Modificări

În aceste 11 catrene, Papini își dezvăluie sursa încrederii sale: „Vezi „''Vezi tu răscrucea asta? Pe-aici trecu cândva Un Om (...) Voi nu știți unde mergeți, El sigur o știa”știa''”, dezvăluind astfel în lacrimi că Papini l-a văzut pe Hristos și pe El îl urmează.

Mai mult, Sufletul Uman acuză filosoful: „''Lumina ta căzută eu s-o ridic din morți, / Cu sângele și carnea plătind păcatul tău''”, aducând aminte de temnița comunistă în care Constantin Oprișan scria compunea aceste versuri sub o ideologie născută din raționalism. La finalul acestor catrene în care Spiritul Uman a înviat și își preia autonomia, Constantin Oprișan se destăinuie întru totul, explicând pesemne decizia sa de a părăsi Germania lui Hegel și Heidegger pentru a veni în România și a înfrunta comunismul în cele mai înfiorătoare condiții imaginabile. De asemenea, tot în aceste versuri, Constantin dezvăluie că știa că îl așteaptă moartea în închisoare, dar o întâmpină ca o înfruntare a tot ce au spus filosofii în contrast cu tot ce a trăit el.