Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.267 de modificări
Modificări
m
'''Constantin Oprișan''' (n. 16 martie 1921, Oncești, Bacău – d. 26 iulie 1958, Jilava, Ilfov) a fost un deținut politic „torturat mai mult decât oricare altul”<ref name="danalache">Teodor Danalache. ''[[File:Constantin (Costache) Oprisan'', CrestinOrtodoxtanar.ro. URL: https://www.crestinortodox.ro/parinti/constantin-costache-oprisan-126439.html</ref>. Fiind șef pe țară al [[Frățiile de Crucejpg|right|thumb|250px|Frățiilor de Cruce]], Constantin Oprișan în timpul [[Experimentul Pitești|Experimentului Piteștitinerețe.]], „a fost supus celui mai mare supliciu, nefiind altul mai schingiuit ca el; a luat bătaie pentru fiecare tânăr legionar, cu un eroism de durată, neegalat”<ref name="bordeianu">Dumitru Bordeianu. ''Marturisiri din mlaștina disperarii'', Ed. Scara, 2022.</ref>.
→Copilăria: scos link Frățiile de Cruce
'''Constantin Oprișan''' (n. 16 martie 1921, Oncești, Bacău – d. 26 iulie 1958, Jilava, Ilfov) a fost un deținut politic „torturat mai mult decât oricare altul”<ref name="danalache">Teodor Danalache. ''Constantin (Costache) Oprisan'', CrestinOrtodox.ro. URL: https://www.crestinortodox.ro/parinti/constantin-costache-oprisan-126439.html</ref>. Fiind șef pe țară al Frățiilor de Cruce, în timpul [[Experimentul Pitești|Experimentului Pitești]], „a fost supus celui mai mare supliciu, nefiind altul mai schingiuit ca el; a luat bătaie pentru fiecare tânăr legionar, cu un eroism de durată, neegalat”<ref name="bordeianu">Dumitru Bordeianu. ''Marturisiri din mlaștina disperarii'', Ed. Scara, 2022.</ref>. Supraviețuitorii temnițelor „îl puneau pe același palier de [[sfințenie]] cu [[Valeriu Gafencu]] (...) dar pe care îl vedeau de o forță intelectuală superioară tuturor. Ei spuneau că dacă Oprișan ar fi trăit putea să fie un al doilea Eliade”<ref name="biruitorii1" />. Ucenic al lui Martin Heidegger în Germania și student al lui Lucian Blaga în România, era considerat de profesorul său „un student de geniu”<ref name="biruitorii1" />. În Jilava, unde avea să se stingă în chinuri, Constantin a compus singura epopee din temnițele comuniste din lume<ref name="biruitorii2">TVR Târgu-Mureș. ''Biruitorii Povestea Mucenicului Constantin Oprișan'' partea II, YouTube, 2020. URL: https://www.youtube.com/watch?v=qP23-AfQWcM</ref>.
== Viața înainte de Pitești ==
=== Copilăria ===
[[File:Constantin Oprisan copil.jpg|right|thumb|250px|Constantin Oprișan în copilărie.]]Constantin Oprișan, numit și Costache sau Costică, se naște în 1921 în Oncești din Vasile și Natalia Oprișan, o familie înstărită de răzeși. Străbunicul tatălui său a fost postelnic, deci avea o oarecare „viță nobilă”<ref name="biruitorii1">TVR Târgu-Mureș. ''Biruitorii Povestea Mucenicului Constantin Oprișan''partea I, YouTube, 2020. URL: https://www.youtube.com/watch?v=tSRlElAfkx4</ref>, primind o educație frumoasă creștină în familie.
În anul 1940, termină un liceu din Bacău și se a alătura unei [[Frățiile de Cruce|Frății de Cruce]].
=== În Germania ===
=== Înapoi în România ===
[[File:Constantin Oprisan libertate.jpg|right|thumb|250px|Constantin Oprișan în libertate.]]
Ajuns în țară, tânărul Constantin este numit șef al Frățiilor de Cruce din toată țara.
== Pitești ==
[[File:Constantin_Oprisan_CNSAS.jpg|right|thumb|250px|Imagine a lui Constantin Oprișan din timpul perioadei de detenție.]]=== Cursul din de filosofie din temniță ===
Înainte de începerea [[Experimentul Pitești|Experimentului Pitești]] pentru Constantin, el a reușit să împărtășească din cele știute cu noii săi colegi de celulă.
=== Începerea „experimentului” ===
Dumitru Bordeianu își amintește următoarea scenă din martie 1950: „Într-o dimineață, nea Florică, gardianul nostru, a deschis ușa celulei și cu o listă în mână a citit cu glas înăbușit – parcă știa el ceva – următoarele nume: Oprișan Constantin, Bordeianu Dumitru și Iosub Mihai. „Faceți-vă bagajul, că sunteți duși în altă parte!” N-am priceput atunci de ce nea Florică era atât de abătut, de parcă mergeam la înmormântare. Ne-am făcut bagajul și ne-am îmbrățișat în lacrimi cu cei doi care rămâneau, Sandu Munteanu și Ion Grigoraș. În timp ce-mi făceam bagajul, parcă un cuțit mi-a străpuns inima și m-a cuprins o stare de frică pe care n-o mai avusesem. Ne-am făcut toți trei cruce și am ieșit din celulă. Am întors capul să-l văd pe Iosub, care mergea în urma mea, și am văzut pe fața lui groaza.”
Epopeea este împărțită în trei cărți inegale ca dimensiuni dar toate scrise în catrene heptametrice, folosind un ritm predominant iambic catalectic și rimă împerecheată. Astfel, structura fixă a versurilor amintește de epopeele antice scrise în hexametru dactilic clasic.
==== 1. Cartea I: Cânturile somatice ====
Prima carte este formată din 59 de catrene ce deschid epopeea, situând vorbitorul, numit „Spiritul Uman”, în universul antic. Este observat un vorbitor plin de patos, neșlefuit, și idealist: „Natura „''Natura mi-a fost leagăn, pământul căpătâi, / Și m-a purtat pe brațe Diotima la sân”sân''”. Astfel, Spiritul Uman este încă trupesc, somatic.
Acestea pot fi asemuite cu copilăria lui Oprișan.
==== 2. Cartea II: Psychaion ====
A doua carte este cea mai mare parte din epopee, fiind formată din 153 de catrene împărțite în 8 poezii.
'''2II.1I.''' ''Fără titlu''
Prima poezie are 19 catrene în care se pornește o schimbare de direcție a epopeei când un bătrân „cu „''cu rațiunea clară” '' îl critică pe visător spunând că „Percepția„''Percepția, obiectul să-l ai distinct și clar / Percepția, băiete, și claritatea deci! / Sub ele nici iluzii nici stáfii nu se-ascund”ascund''”.
Astfel, visătorul este trezit de raționalismul occidental.
'''2II.2II.''' ''Taverna literară''
Aceasta este cea mai lungă poezie din întreaga carte, având 72 de catrene. Aici, Spiritul Uman întâlnește un Miguel de Unamuno <ref>Oprișan ar fi putut deveni familiar cu Unamuno prin intermediul lui Nae Ionescu care era impresionat de acest scriitor - Liviu Bordaș. ''Convorbiri literare'', Iași, 2016, nr. 8 (august), pp. 64-70; nr. 9 (septembrie), pp. 58-62; nr. 10 (octombrie), pp. 45-49</ref> confuz, reprezentând pesimismul, și un Descartes adormit, reprezentând raționalismul,—împreună, cei doi îl îndeamnă la somn.
Sufletul Uman este trezit de un reprezentant al nebuniei pentru un ideal, un Don Quijote plin de viață ce-i spune „Tu „''Tu ești un vârf de lance și-n Duhul Rău pătrunzi”pătrunzi''”. Deși animat de această fantezie, apare Giovanni Papini, un italian convertit de la anti-clericalism la romano-catolicism, care mărturisește astfel despre Sancho Panza și Don Quijote: „Nici „''Nici promiscuitatea cu Sancho n-o accept, / Nici pe stăpân nu-l sufăr, cu casca lui în nori!''” Papini continuă să-i critice pe Jonathan Swift, Johann Wolfgang von Goethe, William Shakespeare, Homer, și pe filosofii antici („Ți„''Ți-arăt filosofia în bâlciul vanității”'') acuzând Spiritul Uman de confuzie („Dar tu nu știi ce cauți, nici unde mergi năuc”năuc''”).
Astfel, Panini trezește din nou la realitate Sufletul Uman, îndemnându-l să-și revină din fantezii.
'''2II.3III.''' ''Fără titlu''
În aceste 11 catrene, Papini își dezvăluie sursa încrederii sale: „Vezi „''Vezi tu răscrucea asta? Pe-aici trecu cândva Un Om (...) Voi nu știți unde mergeți, El sigur o știa”știa''”, dezvăluind astfel în lacrimi că Papini l-a văzut pe Hristos și pe El îl urmează.
'''2II.4IV.''' ''În fața codrului de metal''
Aici sunt doar 4 catrene în care Don Quijote se întâlnește cu civilizația modernă germană, un „monstru „''monstru de oțel” oțel''” care-i distruge fantezia și se pregătește să-și dea sufletul înfrânt.
'''2II.5V.''' ''Un ultim sfat''
Un singur catren în care Don Qujote dă ultimul sfat Spiritului Uman înainte de a muri:
</poem>
'''2II.6VI.''' ''Codrul de metal''
Aici sunt 5 catrene descriptive în care societatea modernă este portretizată ca o aducere la viața a unei opere de a lui Richard Wagner unde zeii păgâni „călcând „''călcând pe tobe, tună” tună''” și „cu„''cu-n deget mișcă Wagner robotul muzical”muzical''”.
'''2II.7VII.''' ''Întâlnirea cu Hegel''
În penultima poezie din această parte, se găsesc 11 catrene deosebit de intense în care Spiritul Uman trece de codrul de metal, înfruntând acum un urmaș intelectual al lui Descartes, pe Georg Wilhelm Friedrich Hegel.
De data aceastăaceasta, Spritul Uman îl înfruntă direct: „Tu „''Tu gemi spre puritate, cu mintea ta păgână, / Dar iată că din resturi Satana-și face ștreang”ștreang''”, astfel acuzând consecințele raționalismului vestic și dialecticii lui Hegel.
Sufletul Uman mărturisește:
</poem>
Mai mult, Sufletul Uman acuză filosoful: „Lumina „''Lumina ta căzută eu s-o ridic din morți, / Cu sângele și carnea plătind păcatul tău”tău''”, aducând aminte de temnița comunistă în care Constantin Oprișan scria compunea aceste versuri sub o ideologie născută din raționalism. La finalul acestor catrene în care Spiritul Uman a înviat și își preia autonomia, Constantin Oprișan se destăinuie întru totul, explicând pesemne decizia sa de a părăsi Germania lui Hegel și Heidegger pentru a veni în România și a înfrunta comunismul în cele mai înfiorătoare condiții imaginabile. De asemenea, tot în aceste versuri, Constantin dezvăluie că știa că îl așteaptă moartea în închisoare, dar o întâmpină ca o înfruntare a tot ce au spus filosofii în contrast cu tot ce a trăit el.
<poem>
''Nu vin după victorii, ci vin să fiu înfrânt.''
''De-aceea, urii voastre eu nu-i voi da ocol,''
''Ci toată o oi voi prinde în trupu-mi tremurând,''
''Și răutatea voastră voi face-o un simbol.''
</poem>
'''2II.8VIII.''' ''Mlaștina lirică (Sodoma literară)''
În cele 29 de catrene rămase, demonul comunismului răspunde, îndumnezeindu-se:
Astfel, a doua carte poate fi asemuită cu tinerețea lui Constantin. Din păcate, Oprișan nu a ajuns la bătrânețe, așa că ultima carte înfățișează mucenicia sa.
==== 3. Cartea III: Cartea noologică====
A treia carte are numai 6 catrene și dezvăluie momentul trecerii sufletului la Dumnezeu când „spiritul leșin㔄''spiritul leșină''”.
Pentru prima dată în mulți ani, Constantin Oprișan se vede „descătușat” „''descătușat''” și „piciorul „''piciorul pășește către El”El''”. Însă nu-L poate vedea pe Dumnezeu din cauza păcatelor săvârșite care îl ascunde pe Dumnezeu în întuneric. Astfel, Sufletul Uman rostește: „Și „''Și cad, plângându-mi vina, pe brațele luminii...''”. Smerindu-se sufletul, Tatăl îi spune „Ci „''Ci poartă-ți suferința, prin ea te-ai mântuit”mântuit''”.
<poem>
</poem>
Aceste conflicte iscă îndoială în sufletul său („Ființa „''Ființa ta decurge din propria-ndoială / Pe dânsa sprijini totul, obiect și lume.''”)
Pentru a evada raționalismul, Spiritul Uman încearcă să se refugieze în nebunia și fantezismul lui Don Quijote care-și inventează o realitate a sa.
În sfârșit, Papini îl ghidează înapoi pe Calea lui Hristos, demascând minciunile filosofilor, poeților, ideologilor, și nebunilor fără Hristos. Însă nu a fost de ajuns ca Papini să înfrunte lumea modernă, a trebuit ca și Sufletul Uman din epopee să înfrunte gândirea modernă, înfățișată prin idealismul și dialectica lui Hegel. Înfruntarea este momentul în care Oprișan își acceptă sacrificiul și moartea, dovedind o credință fondată nu pe sofisme ci pe o trăire desăvârșită.
În ultima poezie din a doua parte, marxismul dialectic în urâțenia sa reprezintă, poate, închisoarea care îl aștepta în România când s-a întors în țară pe jos să înfrunte ceea ce știa că este un război pierdut din punct de vedere politico-militar(''Nu vin după victorii, ci vin să fiu înfrânt.''). În închisori, fiind cel mai maltratat și torturat dintre prizonieri, Constantin Oprișan nu putea decât să-și aștepte sfârșitul pe care îl acceptase de multă vreme ca un triumf trupesc, mental, și duhovnicesc asupra răului în toate formele sale.
Astfel, epopeea lui Constantin Oprișan devine o capodoperă literară românească care printr-o minune a fost păstrată și transmisă nouă, precum epopeele din antichitate care au fost transmise oral.
== Citate ==
* Știința ta: credință, iar forța ta: iubire.
== Note ==
<references />
== A se vedea și ==
* [[Lista sfinților români din închisori]]
== Surse ==
* [[Ioan Ianolide]]. ''Întoarcerea la Hristos: document pentru o lume nouă'', Editura Christiana, București, 2006. ISBN 973-8125-80-4
* TVR Târgu-Mureș. ''Biruitorii Povestea Mucenicului Constantin Oprișan'', YouTube, 2020. URL: https://www.youtube.com/watch?v=tSRlElAfkx4
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Ortodoxia în România]]
