Modificări

{{Format:Articol de calitate}}{{SfintiSfinți-site|nume=Sf. Ioan ''Gură de aurAur''|Imagine=[[ImageFișier:John Chrysostom.jpg|left|thumb|250px|Icoană grecească modernă a Sf. Ioan Gură de Aur]]

|adormire=14 septembrie 407|localizare= [[Antiohia]] și [[Constantinopol]]|recunoastere=toată ortodoxiapan-ortodoxă

|tip=[[ierarh ]]

|}} [[Imagine:John Chrysostom Russian.jpg|right|frame|Icoană rusească a Sf. Ioan Gură de Aur]]Cel întru Sfinți Părintele nostru '''[[Ioan ]] Gură de Aur''' (grec. ''Ιωάννης ο Χρυσόστομος'', n. 347 - d. 407), [[Arhiepiscop]] al [[Constantinopol]]ului , a fost un cunoscut [[episcop]], [[teolog]] și predicator din secolele IV-V, în Siria și Constantinopol. Este binecunoscut pentru elocvența cuvântărilor sale publice și pentru denunțarea abuzurilor de autoritate din Biserică și din [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiul Roman]] din acea vreme. Avea o mare aplecare spre [[asceză]]. După trecerea sa la Domnul, a fost numit '''Chrysostom''' (grec.: ''Χρυσόστομος'', română: ''Gură de Aur''). [[Biserica Ortodoxă]] îl [[proslăvire|cinstește]] ca [[sfânt]] (cu [[Praznic|pomenirea ]] la [[13 noiembrie]]) și l-a rânduit între [[Sfinții Trei Ierarhi]] (pomeniți la [[30 ianuarie]]), alături de Sfântul [[Vasile cel Mare]] și Sfântul [[Grigorie Teologul]]. Este recunoscut și de [[Biserica Romano-Catolică]], care îl cinstește ca Sfânt și Doctor al Bisericii, precum și de [[Biserica Anglicană]], ambele făcându-i pomenirea la [[13 septembrie]]. O parte din sfintele sale [[Moaște]] au fost furate de cruciați în 1204 (amintirea acestui eveniment se face la [[27 ianuarie]]) și duse la Roma, fiind restituite [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii Constantinopolului]] pe [[27 noiembrie]] 2004 de către Papa Ioan Paul al II-lea.

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în [[Antiohia ]] din părinți nobili: tatăl său, Secundus, era un ofițer de rang înalt în armata imperială. Tatăl său a murit la scurt timp după nașterea sa, astfel încât el a fost crescut de mama sa, Antuza, care era creștină. A fost [[Botez|botezat]] în 370 și [[hirotesie|hirotesit]] [[citeț]]. Și-a început educația pe lângă educatorul păgân Libanius, apoi a studiat [[teologie|teologia]] cu [[Diodor de Tars|Diodor din Tars]] (unul din conducătorii a ceea ce mai târziu s-a numit [[Școala din Antiohia]]), timp în care practica o aspră [[asceză]]. Nemulțumit de acestea, devine [[pustnic]] (cca. 375 d. Hr.) și rămâne retras până când sănătatea sa precară îl silește să se întoarcă în Antiohia.

În anul 397, Sf. Ioan a fost chemat (oarecum împotriva voinței sale) să devină [[episcop]] de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]. El a fost mâhnit de faptul că protocolul curții imperiale îi conferea privilegii mai mari decât ale celor mai mari dregători laici. Pe când era episcop, a refuzat net să găzduiască orice fel de petreceri luxoase. Aceasta i-a adus popularitatea în rândul poporului, dar nu și pe cea a bogaților și [[cler]]ului. Curând după venirea sa în oraș, el spunea: "poporul îl laudă pe înaintaș ca sâ să îl poată critica pe urmaș". Reforma clerului pe care acesta o întreprinde i-a adus nemulțumiri în rândul acestuia. El le-a cerut predicatorilor itineranți să se întoarcă, fără nici o plată, la bisericile unde fuseseră rânduiți să slujească.

Perioada petrecută acolo a fost mult mai tulbure decât cea din Antiohia. [[Teofil al Alexandriei|Teofil]], Papă al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] dorea să aducă și Constantinopolul sub influența sa și s-a opus numirii lui Ioan în scaunul constantinopolitan. Fiind un opozant al învățăturilor lui [[Origen]], el l-a acuzat pe Sf. Ioan că ar fi susținut prea mult învățăturile lui Origen. Teofil mustrase patru [[monah]]i egipteni (cunoscuți drept "Frații cei înalți") pentru că susțineau învățăturile lui Origen. Aceștia fug din Alexandria și sunt primiți de Ioan. Acesta își mai face un dușman în persoana Aeliei Eudoxia (soția împăratului Răsăritului, [[Arcadie]]) care considera (probabil nu fără motiv) că vehementa critică a Sf. Ioan la adresa extravaganței veșmintelor feminine se referea la ea.

Sf. Ioan era neînfricat în arătarea greșelilor celor mari. Teofil, Eudoxia și ceilalți dușmani ai săi s-au aliat împotriva lui. Aceștia au convocat un [[sinod]] în anul 403 pentru a-l condamna pe Sf. Ioan, sub acuzația de origenism. Ca urmare a acestui sinod, este depus și exilat. Împăratul Arcadie îl recheamă însă aproape imediat, din cauza nemulțumirii poporului. Mai avusese loc și un "cutremur" „cutremur” în iatacul imperial (se crede că a fost vorba fie un cutremur de pământ, fie de faptul că împărăteasa pierduse o sarcină sau dăduse naștere unui prunc mort), ceea ce fusese interpretat ca un semn al mâniei lui [[Dumnezeu]]. Pacea a fost de scurtă durată. O statuie de argint a împărătesei Eudoxia a fost ridicată în apropierea [[catedrală|catedralei]] [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Aghia Sophia]]. Ioan critică atunci ceremoniile de consacrare a acesteia. Vorbește împotriva împărătesei pe un ton dur: "Iarăși Irodiada se îndrăcește, iarăși de tulbură, iarăși joacă și saltă, iarăși caută capul lui Ioan" (aluzie la ceea ce se întâmplase cu Sfântul [[Ioan Botezătorul]]). Este din nou exilat, de data aceasta în Caucaz, în Georgia.

Papa Romei, [[Inochentie I al Romei|Inochentie I]] a protestat împotriva surghiunirii Sf. Ioan, dar fără folos. Ioan a scris o serie de scrisori care încă aveau o mare influență în Constantinopol, astfel încât a fost exilat și mai departe, la Pityus (pe malul răsăritean al Mării Negre). Nu a ajuns însă la destinație, deoarece a trecut la Domnul în timpul călătoriei, la [[14 septembrie]] 407. Ultimele sale cuvinte au fost: "Slavă „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!"”

''[[Erminiapicturii bizantine|Erminia]]'' lui [[Dionisie din Furna]] (Editura Sophia, București, 2000, p. 151) dă următoarele indicații pentru reprezentarea Sf. Ioan Gură de Aur:

Pe când era doar [[citeț]] al [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Bisericii Antiohiei]], Sf. Ioan a scris mai multe omilii, Omiliile împotriva Iudeilor (sau "împotriva iudaizanților") pentru a combate unele obiceiuri ale creștinilor care proveneau din rândurile evreilor și care continuau sa păstreze unele obiceiuri și reguli din [[Legea lui [[Moise]]. El a scris aceste omilii pentru a îndrepta aceste obiceiuri, considerate greșite, ale creștinilor. Astfel, el își folosește întregul talent oratoric spre a demonstra erorile iudaismului din acea vreme, și implicit ale creștinilor "iudaizanți".

În [[limba română]]:

*[http://www.ioanguradeaur.com ro Site dedicat Sf. Ioan Gură de Aur]. Aici se găsește o Viață a Sfântului, după Viețile Sfinților, Acatistul Sf. Ioan Gură de Aur, o mare parte din scrierile Sfântului Ioan și un catalog al edițiilor de limbă română ale acestora.

[[Categorie:Sfinţi PărinţiSfinți Părinți]]