2.625 de modificări
Modificări
Adăugare detalii din Pr. Păcurariu
{{Sfinti|nume= Sfântul Cuvios Mărturisitor Visarion|Imagine= [[Fișier:Sf Visarion Marturisitorul.jpg|250px]]|nastere= 1714, Bosnia|adormire= După 1745|localizare= {{flag|Romania}} România|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]] <br> [[Biserica Ortodoxă Sârbă]]|etnie=română<ref name="lumina">Pr. Dr. Alexandru Nan. ''Pe urmele Cuviosului Visarion Sarai în închisoarea de la Kufstein''. Ziarul Lumina, 21 Octombrie 2011. URL: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/pe-urmele-cuviosului-visarion-sarai-in-inchisoarea-de-la-kuftsein-3529.html</ref> sau sârbă|tip= [[Cuvios]] [[Mărturisitor]]|canonizare= [[28 februarie]] 1950|calendar= [[21 octombrie]]|biserici= |site=|}}Sfântul Cuvios '''Visarion Mărturisitorul''' sau '''Visarion Sarai''' a fost un cuvios monah originar din Bosnia [[ieromonah]] care a trăit în secolul al XVIII-lea. Ss-a opus catolicizării forțate a Transilvaniei, dând naștere unei mișcări de apărare a credinței drepte care s-a răspândit în tot Ardealul. Sfântul Visarion a fost persecutat aspru, fiind întemnițat până ce și-a găsit sfârșitul în înfiorătoarea închisoare de la Kufstein<ref name="lumina" />. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuiește]] pe [[21 octombrie]], împreună cu Sf. [[Sofronie de la Cioara|Sofronie]], [[Oprea (Miclăuș) din Săliște|Oprea Nicolae]], în aceeași zi cu Sfinții [[Moise Măcinic]] și [[Ioan din Galeș]].
{{Citat|Vai de capul vostru, ați vândut sufletele voastre; dezlegarea morților voștri nu e dezlegare, ci osândă; parastase, pomeni și sărindare le-ați plătit cu totul în deșert la popi nelegiuți, la popi nepopi; baptismul (botezul) pruncilor voștri, nelegiuit.|Sf. Visarion Mărturisitorul<ref>''Sfinții Mărturisitori din Ardeal, martiri ai dreptei credințe'', Ziarul Lumina, 21 Octombrie 2009. URL: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/sfintii-marturisitori-din-ardeal-martiri-ai-dreptei-credinte-38186.html</ref>}}
==Context==
După [[nașterea uniației în Transilvania]] din 1701, o parte din românii ortodocși din Transilvania, supuși presiunilor politice, acceptaseră trecerea sub ascultarea Papei, dar cu condiția păstrării tradiției lor liturgice. Apostazia înspre catolicism le permitea totodată dobândirea unor drepturi politice de care românii ortodocși în general (Ortodoxia având doar statut de religie tolerată, nu recunoscută) erau lipsiți în Imperiul habsburgic. În deceniile următoare, au continuat presiunile asupra românilor rămași ortodocși de a trece la catolicism.
În acest context, ortodocșii din Imperiu și din afara acestuia s-au mobilizat pentru a pune capăt avansării procesului de convertire a ortodocșilor la catolicism, trimițând misionari în teritoriile cele mai expuse presiunilor.
Marile frământări și lupte pentru apărarea Ortodoxiei au început abia în 1744, când a apărut călugărul Visarion Sarai, căci până atunci, cea mai mare parte a poporului nu știa nimic de schimbarea legii sale.
==Viața==
=== Identitatea lui Visarion ===Sfântul Visarion Mărturisitorul s-a născut în districtul Maidan din Bosnia, ca fiu al lui Maxim și al Mariei Sarai-Tiurcia (stabiliți ulterior în Koštinița, Croația), primind la botez numele de Nicolae. După alte informații, era originar din Bolovar, în dioceza de Pakraț. Cei mai mulți cercetători au susținut că era de neam sârb. Mai nou s-a emis ipoteza că se trage dintre românii din Bosnia, din familia Ciurcea sau Tiurcia. Chiar și un act dat de administrația militară din Timișoara îl numise: „eremitul valah”. === Înainte să treacă în Transilvania ===[[Fișier:Visarion sarai.jpg|thumb|150px|<center>Sf. [[Visarion Sarai]].</center>]]În 1738 a fost [[Tundere|tuns ]] în [[monahism ]] la mânăstirea [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Sfântul Sava]], de către [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Patriarhul Ierusalimului]], primind numele de Visarion. Ajunge la [[Muntele Athos]], și, după o vreme, în 1742, se reîntoarce în Serbia, la mânăstirea mănăstirea Pakra. Se crede că a stat o vreme și în Șara Românească.
Potrivit mărturiilor vremii, era un [[călugăr]] cunoscut pentru nevoințele sale și pentru viața lui simplă, modestă. Potrivit unor surse, pentru viața lui duhovnicească aleasă se învrednicise și de darul facerii de minuni, iar vestea darurilor sale duhovnicești se răspândise rapid și avea să-l însoțească prin toate locurile pe unde trecea. Vorbea limba sârbă, probabil greacă și puțină [[limba română|română]].
Chemat de patriarhul [[Biserica Ortodoxă Sârbă|Bisericii sârbe]], Arsenie Ioanovici Șakabent, pleacă la Carloviț în 1744. După întâlnirea cu patriarhul, care probabil îi încredințează misiunea pe care avea s-o urmeze mai departe, pleacă mai departe la Timișoara, apoi la mănăstirile din Banat, oprindu-se la Lipova, unde a fost primit de o mare mulțime de țărani, care veniseră să primească cuvântul și binecuvântarea lui.
Așezarea monahului Visarion la Lipova pentru o vreme avea scopul de a lupta împotriva uniației, deci apărarea dreptei credințe și chemarea la păstrarea credinței ortodoxe. La sfârșitul secolului al XVII-leaLipova, ridică mai întâi o parte cruce de lemn pe o colină din românii ortodocși din Transilvaniaapropierea orașului, supuși presiunilor politiceși de lângă ea le vorbește mulțimilor de oameni adunați ca să-i asculte cuvântul. Mărturiile vremii spun că predicile monahului Visarion împotriva trecerii la catolicism erau foarte simple și aspre, acceptaseră trecerea sub ascultarea Papei, dar cu condiția păstrării tradiției lor liturgice și teologiceel avertizându-i pe credincioși că lepădarea de credința ortodoxă însemna pierderea sufletului. Intrarea în Biserica Catolică le permitea totodată dobândirea unor drepturi politice După o serie de predici care românii ortodocși adună mulțimi mari de ascultători, monahul Visarion pleca mai departe, însă la crucea pe care o ridicase pe dealul de lângă Lipova continuă să se strângă mulțimi impresionante, în general pelerinaj, ceea ce atrage atenția administrației imperiale care încearcă să le pună capăt. === În Transilvania === În prima jumătate a lunii martie 1744, Visarion a părăsit Lipova, îndreptându-se pe valea Mureșului spre Dobra (Ortodoxia având doar statut jud. Hunedoara), însoțit de un mare număr de credincioși, precum și de trei negustori „greci” din Lipova, deci macedoromâni<ref name="păcurariu2">[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de religie toleratăMisiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.</ref>: Dima Nino, Gheorghe Nicola și Gavrilă Bistro. La Dobra a ținut credincioșilor aceeași predică simplă, prin care-i îndemna să nu recunoscută) erau lipsiți în Imperiul habsburgicmai asculte pe preoții uniți. În deceniile următoareDe aici, au continuat presiunile asupra românilor rămași ortodocși înconjurat de aceeași mulțime, s-a trece îndreptat spre Deva și Orăștie până la catolicismSăliște.În acest contextPretutindeni era întâmpinat de mii de credincioși ca un sfânt, ortodocșii se trăgeau clopotele bisericilor din Imperiu satele prin care trecea. Iar prin cuvintele sale mobiliza mulțimile, înflăcăra credința ascultătorilor, le arăta că prin unire li se schimba credința, îndemna pretutindeni pe credincioși să alunge preoții uniți și să țină rânduielile ortodoxe. „Efectul predicilor sale a fost uluitor”<ref name="păcurariu2" />. Probabil la Săliște se întâlnește cu episcopul unit [[Nașterea_uniației_în_Transilvania#Inochentie_Micu|Inochentie Micu (Klein)]], pe care îl înfruntă cu cuvinte aspre. A rămas pentru câteva zile în Săliște, unde a izbutit să întărească în legea veche pe credincioșii din afara acestuia „mărginimea” Sibiului, care au devenit apoi cei mai înflăcărați apărători ai Ortodoxiei. Pe locul unde propovăduise în Săliște, s-au mobilizat pentru a pune capăt avansării procesului ridicat mai târziu schitul numit „de la Fântâna Foltii”, cu hramul „Izvorul Maicii Domnului”. Și-a continuat apoi drumul spre Sibiu, dar autoritățile, informate de convertire succesul predicilor sale, au dispus arestarea lui și a ortodocșilor la catolicism, trimițând misionari în teritoriile cele mai expuse presiunilorcelor trei negustori care-l însoțeau. === Arestarea ===
== Urmările ==
=== Ancheta patriarhului sârb ===
Consiliul de război imperial continuă ancheta, investigându-l și pe patriarhul sârb Arsenie în legătură cu misiunea monahului Visarion în Banat și Transilvania, acesta fiind acuzat de tulburarea ordinii și provocarea de neînțelegeri între greco-catolici și ortodocși. Patriarhul răspunde că monahul fusese trimis în Transilvania să predice doar credincioșilor ortodocși, participarea unor persoane de alte confesiuni la întruniri fiind voluntară. Consiliul imperial nu l-a pus sub acuzare pe patriarh. În schimb, politica de represiune a ortodocșilor continuă și se asprește, iar în 1761 mănăstirile din Transilvania fiind distruse.
=== Moștenirea printre credincioși ===
Despre impactul extraordinar al predicilor monahului Visarion mărturisesc mai multe surse, inclusiv din rândul greco-catolicilor, precum și mai multe surse oficiale, în care se arată că, datorită acestuia, multe familii care acceptaseră unirea s-au întors la Biserica Ortodoxă și încă și mai mulți rămăseseră cu inima îndoită, uneori mergând în ascuns la preoții ortodocși pentru săvârșirea [[Sfintele Taine|Tainelor]].
=== Măsuri pentru întărirea uniației === Acțiunea lui Visarion a alarmat toate autoritățile de stat din Transilvania, până la Curtea din Viena. Drept aceea, s-au luat o serie de măsuri în vederea consolidării uniației. Încă din 6 mai 1744, Guvernul Transilvaniei ceruse organelor administrative în subordine să pună în vedere românilor că sunt datori și pe viitor să cerceteze bisericile în care slujesc preoți uniți, căci altfel vor fi supuși pedepselor prevăzute în cunoscuta colecție de legi Compilatae Constitutiones. După lungi consultări cu fruntașii clerului unit, cu episcopul romano-catolic din Alba Iulia și cu teologul iezuit, pe baza avizului favorabil al împărătesei Maria Tereza, guvernatorul Transilvaniei, contele Ioan Haller, a lansat o proclamație (sau patentă) către români, pentru a liniști spiritele (martie-aprilie 1745). Patenta a avut însă un efect contrar celui așteptat de guvernator și de sfetnicii lui. Neștiind sau nevrând să știe - că marea majoritate a poporului român nu îmbrățișase uniația și nici nu știa de ea, prin proclamație, autorii ei au săvârșit marea greșeală că au adus la cunoștința tuturor românilor din Transilvania că trebuie să se considere „uniți cu Biserica Romei”. Se arăta apoi că „pentru fericirea și folosul românilor”, Curtea din Viena întemeiase Episcopia unită de la Blaj, cu o mănăstire și eliberase pe preoții uniți de toate sarcinile iobăgești și de robotele pe care le datorau proprietarilor de pământ. Cu alte cuvinte, țăranilor români li se vorbea tocmai de acei preoți uniți pe care-i alungaseră în urma predicii lui Visarion, preoți care, pentru obținerea unor favoruri materiale, îşi renegaseră credința. S-au instituit felurite „comisii” care să aducă la cunoștința românilor cuprinsul „patentei” lui Haller. Rezultatul a fost același în toate satele: toți credincioșii au declarat categoric că nu primesc preoți uniți și nu iau parte la slujbele săvârșite de ei, fapt pentru care mulți au fost arestați. === Înăsprirea persecuțiilor ===[[Fișier:Sofronie ioan oprea moise visarion.jpg|thumb|350px|<center>Sfinții transilvăneni [[Sofronie de la Cioara]], [[Ioan din Galeș]], [[Oprea (Miclăuș) din Săliște|Oprea din Săliște]], [[Moise Măcinic]], și [[Visarion Sarai]].</center>]]Împărăteasa Maria Tereza a cerut, între altele, arestarea și pedepsirea celor hirotoniți în Țara Românească și Moldova, precum și a preoților care s-au lepădat de unire. Tot atunci împărăteasa a numit patru „protectori” ai unirii, înzestrați cu deplină putere în sectorul lor de activitate: Cancelarul Gheorghe Pongrácz, Ignatie Bornemisza, comitele suprem al comitatului Turda, și românii renegați David Mariafi de Maxa, comite suprem al comitatului Cluj și Petru Dobra, „director fiscal” al Transilvaniei. Guvernul Transilvaniei a alcătuit pentru ei o instrucție în 15 puncte, cu dispoziții precise de pedepsire cu închisoare, bătăi și amenzi în bani a preoților și credincioșilor ortodocși care ar împiedica lucrarea de promovare a uniației. Se inaugura astfel o perioadă de persecuții și mai dureroase, cu multe jertfe ale credincioșilor pentru apărarea credinței strămoșești. Lupta începută de ieromonahul Visarion a fost continuată de numeroși preoți și credincioși, îndeosebi din jurul Sibiului. Satele se împotriveau cu dârzenie uniației, alungau preoții uniți, refuzau slujbele lor și trimiteau „dieci” la Râmnic sau la București, pentru a fi hirotoniți preoți ortodocși. ==Proslăvirea===
Pentru râvna sa în apărarea și propovăduirea credinței ortodoxe, precum și pentru suferințele pe care le-a avut de îndurat din pricina râvnei sale misionare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din [[28 februarie]] 1950 a hotărât trecerea în rândul sfinților a Sfântului Cuvios Visarion Mărturisitorul, împreună cu Sf. Cuvios Sofronie de la Cioara și Sf. Mucenic Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliștea Sibiului, așezându-li-se ca dată de prăznuire ziua de [[21 octombrie]]. Canonizarea sa a fost proclamată solemn în anul 1955.
:Văzând noi astăzi toate nevoințele voastre, cu nespusă bucurie facem pomenirea voastră, prealăudaților apărători ai Ortodoxiei; căci cu puterea lui Hristos fiind întrarmați, strălucite biruințe pentru poporul dreptcredincios ați secerat, voi cei ce ați fost adevărați soli cerești și mucenicească pătimire ați pătimit.
== Note ==
<references />
==Surse==
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
* Pr. Ion B. Mureșianu, [http://sfintiromani.ro/ro/pagina/256/octombrie_visarion_sofronie_oprea_viata.html Sfântul Visarion Mărturisitorul], în Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinți români și apărători ai Legii strămoșești, E.I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 466-476.
==A se vedea și==
*[[Oprea (Miclăuș) din Săliște]]
*[[Sinaxar al Sfinților Români]]
==Legături externe==
*[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsoct/10-21-sf_visarion_marturisitorul.html Sf. Visarion Mărturisitorul], în Viețile sfinților, 21 octombrie.
*[http://www.doxologia.ro/sfantul-cuvios-marturisitor-visarion doxologia.ro/sfantul-cuvios-marturisitor-visarion]
[[Categorie:Sfinți români]]
[[Categorie:Monahi]]
[[Categorie:Mărturisitori]]
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Ortodoxia în România]]
