, așa te-ai fățărnicit pierzătorule, și-ai vândut pre cel fără de preț cu bani.

65. Ce preț sfântului mir, și ceresc ai aflat? și ce vrednic de potriva lui ai luat? muncă, iad satano și te-ai spânzurat.

66. De iubești pre săraci și de mir te scârbești, ce se varsă curățind multe suflete, apoi cum pre aur mântuirea vinzi?

67. O, Cuvinte Doamne, o al Meu dulce Fiul, cum de-a treia zi 'ngroparea îți voi răbda? Mi se rumpe inima ca unei Maici.

68. Cine-mi va da apă și izvor de lacrămi, ca să plâng pe prea iubit dulcele Meu Fiu?, a strigat Fecioara maica și a zis.

69. O munți 'nalți și dealuri, și voi oamenii toți, plângeți și vă întristați împreun' acum. Și cu mine, maica, tânguiți-vă.

70. Când Te voi mai vedea, făr'de ani lumină, bucuria, mângâerea, dulceața mea, a strigat Fecioara văetându-se.

71. De ești acea piatră, cea netăiată Tu, dar ca cel ce ești izvor de Te-ai și tăiat, apă vie de viață dăruești.

72. Ca dintr'o fântână, din îndoitul râu, ce din coastă-ți s'a vărsat, bând ne adăpăm, și vieții veșnice ne'mpărtășim.

73. De voe Cuvinte, 'n groapă mort Te-ai văzut, dar ești viu și scoți pre oameni precum ai zis, cu'nvierea Ta mântuitorul meu.

Mărire...

74. Te cântăm Cuvinte, Doamne al tuturor, și pre Tatăl împreună, cu Duhul Sfânt, și'ngroparea Ta cea sfântă preamărind.

Și acum...

75. Te mărim Curată, Maica lui Dumnezeu, și cinstim cei credincioși punerea'n mormânt, a fiului Tău și-al nostru Dumnezeu.

1.În mormânt, Viață, Pus ai fost, Hristoase, Și s-au spăimântat oștirile îngerești, Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

2. Dar cum mori, Viață, Și cum șezi în mormânt? Și împărăția morții Tu o zdrobești Și pe morții cei din iad îi înviezi?

3. Te mărim pe Tine, Iisuse Doamne, Și-ngroparea îți cinstim și patimile, Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.

4.Cel ce-ai pus pământul Cu măsuri, Hristoase, Astăzi șezi în mic mormânt, Ziditorule, Și din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.

5. Iisuse al meu, Împărat a toate, De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu? Vrei să dezrobești neamul omenesc.

6. Stăpânul a toate Mort se vede acum Și deșertătorul gropilor celor morți Se încuie-n groapă nouă ca un om.

7. În mormânt, Viață, Pus ai fost, Hristoase, Și cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut Și viață lumii Tu ai izvorât.

8. Cu cei răi, Hristoase, Ca un răufăcător Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toți Și ne-ai scos din amăgirea celui rău.

9. Mai frumos cu chipul Decât oamenii toți, Ca un om se vede mort și fără de chip, Cel ce toată firea a-nfrumusețat.

10. Iadul cum va răbda Intrarea Ta, Doamne, Și cum nu se va zdrobi întunecându-se, De-a luminii Tale fulgere orbind?

11. Dulcea mea lumină Și mântuitoare, Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns? O, răbdare de nespus și negrăit!

12. Nici lumea de duhuri Nu pricepe, Doamne, Nici mulțimea făr’ de trup poate povesti Taina îngropării Tale, neștiind.

13. O, minuni străine! O, ce lucruri nouă! Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort, Îngropat de mâinile lui Iosif.

14. În mormânt ai apus, Dar de-al Tatălui sân Nicicum nu Te-ai despărțit, Hristoase al meu. Acest lucru e străin și nefiresc!

15. Întreaga făptură Recunoaște-n Tine: Împărat adevărat, pe pământ și-n cer, Deși în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu!

16.Tu-n mormânt fiind pus Ziditor Hristoase, Temelia iadului s-a cutremurat Și-ale morților morminte s-au deschis.

17. Cela ce în palmă Tot pământul ține. Sub pământ acum cu trupul Se află mort, Slobozind pe morții cei legați în iad.

18. Din stricare, Doamne, Viața mea o ridici; Căci murind acum, la cei morți Te-ai pogorît Și-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.

19. Ca lumina-n sfeșnic, Se ascunde acum Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului Și din iad gonește întunericul.

20. Mulțimea de oștiri, Cea duhovnicească, Împreună cu Iosif și Nicodim Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.

21. Murind Tu de voie, În mormânt ai fost pus; Și pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu, De amara mea greșeală m-ai scăpat.

22. S-a schimbat făptura Prin a Tale patimi, Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt, Țiitor a toate cunoscându-Te.

23. Luând în pântece A vieții Piatră, Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat Pe toți morții ce din veac i-a înghițit.

24. În mormânt nou Te-au pus, Înnoind, Hristoase, Firea oamenilor, prin învierea Ta, După cum se cade unui Dumnezeu.

25. Pe pământ ai venit, Pe Adam să-l mântui. Și pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît; Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.

26. Pământul de frică S-a mișcat, Cuvinte, Și luceafărul lumina sa și-a ascuns, Apunând a Ta lumină sub pământ.

27. Ca un om, ai murit De-a Ta voie, Doamne; Dar ca Dumnezeu pe morți din groap-ai sculat Și din întunericul păcatelor.

28. Vărsând râu de lacrimi Peste Tine, Doamne, Cea Curată, ca o maică, a glăsuit: „Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu?”

29. Ca grăunțul de grâu, Ce-ncolțește-n pământ, Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut, Înviind pe toți urmașii lui Adam.

30. Sub pământ Te-ai ascuns Ca un soare, acum, Și-ntr-a morții noapte neagră Te-ai învelit; Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit!

31. Cum ascunde luna Fața sa de soare, Așa groapa Te-a ascuns și pe Tine-acum, Cel ce prin trupească moarte ai apus.

32. Iisus, Viața, Gustând moartea acum, Pe toți oamenii de moarte i-a izbăvit Și viața tuturor le-a dăruit.

33. Pe întâiul Adam, Prin păcat omorât, La viaâă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou în trup Te-ai arătat acum.

34. Cereștile cete, Mort întins, pentru noi, Te-au văzut, Stăpânul meu, și s-au spăimântat Și cu aripile s-au acoperit.

35. Pogorându-Te mort, De pe lemn, Cuvinte, Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt; Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toți !

36. Bucurie, Doamne, Fiind îngerilor, Întristare lor acum le-ai pricinuit, Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.

37. Suind Tu pe cruce, Împreună-ai suit Și pe muritorii vii; iar stând sub pământ, Ai sculat de-acolo pe cei adormiți.

38. Ca un leu, Tu Doamne, Adormind cu trupul, Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort, Lepădând și bătrânețea trupului.

39. Cela ce din coasta Lui Adam cel dintâi Pe strămoș ai plăsmuit, ești în coastă-mpuns Și izvor curățitor ne izvorăști.

40. Se-njunghia-n taină Mai-nainte mielul, Iar acum Tu, pătimind fără să cârtești, Ești fățiș junghiat și firea curățești.

41. Cine dar va spune Chipul groaznic și nou? Cel ce stăpânește toate făpturile Pătimește azi și moare pentru noi.

42. Cuprinzându-i spaima, Au strigat îngerii: „Cum Se vede mort Stăpânul vieții Și de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu?”

43. Din coasta Ta, Doamne, Cea însulițată, Izvorăști mie viață, prin viața Ta, Și mă înnoiești și mă viezi cu ea.

44. Răstignit pe cruce, Ai chemat pe oameni, Iar curată coasta Ta împungându-se, Tuturor iertare dai, Iisuse-al meu.

45. Cel cu chip cuvios Te gătește-ngrozit Și Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie, De-ngroparea Ta înfricoșându-se.

46. Sub pământ, de voie, Pogorând ca un mort, Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

47. Deși Te-ai văzut mort, Dar ești viu Dumnezeu Și ridici de pe pământ, Hristoase la cer, Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

48. Deși Te-ai văzut mort, Dar ești viu Dumnezeu Și pe oamenii cei morți, pe toți, înviezi, Omorând de tot pe-al meu omorâtor.

49. O, ce bucurie, Ce dulceață multă, A fost ceea ce-a umplut pe toți cei din iad, Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.

50. Îngroparea-Ți laud, Patimilor mă-nchin; Și puterea Îți măresc, Milostivule, Prin care de patimi am fost dezlegat.

51. Asupra Ta, Doamne, Sabie-au ascuțit Și-a puternicului sabie s-a tocit, Iar cea din Eden se biruiește-acum.

52. Văzând mielușeaua Pe-al său Miel înjunghiat, Doborâtă de dureri striga și-ndemna Ca și turma să se tânguie cu ea.

53. În mormânt de Te-ngropi, Și în iad de pogori, Dar mormintele, Iisuse, le-ai deșertat Și întregul iad, Hristoase, l-ai golit.

54. De-a Ta voie, Doamne, Pogorând sub pământ, Pe toți oamenii din moarte i-ai înviat Și la slava Tatălui i-ai înălțat.

55. Unul din Treime, Cu trupul, pentru noi, Defăimată moarte rabdă, binevoind; Se cutremură și soare și pământ.

56. Urmașii lui Iuda, Din izvor adăpați Și cu mană săturați demult, în pustiu, În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

57. Ca un vinovat, stă Cel Preadrept la Pilat Și la moartea cea nedreaptă e osândit Și Judecătoru-i răstignit pe lemn.

58. Îngâmfat Israil, Ucigașe popor! Pentru ce pe Varava, pătimaș, slobozi, Iar pe Domnul pentru ce Îl răstignești?

59. Plăsmuind pe Adam Din pământ, cu mâna, Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup Și de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.

60. Ascultând, Cuvinte, De al Tău Părinte, Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorât, Înviind tot neamul muritorilor.

61. „Vai, Lumina lumii! Vai, a mea Lumină! O, Iisuse-al meu! O, Fiule preadorit!” Cu amar, striga Fecioara și jelea.

62. Pizmăreț popor, Ucigaș blestemat ! Rușinează-te măcar, înviind Hristos, De mahrama și de giulgiurile Lui.

63. Vino, necurate, Ucigaș ucenic, Și pricina răutății arată-mi-o: Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi?

64. Iubitor de oameni Te prefaci, nebune, Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule, Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.

65. Cu ce preț ai vândut Sfântul Mir cel ceresc? Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat? Nebunie-aflași, preablestemat satan!

66. De iubești pe săraci, Și mâhnit ești de mir Ce se varsă, curățind suflet păcătos, Cum pe-arginți pe-a tuturor Lumină vinzi?

67. „O, Cuvinte, Doamne, A mea bucurie, Îngroparea-Ți de trei zile cum voi răbda? Mi se rupe inima ca unei maici”.

68. „Cine-mi va da lacrimi Și izvor nesecat, Ca să plâng pe Iisus, dulcele meu Fiu?” A strigat Fecioara, Maica Domnului.

69. O, munți și vâlcele Și mulțimi de oameni, Tânguiți-vă și plângeți cu mine toți Și jeliți cu Maica Domnului ceresc!

70. „Când am să Te mai vad, Veșnică Lumină, Bucuria și dulceața sufletului?”, A strigat Fecioara, tânguindu-se.

71. Deși ca o piatră, Tare și tăioasă, Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât Râu de viață vie, veșnice Izvor.

72. Ca dintr-o fântână, Din îndoitul râu, Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm Și viața veșnică o moștenim.

73. Voind Tu, Cuvinte, În mormânt Te-ai văzut; Dar ești viu și Te ridici din morți, cum ai spus, Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.

74. Te cântăm, Cuvinte, Doamne al tuturor, Împreună și cu Tatăl și Duhul Sfânt Și-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.

75. Fericimu-Te toți, Maica lui Dumnezeu, Și-ngroparea de trei zile noi o cinstim A Fiului tău și-al nostru Dumnezeu.

76. În mormânt, Viață, Pus ai fost, Hristoase, Și s-au spăimântat oștirile îngerești Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Prohodul_Domnului_(liturgică)/Starea_întâi&oldid=44623”