Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.304 modificări
Modificări
m
Așa că David a urcat în Hebron în Iudeea unde a fost uns ca rege. Totuși, încă nu era conducătorul lui Israel , întrucât Abner, fiul lui Ner și comandantul armatei lui Saul, l-a pus pe tron pe un alt fiu al lui Saul, divizând astfel Iraelul. Dușmănia între casa lui Saul și casa lui David a ținut șapte ani. În timp, casa David devenea din ce în ce mai puternică, pe când cea a lui Saul slăbea. În cele din urmă, Abner a venit la David oferindu-i întregul regat al lui Israel, iar David a fost de acord cu condiția ca prima lui soție, Michal, fiica lui Saul (care se recăsătorise), să se întoarcă înapoi la el. Apoi conducătorii tuturor taberelor lui [[Israel ]] s-au adunat cu toții la Hebron ungându-l pe David rege peste Israel. David avea la acea vreme 30 de ani și condusese Iudeea șapte ani; a continuat să conducă peste întregul Israel încă treizeci și trei de ani.
→Regele David
{{VechiulTestament}}[[Image:David.jpg|right|thumb|Regele David, conducătorul statului Israel și strămoș al Domnului nostru [[Iisus Hristos]].]]
Sfântul și dreptul rege '''David''' a fost cel de-al doilea rege al Israelului biblic, urmându-i regelui [[Saul]] și a trăit și domnit cu aproximativ 1000 de ani înainte de nașterea Domnului nostru [[Iisus Hristos]] (1000 î.Hr.). El a fost de asemenea unul din [[prooroc|proorocii]] Vechiului Testament, autorul [[Psalmi]]lor și unul dintre strămoșii Domnului nostru Iisus Hristos.
:''Dar Domnul a zis către Samuel: "Nu te uita la înfățișarea lui și la înălțimea staturii lui; Eu nu Mă uit ca omul; căci omul se uită la față, iar Domnul se uită la inimă". ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=66&cap=16 I Regi, 16])
Devenit Alesul, Unsul lui Dumnezeu la această vârstă fragedă, David va fi trimis de tatăl său a face o vizită la curtea regelui Saul, care abandonându-L pe Dumnezeu se afla chinuit de demoniun demon. David era deja un foarte priceput cântăreț la harpă, iar Saul apreciind cântarea acestuia care îi odihnea sufletul, l-a oprit la curtea sa, numindu-l ca scutier al său. David se împrietenește repede cu fiul lui Saul, [[Ionatan]].
[[Image:davidandgoliath.jpg|right|thumb|În această pictură de Caravaggio, David îl decapitează pe Goliat după ce l-a învins. Regele David a fost un subiect popular în arta Renașterii din Occident.]]
La puțin timp după aceasta, israelitenii au avut de purtat un nou război împotriva filistenilor, iar trei dintre frații mai mari ai lui David se aflau în oastea condusă de regele Saul, așteptând începutul luptelor. Iesei, tatăl lor, dorind să afle vești despre fiii săi, l-a trimis pe David cu provizii către aceștia. Între timpUriaşul filistean de şase coţi şi o palmă,(17.4), Goliat din Gat, un om ,,războinic filistean uriaș din tinereţea lui’’ (măsura peste 2 metri - ''șase coți și o palmă''17.33) ieșind din tabăra sa ocărăşte pe locul lăsat liber între cele două armateIsrael timp de patruzeci de zile (17.16, 25,26,36,43,45), cerea propunând ca lupta săfie decisă printr-i fie trimis un războinic israelitean astfel încât rezultatul luptei dintre ei să decidă o luptă individuală (17.8-9). David, motivat şi de recompensa promisă celui care parte -l va câștiga războiul. Și a făcut Goliat astfel timp învinge pe filistean (bogăţii, fiica împăratului de 40 nevastă şi scutirea de ziledări pentru casa sa (17.25,27) cere voie împăratului Saul să pedepsească pe cel ce batjocoreşte numele Dumnezeului lui Israel, umilinduspunând că spunându-i pe israeliteni pentru lașitatea lorîmpăratului că el chiar omora urşii şi leii ce-i furau oile (17.34-35). Ajuns în tabăra, alături Şi aşa cum Dumnezeu l-a scăpat de lei şi de frații săiurşi, David a aflat aşa îl va scăpa şi de această batjocorire adusă neamului său și se hotărăște să spele rușinea israelitenilordată.(17.36) Saul acceptă, punându-și nădejdea mai degrabă îl îmbracă în ajutorul lui Dumnezeuarmură, dar David îşi dă seama că nu e obişnuit cu armura, decât se duce la un pârâu de unde ia 5 pietre netede pe care şi le pune în arme și armuribuzunar şi traistă. Cu voia și binecuvântarea regelui Saul, David pornește săse înfăţişează înaintea lui Goliat cu o praştie şi un toiag. Văzându-l înfrunte pe ,,copilul’’ David, Goliat înveșmântat doar cu straiele sale râde de păstor și înarmat doar el , adăugând ironic că nu e câine să vină la el cu o praștie și câteva pietriceletoiege. VăzânduLa început David fuge înaintea lui, iar apoi îi trage cu praştia drept în frunte, prăbuşindu-l pe Daviduriaşul filistean.<ref>Iată ce spune arheologul Hoffmeier (pag84-85 vezi biblografia):Praştia era o armă serioasă şi fatală. Într-o scenă de luptă de la începutul mileniului al II-lea î.Hr, dintr-un mormânt din Beni, Hasa, tânărEgipt, neexperimentat și neînarmataruncătorii cu praştia sunt înfăţişaţi umăr la umăr cu arcaşii. La fel, pe reliefurile din Ninive dedicate luptei de la Lahiş (aflate acum la British Museum) sunt reprezentaţi aruncătorii asirieni aruncând pietre în apărătorii iudei ai Lahişului, Goliat se pregăti în 701 î.Hr. Aceste scene arată că praştia era o armă cu bătaie lungă care îşi avea locul alături de arc şi săgeată, deşi nu avea aceeaşi rază de acţiune. Pietrele utilizate de atacaruncători nu erau nişte pietricele, însă căzu ucis ci mărimea lor varia între cea a unei mingi de tenis (5-8 cm diametru) iar când erau aruncate de un aruncător experimentat, el atingeau o mica pietricică expediată viteză de 160-240 km/h. David şi-a ales piatra cu ajutorul praștiei sale. David apoi care a alergat și luânduaruncat dintr-i uriașului armele un pârâu, dar cele mai multe pietre de praştie din Antichitate erau, de fapt, prelucrate şi formate ca proiectile rotunjite</ref> Îi ia apoi sabia, îl omoară cu ea şi îi tăie taie capul. Filistenii înspăimântaţi o iau la fugă, cu bărbaţii lui Israel şi Iuda în urmărirea lor. David ia capul filisteanului şi-l duce la Ierusalim iar filistenii văzânduarmele sale sunt puse în cortul său (17.38-și campionul înfrânt, s-au înspăimântat și au fugit din calea israeliților58).
===Fuga de Saul===
===Regele David===
[[Image:David 3.jpg|thumb|200px|right|Încoronarea lui David, psaltirea de la Paris, pagina 6 verso]]
Așa că David a urcat în [[Hebron]] în [[Iudeea]] unde a fost uns ca rege. Totuși, încă nu era conducătorul lui Israel , întrucât Abner, fiul lui Ner și comandantul armatei lui Saul, l-a pus pe tron pe un alt fiu al lui Saul, divizând astfel Iraelul. Dușmănia între casa lui Saul și casa lui David a ținut șapte ani. În timp, casa David devenea din ce în ce mai puternică, pe când cea a lui Saul slăbea. În cele din urmă, Abner a venit la David oferindu-i întregul regat al lui Israel, iar David a fost de acord cu condiția ca prima lui soție, Michal, fiica lui Saul (care se recăsătorise), să se întoarcă înapoi la el.
Mai apoi David a ocupat Ierusalimul care era controlat de către Iebușiți și și-a stabilit capitala acolo. De atunci ea va fi cunoscută sub numele de “Cetatea lui David”. David a decis ca Chivotul să fie adus la Ierusalim; când unul dintre trimiși, Uza, a fost trăsnit de Dumnezeu când a atins Chivotul încercând să-l sprijine, David s-a răzgândit și l-a așezat în casa unui om lângă oraș.
==Familia lui David==
Cel puțin opt soții ale lui David sunt menționate în Sfânta Scriptură. Prima, Michal, fiica lui Saul, este menționată că a disprețuit dansul profetic al lui David la primirea Chivotului; de aceea se pare că a fost stearpă. Cea de-a doua, Abigail, locuise cu soțul său Nabal în Carmel când David a trecut pe acolo fugind de Saul. În timp ce Nabal refuza să-l ajute, Nabal a intervenit în secret aducându-i lui David multe provizii. După aceea, când Abigail i-a spus soțului ei despre ajutorul pe care i l-a acordat lui David, acesta a murit pe loc datorită (se pare) unui atac de cord, lăsândulăsând-o pe Abigail liberă să se mărite cu David. Celelalte soții menționate (vezi 1 Cronici 3) erau Maacha, fiica lui Talmai, rege al Geshur-ului; Haggith; Abital; Eglah; si Bathsheba, mama lui Solomon. Și-a luat de asemenea « mai multe femei » în Ierusalim. În total, 1 Cronici menționează nouăsprezece fii ai lui David. Pe vremea când porneau împăraţii la război, [[David]] a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la [[Ierusalim]], de parcă el n-ar fi fost împărat. Şi, într-o după-amiază spre seară, pe când se plimba pe acoperişul casei sale, David, proaspăt sculat din somn, zăreşte o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip. David întreabă cine este şi i se spune că este Batşeba, fata lui Eliam şi nevasta lui Urie, Hetitul. El trimite nişte oameni s-o aducă, ea vine şi se culcă cu ea. După ce se curăţă de [[desfrânarea|necurăţia]] ei, ea pleacă acasă. Batşeba rămâne însărcinată şi îi trimite vorbă lui David despre acest lucru. Atunci David îl cheamă pe Urie, pe care îl întreabă de starea lui Ioab, despre starea poporului, despre mersul războiului şi îi spune să se pogoare acasă şi să-şi spele picioarele, cu intenţia vădită de a-şi acoperi astfel păcatul. Urie iese din casa împărătească urmat de un dar din partea împăratului, dar se culcă la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpânului lui, refuzând să se pogoare acasă. Aflând acest lucru, David îl cheamă din nou la el şi îl întreabă de ce nu s-a pogorât acasă. Urie îi răspunde că nu poate face asta atâta vreme cât ,,chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi iar căpetenia Ioab şi slujitorii săi au tabăra pe camp’’. David îi spune atunci să mai rămână şi în acea zi cu el şi îi dă să mănânce şi mai ales să bea, ca să-l îmbete. Deşi [[lăcomia|beat]], Urie iese şi se culcă tot cu slujitorii stăpânului său, refuzând să se pogoare acasă.Atunci David îi scrie o scrisoare lui Ioab în care îi ordonă să-l pună pe Urie în cel mai greu loc al luptei iar apoi să se tragă înapoi de acolo, pentru a fi lovit şi a muri, scrisoare pe care o trimite prin însuşi Urie. Deşi Ioab nu dă curs poruncilor lui David, ci, dimpotrivă, îl pune într-un loc sigur, apărat de viteji, acesta moare în toiul luptei. Batşeba află de moartea soţului său pe care îl plânge, iar după trecerea zilelor de jale, David trimite s-o ia pe Batşeba şi aceasta devine nevasta lui.(cap 11)
Pe vremea când porneau împăraţii la război, [[David]] a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la [[Ierusalim]], de parcă el n-ar fi fost împărat. Şi, într-o după-amiază spre seară, pe când se plimba pe acoperişul casei sale, David, proaspăt sculat din somn, zăreşte o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip. David întreabă cine este şi i se spune că este Batşeba, fata lui Eliam şi nevasta lui Urie, Hetitul. El trimite nişte oameni s-o aducă, ea vine şi se culcă cu ea. După ce se curăţă de [[desfrânarea|necurăţia]] ei, ea pleacă acasă. Batşeba rămâne însărcinată şi îi trimite vorbă lui David despre acest lucru. Atunci David îl cheamă pe Urie, pe care îl întreabă de starea lui Ioab, despre starea poporului, despre mersul războiului şi îi spune să se pogoare acasă şi să-şi spele picioarele, cu intenţia vădită de a-şi acoperi astfel păcatul. Urie iese din casa împărătească urmat de un dar din partea împăratului, dar se culcă la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpânului lui, refuzând să se pogoare acasă. Aflând acest lucru, David îl cheamă din nou la el şi îl întreabă de ce nu s-a pogorât acasă. Urie îi răspunde că nu poate face asta atâta vreme cât ,,chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi iar căpetenia Ioab şi slujitorii săi au tabăra pe câmp’’. David îi spune atunci să mai rămână şi în acea zi cu el şi îi dă să mănânce şi mai ales să bea, ca să-l îmbete. Deşi [[lăcomia|beat]], Urie iese şi se culcă tot cu slujitorii stăpânului său, refuzând să se pogoare acasă.Atunci David îi scrie o scrisoare lui Ioab în care îi ordonă să-l pună pe Urie în cel mai greu loc al luptei iar apoi să se tragă înapoi de acolo, pentru a fi lovit şi a muri, scrisoare pe care o trimite prin însuşi Urie. Deşi Ioab nu dă curs poruncilor lui David, ci, dimpotrivă, îl pune într-un loc sigur, apărat de viteji, acesta moare în toiul luptei. Batşeba află de moartea soţului său pe care îl plânge, iar după trecerea zilelor de jale, David trimite s-o ia pe Batşeba şi aceasta devine nevasta lui.(cap 11)
[[Amnon]], fiul lui [[David]], este într-atât de chinuit de iubirea față de frumoasă sa soră fecioară, [[Tamar]], încât cade bolnav. Ionadab, fratele lui David, om șiret îl sfătuiește să-l roage pe tatăl său să-i dea voie lui Tamar să-i pregătească personal ceva de mâncare. Amnon face întocmai, dă pe toată lumea afară o cheamă pe Tamar la el în odaie și-i propune să se culce cu el. Aceasta îl roagă să nu o necinstească căci așa ceva nu se face în Israel, fiind o mișelie. Îi spune că ea nu va avea unde să se ducă cu rușinea ei iar el va trece drept un mișel. Apoi îl roagă să meargă cu această cerere la împărat care- spune Tamar- nu se va împotrivi ca ea să fie a lui. Amnon nu a ascultat-o și a silit-o, a necinstit-o culcându-se cu ea. În urma acestui viol, Amnon a început s-o urască mai mult decât o iubise și i-a spus să plece. Tamar îi spune să nu o izgonească și să mărească astfel răul făcut. El însă nu o ascultă și roagă un slujitor să o dea afară și să încuie ușa după ea. Tamar și-a presărat cenușă pe cap și și-a sfâșiat haina pestriță (care era purtată de fetele împăratului cât erau fecioare); a pus mâna în cap, și a plecat țipând. [[Absalom]] află toată povestea, o ia la el acasă pe nemângâiata Tamar și începe să-l urască pe Amnon. După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor la Baal-Hațor, lângă Efraim, a poftit pe împărat și pe toți fiii acestuia la el. Împăratul refuză invitația dar la stăruințele acestuia îi lasă pe toți fiii săi să vină la Absalom. Acesta ordonă slujitorilor săi să-l ucidă la semnul său și aceștia îndeplinesc ordinul. Absalom fuge și se duce la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului, unde rămâne timp de trei ani.<ref>2Sam13.1-39</ref>
Abesalom a continuat să provoace probleme și după aceasta. În ciuda faptului că după câțiva ani David l-a chemat pe fiul său înapoi la Ierusalim și l-a iertat în cele din urmă, popularitatea lui Abesalom a crescut în rândul poporului. I-a spus lui David că dorea să meargă la Hebron și să aducă jertfă, dar, plecat fiind, a trimis mesageri la toate taberele lui Israel instigându-le la revoltă pentru a ocupa el tronul. David a fost nevoit să fugă din Ierusalim datorită revoltei, iar Abesalom a revendicat tronul tatălui împreună cu concubinele acestuia. Dar David avea un sfătuitor credincios care a pretins că-i slujește lui Absalom, dar care i-a dat sfaturi ce i-au adus înfrângerea. David a dat ordine stricte oamenilor săi să-l prindă pe Absalom și să-l aducă nevătămat la el; însă când Absalom a rămas prins într-o creanga joasă de copac în timp ce călărea, comandantul militar a lui David, Ioab (căruia îi plăcea să ia problemele în mâinile sale și să omoare oameni), a aruncat trei sulițe în inima lui Absalom în timp ce acesta încă atârna agățat de stejar. David l-a plâns cu amar pe fiul său, după care s-a întors la Ierusalim.
*la [[Sfintele Paşti|Învierea Domnului]]: „Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El...” (Ps. [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=67 67,1]).
==Descoperiri arheologice== ===Descoperire arheologică 1965===În 1965 arheologii egipteni care lucrau la Gaza au descoperit o sinagogă evreiască din secolul al VI-lea d.Hr. Pe podeaua ornamentată a sinagogii se afla un mozaic-realizat din pietre mici de diferite culori- care înfăţişează un personaj încoronat care cântă la liră. Numele lui David este scris în limba ebraică, risipind orice îndoială cu privire la identitatea muzicantului.<ref>J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, pag 86, Editura Casa Cărţii Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8</ref><ref>http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=31936</ref><ref>http://www.orthograffiti.ro/170/calatorie-in-tinutul-gazei-de-altadata/</ref><ref>Hoffmeier spune:Lire adevărate au fost găsite în mormintele regale din Ur, datând din cca 2650 î.Hr. Acestea nu sunt simple instrumente, ci adevărate opere de artă, placate cu aur şi cu lazulit, o piatră semipreţioasă. Un panel decorativ din fildeş, din Megghido, datând din cca 1200 î.Hr, înfăţişează un rege aşezat pe tron. În faţa lui se află o femeie, probabil regina, alături de care este un muzicant cântând la liră. Aceasta scenă ilustrează că familia regală a Orientului Apropiat al Antichităţii obişnuia să fie întreţinută de muzicanţii de la curte, aşa cum a fost David pentru o scurtă vreme pentru regele Saul (Arheologia Bibliei, pag 86)</ref>===Stela Tel Dan 1993-1994===Arheologii israelieni conduşi de Avraham Biran au descoperit un fragment dintr-o stelă sfărâmată în oraşul Dan, oraşul cel mai nordic al Israelului. La acest fragment s-a adăugat un an mai târziu o piesă mică găsită în aceeaşi zonă. Împreună acestea ne informează despre o bătălie purtată împotriva Israelului şi a lui Iuda în jurul anului 841 î.Hr, probabil de regele Hazael al Damascului, care posibil să fi fost autorul textului. Stela a fost ridicată pentru a comemora victoria acelui rege asupra nordului Israelului şi probabil a fost sfărâmată atunci când regatul de nord şi-a obţinut independenţa faţă de Damasc câţiva ani mai târziu. Ea conţine cuvintele ,,casa lui David".<ref>-J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, pag 87, Editura Casa Cărţii Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8</ref><ref>http://www.nytimes.com/1993/08/06/world/from-israeli-site-news-of-house-of-david.html?pagewanted=all?pagewanted=all</ref>===Stela lui Meşa===În 1994 o altă referire a lui David a fost identificată într-o inscripţie antică. Deşi a fost descoperită în 1868, doar recent a fost observată referinţa la David pe faimoasa Stelă a lui Meşa. Regele Meşa al Moabului povesteşte că între 850-840 î.H el a atacat oraşul Ataroth, care fusese construit de un rege israelit nenumit pe teritoriul ocupat de tribul lui Gad în Transiordania. În captura de război luată se afla şi ,,vatra altarului lui YHWH", prima referire clară la Dumnezeul lui Israel pe nume în surse antice. Spre capătul stelei, el menţionează ocupaţia anterioară a unuia dintre oraşele sale de către ,,casa lui David". Această citire a textului a fost făcută recent de reputatul specialist în limbă ebraică Andre Lemaire, care nu numai că a studiat inscripţia din nou, dar a examinat o formă de papier mache a stelei din secolul al XIX-lea, realizată înaintea sfărâmării textului. Astfel, această stelă, ca şi nou-descoperita inscripţie de la Tell Dan, îl menţionează atât pe regele Israelului cât şi casa lui David (Iuda). După Lemaire, juxtapunerea denumirilor acestor două regate în fragmentele de la Tell Dan au confirmat citirea de către el a aceloraşi nume pe stela sfărâmată a lui Meşa. La un secol după moartea lui Solomon, numele lui David era folosit ca un nume dinastic pentru regatul lui Iuda, ceea ce denotă uriaşa sa importanţă.<ref>J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, pag 88, Editura Casa Cărţii Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8</ref> ==Note===
<references />
==Bibliografie==
Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament cu trimiteri, traducere Dumitru Cornilescu, ISBN 0 564 01708 6
J.K. Hoffmeier- Arheologia Bibliei, Editura Casa Cărţii Oradea, 2009, ISBN 978-973-8998-43-8
==Sursa==
*(en) [http://www.orthodoxphotos.com/readings/LGOT/david.shtml King David]
[[Categorie:Sfinţi Sfinți biblici]]
[[Categorie:Prooroci]]
[[Categorie:Împăraţi şi Împărați și regi]]
[[en:David]]
