Modificări

{{ÎmbunătăţireOrtodoxiaînRomânia}}'''Sfântul Sfinţit Sfințit Mucenic Efrem''' a trăit în secolele III-IV, păstorind [[Arhiepiscopia Tomisului|Eparhia Tomisului]] undeva între prin anii 300-304, urmându-i în scaunul [[episcop]]al sfântului ierarh [[Evanghelicus al Tomisului]]. Atestarea sa ca păstor al Daciei Pontice se regăseşte regăsește în [[sinaxar]]ele greceşti şi grecești și romane. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a sa se face pe [[7 martie]], dimpreună împreună cu ceilalţi Sfinţi ceilalți Sfinți Mucenici din Cherson.

==ViaţaViața==

Sf. Sfinţit Sfințit Mucenic Efrem s-a născut undeva la sud de Dunăre, din părinţi creştinipărinți creștini. Ajungând la maturitate, acesta pleacă a plecat la [[Ierusalim|Locurile Sfinte]] pentru a se închina, iar sosind aici hotărăşte acolo a hotărât să îmbrace haina [[preot|preoţieipreoției]], devenind mai apoi [[ucenic]] al patriarhului [[Hermon al Ierusalimului]].

[[Patriarh]]ul îl trimite, la începutul veacului secolului al IV-lea, în Dacia Pontică pentru a propovădui [[Evanghelia]] lui [[Hristos]] şi și a-i păstori pe credincioşii credincioșii daco-romani din Eparhia Tomisului. Odată ajuns aici, şi și luându-şi atribuţiile și atribuțiile sale de [[episcop|ierarh]], prin puterea "cuvântului „cuvântului lui Dumnezeu"Dumnezeu”, episcopul Efrem aduce la credinţa credința în Hristos numeroşi numeroși daco-romani dar şi goţi și goți sau sciţisciți.

În scurtul timp al păstoririi sale rodnice, numeroşi numeroși barbari au primit sfântul [[botez]] şi mulţi creştini și mulți creștini au primit martiriul pentru credinţa credința lor nestrămutată în Hristos. Episcopul Efrem a avut însă grijă să răscumpere sfintele lor [[moaştemoaște]], pe care le îngropa în locuri de taină, ridicând mai apoi, de-asupra deasupra lor, numeroase biserici.

Cu voia lui Dumnezeu, în În timpul [[persecuţiiPersecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuțiilor împotriva creștinilor]]lor asupra creştinilor duse poruncite de împăratul [[DiocleţianDioclețian]] în anii 300-304, episcopul Efrem este prins şi și dus la Cherson (''Chersones''), în Crimeea. Aici sfântul părinte este întemniţat şi întemnițat și chinuit cumplit de romani pentru a se lepăda de Dumnezeul creştinilor şi creștinilor și a se închina [[închinarea Închinarea la dumnezei străini|idolidolilor păgâni]]ilor păgâni.

Însă episcopul Efrem nu a hulit vrut să-L hulească pe Dumnezeul săuDumnezeu, ci a mărturisit credinţa şi credința și dragostea pentru Hristos, fiind ucis de aceştia prigonitorii săi prin tăierea capului. Astfel, fericitul episcop Efrem al Tomisului şiși-a încredinţat încredințat sufletul său în mâinile Mântuitorului [[Mântuitorul]]ui lumii, primind cununa [[mucenic]]ească.

:Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele nevoințele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

:Astăzi este ziua cea purtătoare de lumină a păstorilor care în chip luminat au slujit lui Dumnezeu în Cherson. Şi lăudând prăznuirea voastră ca a unora ce au pătimit pentru Hristos, sfinţiţilor sfințiților mucenici, rugaţi rugați pe Hristos, Păstorul cel mare, ca să ne numere şi și pe noi printre oile ce stau de-a dreapta şi și să cântăm vouă, sfinţiţi părinţisfințiți părinți, cei ce v-aţi ați vărsat sângele vostru pentru Hristos.

[[Dionisie din Furna]] (în ''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2000, p. 199) arată că Sf. Efrem al Tomisului ze zugrăveşte zugrăvește bătrân; iar cei dimpreună cu el prăznuiţiprăznuiți, Sf. Mucenici din Cherson se zugrăvesc astfel: Sf. Agatodor ca un tânăr, cu un început de barbă; Vasile – cărunt; Evghenie având barba lungă, iar Elpidie, [Euterie şi și Capiton] tineri, cu început de barbă.

*[http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-sfintit-mucenic-efrem-episcop-al-tomisului.html Sf. Efrem al Tomisului]{{lnf}}