'''Ecfonisul''' (gr. Εκφωωησις Εκφωνησις - "exclamare") sau '''vozglasul''' este încheierea, rostită cu voce tare, a unei rugăciuni sau a unei [[Ectenie|ectenii]] spuse de către [[preot]] (uneori în taină), în timpul slujbelor. Este întodeauna urmat de "[[Amin]]" al credincioşilor.
==Exemple de ecfonise==
*ecfonisul de la sfârşitul rugăciunii [[Tatăl nostru]]: "Că a ta este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor."
*ecfonisul după [[ectenia mare]] (la [[Sfânta Liturghie]], [[vecernie]], [[utrenie]] etc.): "Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor."
[[Categorie:Liturgică]]