2.302 modificări
Modificări
m
Ortografie
Starețul Dionisie a fost unul dintre cei mai experimentați părinți duhovnicești din Sfântul Munte, recunoscut și apreciat deopotrivă de monahii români, greci sau de alte neamuri, dar și de miile de pelerini din întreaga lume, care au căutat să găsească la Colciu liniște sufletească și sfat duhovnicesc.
== Seria „Măturii „Mărturii Athonite” ==[[Fișier:Dionisie ignat.jpg|thumb|320 px|Pr. Dionise Dionisie Ignat în [[Sfântul Munte]]]]
După seria dedicată [[Petroniu (Tănase)|Pr. Petroniu Tănase]], Trinitas TV a difuzat o serie de episoade despre viața Pr. Dionisie Ignat (între 14 ianuarie și 19 mai, 2024), povestită prin ochii celor ce l-au cunoscut<ref>Mărturii Athonite. Trinitas TV. URL: https://www.trinitas.tv/category/emisiuni/teologice/marturii-athonite/</ref>.
''[https://www.youtube.com/watch?v=hvALJYRht6o Episodul 1 - Părintele Dionisie Ignat și începuturile viețuirii sale monahale]''
În 1930, erau cam 450 de monahi români în Sfântul Munte. În 1945, după război, rămăseseră doar vreo 200. În anii 1970, erau mai puțin de 50 rămași. În această situație „prezența românească risca să înceteze” în Athos. În acest context, Pr. Dionisie a fost „unul dintre stâlpii prezenței monahale românești în Sfântul Munte”, prin intervenții la Patriarhie, cerând viețuitori și ajutoare pentru a păstra prezența românească în chiliile Athonite. La un moment dat, Pr. Dionisie îl implora pe [[Iustin Moisescu|Patriarhul Iustin]] să facă demersuri să continue viața monahala monahală în Sfântul Munte. Știm că eforturile sale n-au fost zadarnice: la sfârșitul anilor 1970, încep să se trimită grupuri de monahi pentru a păstra făclia românească în Munte, cu precădere în [[Schitul_românesc_Prodromu_(Muntele_Athos)|Schitul Prodromu]]. Însă numai în anii 1990 or să înceapă să vină iar tineri din România pentru a fructifica mai departe eforturile de o viața viață ale Părintelui Dionisie.
=== Duhul de nevoință ===
În acest episod, se dezvăluie mărturiile cuvioșilor greci despre monahii români. Despre români, Arhim. Elisei Raptis mărturisește: „''Observam harismele lor, distingeam la acești părinți sărăcia, lepădarea de lume, simplitatea pe care o aveau, dar și duhul de rugăciune. Erau, cu adevărat, oameni uitați de lume, dar alipiți de Dumnezeu.''”
Venit în Athos să se nevoiască și să „''mănânce rădăcini''”, „''Gheroda Gheronda Dionisie a fost o personalitate a secolului XX, a cărui lucrare se observă intens în Sfântul Munte''”, fiind „''receptat în mod unanim''”.
În primii ani a trebuit să muncească încontinuu, păstrând o nevoință aspră. Cu toate acestea, „''simțeai un har aparte atunci când te aflai în preajma lui. (...) Gheronda Dionisie era, la propriu, o floare înmiresmată a Sfântului Munte. Gheronda chiar răspândea mireasmă. Atunci când venea la [[Mănăstirea_Vatopedi_(Muntele_Athos)|Vatoped]], luam binecuvântare de la el, iar mâna lui răspândea mireasmă. (...) Era omul bucuriei, era un om care răspândea bucurie, pentru că el însuși era un om bucuros. Gheronda era omul Învierii.''”
