Modificări

[[IeroschimonahStareț]]ul '''[[Dionisie]] Ignat''' (1909-2004) de la Colciu a fost un unul dintre cei mai experimentați părinți duhovnicești din [[Sfântul Munte]], deopotrivă pentru [[călugărmonah]] român ii români, greci sau de alte neamuri, dar și pentru miile de la [[Muntele Athospelerin]]i din întreaga lume, mare părinte care au căutat să găsească la Colciu liniște sufletească și sfat duhovnicesc al secolului XX. Bătrânul Dionisie a trecut la cele veșnice la vârsta de 95 de ani, dintre care 78 de ani i-a petrecut în Sfântul Munte<ref>Doxologia, ''Starețul Dionisie Ignat de la Colciu'', URL: https://doxologia.ro/staretul-dionisie-ignat-de-la-colciu</ref>.

În 1930, erau cam 450 de monahi români în Sfântul Munte. În 1945, după război, rămăseseră doar vreo 200. În anii 1970, erau mai puțin de 50 rămași. În această situație „prezența românească risca să înceteze” în Athos. În acest context, Pr. Dionisie a fost „unul dintre stâlpii prezenței monahale românești în Sfântul Munte”, prin intervenții la Patriarhie, cerând viețuitori și ajutoare pentru a păstra prezența românească în chiliile Athonite. La un moment dat, Pr. Dionisie îl implora pe [[Iustin (Marina)Moisescu|Patriarhul Iustin]] să facă demersuri să continue viața monahala în Sfântul Munte. Știm că eforturile sale n-au fost zadarnice: la sfârșitul anilor 1970, încep să se trimită grupuri de monahi pentru a păstra făclia românească în Munte, cu precădere în [[Schitul_românesc_Prodromu_(Muntele_Athos)|Schitul Prodromu]]. Însă numai în anii 1990 or să înceapă să vină iar tineri din România pentru a fructifica mai departe eforturile de o viața ale Părintelui Dionisie.