Modificări

[[Fișier:Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Neamt.jpg|miniatura|dreapta|Icoana Maicii Domnului de la [[Mănăstirea Neamț]] '''Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț''' este o icoană [[Făcător de minuni|făcătoare de minuni ]] care a fost dăruită domnitorului [[Alexandru cel Bun ]] de către Împăratul împăratul [[Bizanț|Bizanțului ]] Ioan al VIII-lea Paleologul în anul 1429. O altă tradiție îl menționează pe Manuel al II-lea Paleologul (1391-1425) ca fiind cel care a dăruit [[icoana ]] în semn de recunoștință Voievodatului Moldovei. Este considerată cea mai frumoasă și cea mai veche icoană datată de tip [[Icoanele Maicii Domnului|Hodighitria ]] din România.Inițial, ea a fost așezată în biserica Sfântul Gheorghe – Mirăuți din Suceava care a îndeplinit rolul de Catedrală Mitropolitană a Moldovei, între anii 1402-1522. Icoana Maicii Domnului a stat în biserica Sfântul Gheorghe până în anul 1415, când a fost așezată în din [[Mănăstirea Neamț, unde se află și acum.În timpul Revoluției de la 1821, icoana a fost ascunsă din calea turcilor într-o poiană de pe Muntele Rusu. Acolo va sta îngropată din iunie 1821 până în octombrie 1822. Astăzi, pe locul în care a fost îngropată icoana Maicii domnului se află Schitul Icoana Veche.Icoana aflată acum în biserica mare a Mănăstirii Neamnț ]] este îmbrăcată [[Praznic|prăznuită]] în anii 1844-1845, într-o ferecătură ornamentată cu pietre prețioase, în timpul stareţului Neonil.Icoana este cunoscută și sub numele de ”Lidianca” fiindcă unele tradiții o consideră copie fidelă a icoanei nefăcută de mână din orașul Lida, din Israel , care a fost întipărită în chip minunat [[Biserica Ortodoxă]] pe un stîlp, în vremurile în care sfinții apostoli Petru și Ioan propovăduiau în Palestina. În anul 665, viitorul Sfânt Patriarh Gherman al Constantinopolului, a comandat unui zugrav să îi facă o [https://icoanele.ro/icoane-pictate-pe-lemn icoană pictată pe lemn[9 iulie]] care să fie copie fidelă a icoanei parietale din Lida. Atunci cînd devine patriarh, Sfântul Gheman o aduce la Constantinopol și o dăruiește Mănăstirii Heleopatra. La începutul prigoanei iconoclaste, în anul 716, este trimisă la Roma Papei Grigorie al III-lea. Timp de 106 ani aceeași zi cu icoana stă în Basilica „Sfântul Petru” Maicii Domnului din Roma, căpătând astfel și numele de ”Romanca”. După perioada iconoclastă, icoana este readusă ( sau se întoarce singură, în chip minunat) în Mănăstirea Heleopatra, în vremea Sfintei Împărătese Teodora și a Sfântul Metodie, Patriarhul Constantinopolului. Aici va sta până în jurul anului 1400, când se spune că a fost dăruită domnitorului Moldovei.Stilul în care este făcută, o atestă ca fiind o [https://icoanele.ro/ icoană pictată[Lida]] în secolul XIV, adică cu puțin timp înainte de a fi dăruită domnitorului Moldovei. O altă taină a vechimii icoanei, o constituie și starea de conservare a picturii, care nu poate fi atât de bună pentru o icoană de secol VII. Aceste lucruri constituie o minune în sine.

Inițial, ea a fost așezată în biserica Sfântul [[Gheorghe purtătorul de biruință|Gheorghe]] – Mirăuți din Suceava, care a îndeplinit rolul de [[Catedrală]] Mitropolitană a Moldovei între anii 1402-1522. Icoana Maicii Domnului a stat în biserica Sfântul Gheorghe până în anul 1415, când a fost așezată în [[Mănăstirea Neamț]], unde se află și acum. În timpul [[Preoții ortodocși români și revoluția din 1821|Revoluției de la 1821]], icoana a fost ascunsă din calea turcilor într-o poiană de pe Muntele Rusu. Acolo va sta îngropată din iunie 1821 până în octombrie 1822. Astăzi, pe locul în care a fost îngropată icoana [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] se află Schitul Icoana Veche. Icoana aflată acum în biserica mare a Mănăstirii Neamnț este îmbrăcată în anii 1844-1845, într-o ferecătură ornamentată cu pietre prețioase, în timpul [[Stareț|starețului]] Neonil. Icoana este cunoscută și sub numele de ”Lidianca” fiindcă unele tradiții o consideră copie fidelă a icoanei nefăcută de mână din orașul Lida, din [[Israel]], care a fost întipărită în chip minunat pe un stâlp, în vremurile în care sfinții [[apostoli]] [[Apostolul Petru|Petru]] și [[Apostolul Ioan|Ioan]] propovăduiau în [[Palestina]].  În anul 665, viitorul Sfânt Patriarh [[Gherman I al Constantinopolului]], a comandat unui zugrav să îi facă o icoană pictată pe lemn care să fie copie fidelă a icoanei din Lida. Atunci cînd devine patriarh, Sfântul Gheman o aduce la Constantinopol și o dăruiește Mănăstirii Heleopatra. La începutul prigoanei [[Iconoclasm|iconoclaste]], în anul 716, este trimisă la Roma Papei Grigorie al III-lea. Timp de 106 ani icoana stă în Basilica „Sfântul Petru” din [[Roma]], căpătând astfel și numele de ”Romanca”. După perioada iconoclastă, icoana este readusă (sau se întoarce singură, în chip minunat) în Mănăstirea Heleopatra, în vremea Sfintei Împărătese [[Teodora a II-a|Teodora]] și a Sfântul [[Metodie I al Constantinopolului|Metodie]], Patriarhul Constantinopolului. Aici va sta până în jurul anului 1400, când se spune că a fost dăruită domnitorului Moldovei. Stilul în care este făcută, o atestă ca fiind o icoană pictată în secolul al XIV-lea, adică cu puțin timp înainte de a fi dăruită domnitorului Moldovei. O altă taină a vechimii icoanei o constituie și starea de conservare a picturii, care nu poate fi atât de bună pentru o icoană de secol VII. Aceste lucruri constituie o minune în sine. ==A se vedea și==* [[Icoanele Maicii Domnului]]* [[Maica Domnului]] ==Bibliografie==*https://doxologia.ro/icoana-maicii-domnului-de-la-manastirea-neamt-0*https://basilica.ro/calendar-ortodox-9-iulie*''Viețile sfinților pe iunie'', Editura [[Mănăstirea Sihăstria]], 2012 [[Categorie:Icoane ale Maicii Domnului]]