Modificări

{{Sfinti|nume=Sf. Ioan Postitorul|Imagine=[[ImagineFișier:0209 ioan-postitorul.jpg|rightthumb|center|frame250px|Sfântul <center>''Sf. Ierarh Ioan Postitorul, <br/>patriarhul Constantinopolului'']]</center>|nastere= secolul VI d.Hr.<br/>[[Constantinopol]]|adormire= [[2 septembrie]] 595, Constantinopol|localizare=[[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Constantinopol]]|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie=|tip= [[Ierarh]]|canonizare=|calendar= [[2 septembrie]]|biserici=|site=|}}Cel întru [[sfinți]] părintele nostru '''Ioan al IV-lea al Constantinopolului''', cunoscut adesea sub numele de '''Ioan Postitorul''', a fost al 23-lea [[Listă a patriarhilor Constantinopolului|episcop al Constantinopolului]], între anii 582–595. A rămas în istorie drept primul [[episcop]] al Constantinopolului care a luat titlul de „patriarh ecumenic”„[[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului|patriarh ecumenic]]”, dar și pentru [[nomocanon]]ul său penitențial. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la data de [[2 septembrie]] în [[Biserica Ortodoxă]].

Data nașterii sfântului Ioan este necunoscută. S-a născut probabil în [[Constantinopol]], unde a fost crescut de părinți creștini, meșteri în lucrul aurului<ref> După [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie02.htm Sinaxar, 2 septembrie].</ref>. Nu a avut o educație sau instruire lumească deosebită, dar a devenit faimos pentru viața sa [[Asceza|ascetică]], care a și făcut să fie supranumit "Postitorul"„Postitorul”. A fost mai întâi [[diacon]] la [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|catedrala Sfânta Sofia]] din capitala imperiului sub patriarhul [[Ioan Scolasticul|Ioan al III-lea (Scolasticul)]], iar apoi a devenit ''sachelar'' (gr. skallarios), adică [[vicar]] patriarhal pentru [[Mănăstire|mănăstiri]]. Sub patriarhul [[Eutihie al Constantinopolului|Eutihie I]], care a fost reinstalat ca [[patriarh]] după moartea lui Ioan Scolasticul în 577, Ioan a devenit din ce în ce mai apreciat de [[cler]]ul din Constantinopol. La moartea lui Eutihie în 582, el a fost numit patriarh, cu numele de Ioan al IV-lea, de către împăratul Tiberiu al II-lea, pe [[11 aprilie]] 582. A rămas și în grațiile împăratului [[Mauriciu]], care i-a urmat lui Tiberiu la sfârșitul anului 582.

În cadrul Bisericii, Ioan al IV-lea mai este remarcat și ca fiind compilatorul unui [[nomocanon]] penitențial, conținând [[Canoane bisericești|canoane]] de [[pocăință]]. Canoanele sunt instrucțiuni pentru [[Preot|preoți]] cu privire la modul în care [[Spovedania|spovedesc]] [[păcat]]ele cu știința și cu neștiința. Deoarece vechile canoane bisericești reglau modalitățile și durata unor penitențe publice, a fost necesar să se adapteze aceste canoane pentru păcatele ascunse și respectiv penitențele individuale. Ioan al IV-lea a scris nomocanonul său în așa fel încât să țină cont de pocăința și de intenția bună a omului care-și mărturisește păcatele, precum și de starea conștiinței lui în procesul de împăcare cu [[Dumnezeu]]. În astfel de situații de reală pocăință și conștientizare a păcatului, nomocanomul sfântului Ioan Postitorul reduce penitențele stabilite de [[Sfinții Părinți]] din vechime la jumătate sau chiar mai mult. De asemenea, el a definit mai exact caracterul și durata penitențelor, cum ar fi asprimea [[post]]ului, numărul de [[Metanie|metanii]] pe zi, sau [[Milostenie|milostenia]]. Durata penitențelor este stabilită de preotul spoveditor.