:Era într-adevăr firesc, de nu inevitabil ca episcopii, individual, să tindă să se apropie de capitala imperială pentru rezolvarea unor probleme oficiale sau personale, adică oridecâteori doreau să depună o cerere sau plângere pe lângă curtea imperială - de unde natura permanentă a sinodului. Într-adevăr, convocarea acestuia era deja un loc comun la data [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (451), când acest obicei a fost recunoscut în mod solemn (Canoanele 9, 17 de la Calcedon) (p. 697).
Sinodul rezident nu era o instituție specifică [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii din Contantinopol Constantinopol]] - ocazional, erau convocate sinoade cu o alcătuire similară și în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria ]] sau [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]], în perioada controversei [[arianism|ariene]] -, dar aceste sinoade au căpătat o importanță deosebită în perspectiva dezvoltării primatului Constantinopolului (în legătură cu statutul său de capitală imperială).Primul sinod de acest fel a fost ținut, din câte se știe, la Constantinopol în anul 336, după consacrarea orașului drept capitală (Maximos, p. 82).
Resident synods were not peculiar to the Church of Constantinople—similar occasional synods of the same kind of composition were also called in Alexandria and Antioch during the După invaziile arabe din secolul al VII-lea, celelalte patriarhate răsăritene au participat mult mai puțin frecvent la întrunirile Sinodului rezident din capitala Imperiului, dar sinoadele în sine și-au păstrat prestigiul atât la nivel local cât și ecumenic, iar faptul că patriarhul din Constantinopol prezida aceste sinoade a dus pe cale naturală la o creștere a prestigiului și autorității acestuia. În timp ce [[episcop]]ii celorlalte Biserici [[Arianismautocefalie|Arianautocefale]] controversy—but such synods held in Constantinople took on a special importance in view of its developing primacy connected with its place in the Roman Empire. The first known synod of this type held in Constantinople was in 336 following the dedication of the city as the capital (Maximos, p. 82). After the Arab invasions of the 7th century, the other Eastern patriarchates participated much less often in the resident synods in the Roman capital, but the synods themselves continued to retain their local and ecumenical authority, and the presidency at them of the Constantinopolitan patriarch naturally led to an increase of his prestige. While the bishops of other autocephalous churches were still taking part in the resident synods, their own prestige and authority grewcontinuau să ia parte la întrunirile Sinodului rezident, as wellpropria lor autoritate și prestigiul lor au crescut și ele, connected as they were to the political and ecclesiastical center of Christendomîntrucât păstrau legătura cu centrul politic și ecleziastic al creștinătății.
==Canonical claims==
