Modificări

Sfântul {{Sfinti|nume= Cuviosul Gheorghe de la Cernica|Imagine= [[Imagine:Gheorghe_de_la_Cernica.jpg|220 px|Cuviosul Gheorghe de la Cernica]]|nastere= 1730, Transilvania|adormire= [[3 decembrie]] 1806, [[Mănăstirea Căldărușani]]|localizare= {{flag|Romania}} România|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română|BOR]]|etnie= română|tip= [[cuvios]]|canonizare= 20-21 octombrie 2005|calendar= [[3 decembrie]]|biserici= |site=|}}[[Sfânt]]ul [[Cuvios ]] '''Gheorghe de la Cernica''' (n. 1730-d. [[3 decembrie]] 1806) a fost un [[monah]] român originar din Transilvania, [[stareţstareț]] al mai multor [[mănăstire|mănăstiri]] din Moldova şiși, mai târziu, din Ţara Țara Românească ([[Mănăstirea Cernica|Cernica]] şi Căldăruşaniși [[Mănăstirea Căldărușani|Căldărușani]]), unde a dezvoltat [[cernicanism|mișcarea cernicană]]. Biserica Ortodoxă îl [[prăznuirePraznic|prăznuieşteprăznuiește]] pe la [[3 decembrie]].

==ViaţaViața==[[Cuvios]]ul Gheorghe s-a născut în anul 1730 la Săliştea Săliștea Sibiului, din părinţi evlavioşipărinți evlavioși. La vârsta de 19 ani părăseşte părăsește casa părintească şi și pleacă spre BucureştiBucurești, iar de acolo la [[Constantinopol]]. Râvnind să îmbrăţişeze viaţa îmbrățișeze viața călugărească, ajunge la [[Muntele Athos]], stabilindu-se la [[Mănăstirea Vatopedi (Muntele Athos)|Mănăstirea Vatoped]], unde este primit în preajma anului 1750. Primeşte Primește marea schimă în preajma anului anul 1752, petrecându-şi și timpul în rugăciune, posturi şi nevoinţeși nevoințe, în privegheri şi și îndelungate meditaţiimeditații, ajungând să fie cunoscut în Sfântul Munte pentru râvna şi nevoinţele și nevoințele sale.

Este hirotonit pe rând ierodiacon şi și ieromonah. La Muntele Athos cunoaşte cunoaște atât viaţa viața de sine (idioritmică), cât şi viaţa și viața de obşteobște. Când cunoscutul duhovnic, stareţul starețul [[Paisie de la NeamţNeamț]] vine la Muntele Athos, cuviosul Gheorghe i se alătură, împreună cu un grup de monahi români şi și slavi, stabilindu-se la [[Schitul Sfântul Ilie (Muntele Athos)|schitul Sf. Ilie]], sub ascultarea cuviosului Paisie, unde rămân vreme de zece ani.

Împreună cu stareţul starețul Paisie şi și cu alţi alți 64 de ucenici ai acestuia, cuviosul Gheorghe pleacă în Moldova, stabilindu-se mai întâi la Mănăstirea Dragomirna (1763-1775), apoi la [[Mănăstirea Secu]] şi și în sfârşit sfârșit la [[Mănăstirea Neamţ Neamț]] (1775). Tulburat de desele mutări, vrea să se întoarcă la Sfântul Munte, însă, trecând, în drumul său, prin BucureştiBucurești, se întâlneşte întâlnește cu un prieten al său, ieromonahul Macarie, care ţine ține să-l prezinte mitropolitului Ţării RomâneştiȚării Românești, [[Grigorie II al Ungrovlahieide la Colțea|Grigorie al II-leaal Ungro-Vlahiei]]. Acesta, dorindu-şi și să reîntemeieze viaţa viața monahală de obşte obște în eparhia sa, după modelul atonit, îi cere stăruitor cuviosului Gheorghe să rămână în Ţara Țara Românească, pentru a ajuta la reorganizarea vieţii mănăstireştivieții mănăstirești.

Ascultând de sfaturile ieromonahului Macarie, prietenul său, cuviosul Paisie primeşteGheorghe primește, pe [[1 septembrie]] 1781, însărcinarea pe care dorea să i-o dea mitropolitul, însă îşi își alege ca loc schitul Cernica, care pe atunci era părăsit de vreo 30 de ani şi și se afla în paragină. Ajutat de doi ucenici, Atanasie şi și Gherasim, cuviosul Gheorghe curăţeşte curăță schitul de bălării şi și sălbăticiuni, iar în curând obştea obștea s-a mărit cu mai mulţi mulți monahi doritori de nevoinţă şi nevoință și doritori să se pună sub ascultarea unui adevărat părinte duhovnicesc, cum era cuviosul. În anul 1785 Cernica este oficial redeschisă ca mănăstire, în jurul cuviosului Gheorghe adunându-se până atunci peste cincizeci de ucenici, credincioşii credincioșii începând şi și ei să vină în număr tot mai mare la slujbele mănăstireşti mănăstirești de acolo, căutând povaţa stareţului povața starețului Gheorghe. Pentru că pe atunci clădirile existente nu erau de ajuns pentru a-i adăposti pe toţi toți monahii şi și pelerinii, cuviosul hotărăşte hotărăște zidirea unui nou rând de chilii pentru monahi şi și a unui arhondaric (casă de oaspeţioaspeți).

O vreme, cuviosul a rămas singurul preot al mănăstirii, astfel că [[Sfânta Liturghie]] se slujea doar duminica şi și la sărbători, în restul zilelor săvârşindusăvârșindu-se doar cele şapte șapte Laude. Când obştea obștea monahală a crescut, trecând de o sută de călugări, au mai fost [[hirotonie|hirotoniţihirotoniți]] trei [[preot|preoţipreoți]] şi și trei [[diacon]]i şi și a început să se slujească Sfânta Liturghie zilnic, după rânduiala de la Sfântul Munte.

Auzind de vrednicia stareţuluistarețului, domnitorul Nicolae Mavrogheni (1789-1791) l-a cercetat el însuşi însuși pe cuviosul stareţstareț, înzastrând înzestrând mănăstirea cu daruri şi și arătându-i o deosebită preţuireprețuire, la fel procedând şi urmaşii și urmașii săi pe tron.

I s-a încredinţat încredințat în anul 1788 şi și cârmuirea [[mănăstirea Mănăstirea Curtea de ArgeşArgeș|mănăstirii Mănăstirii de la Curtea de ArgeşArgeș]], apoi, din 1794, şi și cea a mănăstirii Căldăruşani[[Mănăstirea Căldărușani|Mănăstirii Căldărușani]], pe care le-a repus în rânduială. În apropiere de CăldăruşaniCăldărușani, la Cocioc, cuviosul a zidit o biserică şi nişte și niște chilii şi și a pus să se planteze pomi, lăsând locul ca pe un loc de retragere şi linişte și liniște pentru monahii mai nevoitori. S-a îngrijit de mănăstirile Cernica şi Căldăruşani și Căldărușani până la moartea sa în anul 1806.

Înainte de trecerea sa la Domnul, i-a chemat la sine pe toţi toți ucenicii săi la biserică pentru o ultimă rugăciune împreună, luându-şi și rămas bun de la ei, dându-le şi și ultimele sale poveţepovețe. A lăsat ucenicilor săi un testament prin care le rezuma în şapte șapte trepte nevoinţele nevoințele monahale, îndemnându-i să fie ascultători, să se spovedească des, să –şi –și mărturisească gândurile îndrumătorului lor duhovnicesc, să se împărtăşească împărtășească cu [[Sfintele Taine]] de douăsprezece ori pe an, să se ferească de cei care „sminteau” obşteaobștea, să administreze cu înţelepciune înțelepciune bunurile mănăstirii, ca stareţul starețul să dea fiecăruia ascultări după puterea şi și temperamentul lui, iar mănăstirea să nu treacă de numărul de 103 monahi pe care îl avea atunci.

Cuviosul stareţ stareț a trecut la Domnul în ziua de [[3 decembrie]] 1806. Sfintele sale [[moaştemoaște]] se află până astăzi la mănăstirea [[Mănăstirea Cernica]].

== Moștenirea lui Gheorghe ===== Înnoirea vieții monahale ==={{Main|Cernicanism}}Încă din 1785, starețul Gheorghe își întocmise o „diată”, care reprezenta o frumoasă icoană a vieții duhovnicești trăite de călugării români la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cuprindea învățături din [[Sfânta Scriptură]], din [[Sfinții Părinți]] și din [[Cărți de cult|cărțile de slujbă]]. Fiind mult prețuită, a circulat în numeroase copii în manuscris. Mulți dintre călugării cu viață aleasă din mănăstirile cârmuite de Paisie și de starețul Gheorghe [[Lista_mănăstirilor_ortodoxe_din_România_(cronologie)#Uniația_în_Transilvania|erau originari din Transilvania]], ei depășind uneori cu numărul pe moldoveni și pe munteni. În felul acesta, mișcarea de înnoire monahală a contribuit și la întărirea conștiinței unității de neam în [[Lista_mănăstirilor_ortodoxe_din_România_(cronologie)|mănăstirile românești]] cu [[Chinovie|viață de obște]]. === Ucenici ===Între cei mai de seamă colaboratori și [[ucenic]]i ai starețului Gheorghe trebuie pomenit [[ieromonah]]ul Macarie, unul din marii cărturari din secolul al XVIII-lea, care a stat cu Paisie la schitul Sfântul Ilie și la Dragomirna, traducător al multor cărți și lucrări din grecește în românește, rămase în manuscris (''Omiliile Sfântului Macarie Egipteanul'', tipărite în 1775 la București, erau traduse tot de el), ieromonahul Dorotei, urmașul lui Gheorghe în stăreția mănăstirii Căldărușani, care a alcătuit o ''Povățuire'' către călugării de acolo, ieromonahul Protasie, care a scris o ''Povățuire'' în versuri către monahii de la Cernica, precum și viața starețului Gheorghe și alții. Dintre călugării cu viață îmbunătățită care au trăit la Cernica și Căldărușani, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, trebuie menționat starețul [[Calinic de la Cernica]] (1818-1850), mai târziu [[Arhiepiscopia Râmnicului|episcop de Râmnic]], trecut, în 1955, în rândul sfinților. La Căldărușani au trăit un timp [[ierodiacon]]ul Grigorie, ucenicul direct al lui Paisie, care în 1823 a fost ridicat în [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei]], ieromonahul Macarie, dascălul de [[cântare|cântări]] și alții. Dintre copiștii de manuscrise de la Cernica și Căldărușani pomenim pe Rafail, Acachie, Ciprian și mulți alții. Unii dintre ucenicii starețului Gheorghe au dus rânduielile sale în alte mănăstiri din Țara Românească: Chiriac Râmniceanul la Călui în Oltenia, schimonahul Arsenie, care a ctitorit mănăstirea Ghighiu, lângă Ploiești, câțiva ucenici ai lui Gheorghe așezati in schitul Robaia (Argeș) etc. Între ucenicii starețului Gheorghe se număra și un fost rabin, botezat și călugărit de el sub numele Neofit, care a scris apoi două catehisme și unele lucrări moralizatoare (în 1803, s-a tipărit la Iași cartea sa intitulată ''Înfruntarea iudeilor''). Trebuie remarcat și faptul că ucenicii starețului Gheorghe, mai cu seamă cei din prima jumătate a secolului al XIX-lea, au fost conduși în munca lor de [[Specificul spiritual românesc|spiritul românesc]], nu de cel grecesc, deși nu se încheiase epoca fanariotă și nici de cel slavon, promovat de ucenicii ucrainieni și ruși ai lui Paisie. ==Proslăvirea===[[Sfântul Sinod]] al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât [[proslăvireProslăvire|trecerea]] Cuviosului Gheorghe de la Cernica în rândul sfinţilor sfinților în şedinţa ședința sa din 20-21 octombrie 2005, stabilind ca dată de prăznuire ziua trecerii sale la Domnul, [[3 decembrie]].

:Următor al cuvioşilor părinţi şi cuvioșilor părinți și împlinitor al virtuţilor sihăstreştivirtuților sihăstrești, rugător neîncetat şi și înnoitor al monahismului românesc te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule. Sfinte cuvioase părinte Gheorghe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

:Povăţuitor preaînţelept Povățuitor preaînțelept al călugărilor şi și neobosit lucrător al virtuţilorvirtuților, purtătorule de Dumnezeu părintele nostru Gheorghe, căci, înarmându-ţi ți trupul cu nepătimirea ai luminat inimile celor credincioşicredincioși. Pentru aceasta te-ai făcut sălaş sălaș cinstit al Duhului Sfânt şi și în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Roagă-L pe milostivul Dumnezeu împreună cu ierarhul [[Calinic de la Cernica|Calinic]] să ne dăruiască pace şi și mare milă. ==Surse==* Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, ''Sfinți români și apărători ai legii strămoșești'', E.I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 500-510 (Cuviosul Gheorghe de la Cernica).* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.

==SursaA se vedea și==*Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, ''Sfinţi români şi apărători ai legii strămoşeşti'', E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 500-510 (Cuviosul Gheorghe [[Mănăstirea Cernica]]* [[Calinic de la Cernica).]]* [[Cernicanism]]* [[Lista relațiilor de ucenicie]]

*[http://sfintiromani.ro/ro/pagina/138/decembrie_gheorghe_de_la_cernica.html Cuviosul Gheorghe de la Cernica] – viaţa şi nevoinţeleviața și nevoințele, icoane, multimedia etc.

*[http://www.cernica.go.ro/istoric.htm Istoricul Mănăstirii Cernica] – pe situl Mănăstirii Cernica (detalii despre viaţa viața Cuv. Gheorghe)

[[Categorie:Sfinţi Sfinți români]][[Categorie:Cler]]