2.231 de modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
'''Intrarea Domnului în Ierusalim''', cunoscută și sub numele de '''Duminica Floriilor''' sau '''Duminica Stâlpărilor''' este unul din [[Praznice Împărătești|Praznicele Împărătești]] ale [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], care este celebrat în [[Duminica]] dinaintea [[Învierea Domnului|Paștilor]].
Cu câteva zile înainte de [[răstignirea]] Sa, Domnul [[Iisus Hristos]] a fost primit de mulțimile care Îl slăveau și Îl cinsteau, la intrarea Sa în Ierusalim, călare pe un mânz de asină (măgăruș), ca pe Mesia și Împăratul lui Israel. Mulțimile, în semn de bucurie, aruncau înaintea Lui frunze de palmier sau de smochin finic (finiccurmal), simbolul biruinței, și chiar și copiii Îi strigau cuvinte de laudă.
==Referințe scripturistice==
Ortodocșii sărbătoresc această zi ca pe una de bucurie, dar cu înțelegerea faptului că zilele ce urmează sunt unele ale tristeții.
Ortodocșii din țările care locuiesc în zone unde nu cresc palmieri sau smochinicurmali, precum [[Biserica Ortodoxă Română|românii]] sau [[Biserica Ortodoxă Rusă|rușii]] folosesc, în locul acestora, ramuri de salcie la această sărbătoare. Creștinii aduc la biserică aceste ramuri (numite, cu un nume mai vechi, și ''stâlpări'', de unde denumirea de ''Duminica Stâlpărilor'') de salcie, de smochin finic sau de palmier care amintesc de cele cu care a fost întâmpinat Mântuitorul la intrarea Sa în Ierusalim. La sfârșitul Sfintei Liturghii, [[preot]]ul rostește asupra lor o rugăciune de binecuvântare, apoi le stropește cu [[agheasmă]], [[sfințire|sfințindu-le]], apoi le distribuie credincioșilor, care împodobesc cu ele icoanele, păstrându-le cu grijă.
În unele Biserici este obiceiul ca, după Liturghie, să se distribuie cruci mici făcute din frunze de palmier, care sunt mai apoi puse la icoană.
===Floriile===
Numele popular de ''Florii'' păstrat pentru praznicul Intrării Domnului în Ierusalim provine de la numele sărbătorii antice romane (păgâne) a primăverii, ''Floralia'', care se desfășura în antichitate cam în perioada în care astăzi se sărbătorește Intrarea Domnului în Ierusalim. Calendarul liturgic creștin l-a înlocuit pe cel păgân, inclusiv în memoria oamenilor. Dar, întrucât la începuturile instituirii creștinismului în Imperiul Roman acestea erau încă o realitate sau cel puțin o amintire recentă, suprapunerea calendaristică a fost astfel gândită încât sărbătorile păgâne să fie cu totul înlocuite cu cele creștine, uneori acestora suprapunându-li-se temporal celebrările creștine. În [[limba română]], memoria populară a păstrat însă pentru praznicul creștin numele sărbătorii antice.
==Imnografie==
Se pictează zidurile unei cetăți (Ierusalimul), iar în afara lor un deal. Hristos e zugrăvit stând pe un mânz de asin, binecuvântând. În spatele Său sunt pictați Sfinții [[Apostoli]].
În fața Lui, pe deal, este pictat un copac, din care copiii taie ramuri de finic (i.e. smochincurmal) cu topoarele și le aruncă pe jos. Tot în acel copac e pictat un copil care încearcă să se urce ca să-L vadă pe Hristos.
Mai jos de Domnul, care vine călare de mânz, mai mulți copii Îl întâmpină: unii țin în mâini ramuri de finic, alții își aștern pe jos veșmintele în calea mânzului, alții se trântesc ei înșiși pe jos. Mai sunt pictați câțiva copii care își scot ghimpii și mărăcinii din tălpi.
