Modificări

{{IncompletNoul Testament}}[[Image:NTmanuscript.jpg|right|thumb|Manuscris aurit al Evangheliei (din secolul VI), reprezentând pe Iisus Hristos vindecând un orb]]'''Noul Testament''' (gr. Καινή Διαθήκη) este numele celei cea de-a doua părţi parte a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] (după [[Vechiul Testament]]), care a fost scrisă după învierea lui [[Iisus Hristos]]. Termenul încetăţenit astăzi este o traducere din [[limba latină|latinul]]: ''Novum Testamentum'', care traduce aproximativ [[limba greacă|grecescul]] Η Καινη Διαθηκη, ''I Keni Diathiki'', ce înseamnă "Noul Legământ". Acest termen a fost folosit iniţial de către primii creştini pentru a descrie relaţia lor cu [[Dumnezeu]] (vezi 2 Corinteni [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=13&cap=3#6-15 3:6-15]; [[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Evrei]] [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=9#15-20 9:15-20]) şi mai târziu pentru a desemna o colecţie anume de 27 de cărţi.Noul Testament, numit şi Noul Legământ, detaliază viaţa Mântuitorului şi învăţăturile Bisericii Primare; el este o împlinire a profeţiilor vechi testamentare şi cel mai important text din viaţa Bisericii. Este acceptat de majoritatea creştinilor că a fost scris de numeroşi autori între anii 48 şi 140 d.Hr.

Aceste cărţi ==Istorie și canon==[[Image:NTmanuscript.jpg|left|thumb|Manuscris aurit al Evangheliei (din secolul al VI-lea), reprezentând pe Iisus Hristos vindecând un orb]]După [[Învierea Domnului|învierea Sa]] din morți, Mântuitorul [[Iisus Hristos]] îi trimite pe [[apostol]]i și pe [[ucenic]]i să mărturisească și să predice evanghelia mântuirii (Efeseni 1, 13) „în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului” ([[Faptele Apostolilor|Fapte]] 1, 8). Predica apostolilor este pusă în scris de către unii dintre ei în timp, în scrierile care se vor numi „evanghelii”, în epistole sau în alte scrieri. O parte din aceste scrieri se răspândesc treptat în toate bisericile și capătă o autoritate apostolică recunoscută în toată Biserica. Acestea se vor constitui în timp într-un corpus ce se va numi ''Noul Testament'', și care este aproape complet format la începutul secolului al II-lea (doar două cărți rămânând disputate până în secolul al IV-lea: Epistola către Evrei și [[Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul|Apocalipsa Sf. Ap. Ioan]]).  Astfel, la sfârşitul secolului I [[Clement Romanul|Clement al Romei]] (c. 95), citează în scrierile sale din epistolele Sf. Ap. Pavel, din epistola întâia a Sf. Ap. Petru, precum și din evangheliile după Marcu și după Luca. Alți [[Părinții apostolici|părinți apostolici]], precum [[Ignatie Teoforul]] (adormit în 117) și [[Policarp al Smirnei]] (c. 115), citează din diferite cărți ale Noului Testament.  [[Didahia]] (scrisă la sfârșitul secolului I sau începutul sec, al II-lea) folosește și ea diferite scrieri apostolice. [[Iustin Martirul|Iustin Martirul și Filosoful]] (+165) numește evangheliile „memoriile apostolilor, numite evanghelii”. Cu toate acestea, aceste texte nu erau denumite în mod uzual Scriptură așa cum era numită [[Septuaginta]] și, mai ales, nu erau lipsite de contestatări. Unii [[eretic]]i au încercat să tăgăduiască veridicitatea unor părți din canonul biblic, în special Epistolele pauline. Spre sfârșitul secolului al IV-lea, [[Epifanie de Salamina]] (adormit în 402) în ''Panarion'' 29 spune că nazarinenii (o sectă considerată eretică) au respins epistolele pauline; [[Irineu de Lyon]] în ''Împotriva ereziilor'' 26.2<ref>Sfântul Irineu de Lyon a scris lucrarea ''Respingerea gnozei cu nume mincinos'', cunoscută sub numele de ''Împotriva ereziilor'' (lat. ''Adversus Hæreses''), către anul 180 d.Hr. ([[w:Irenaeus]]). </ref> spune că ebioniții l-au respins pe el. Faptele Apostolilor 21, 21 prezintă un zvon cum că Pavel ar fi urmărit subminarea Vechiului Testament (vezi Romani [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=70&cap=3 3, 8 și 31] ). Apostolul Petru spune că epistolele lui au fost denaturate de [[eretic]]i care le-au întors pe dos „cum au făcut și cu celelalte Scripturi”. 2 Petru [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=62&cap=3#16 3, 16]. [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu al Cezareii]] spune în a sa „Istorie bisericească”, la 6.38, că Elchasai „s-a folosit de textele Noului Testament și de evanghelii; el l-a respins total pe apostolul Pavel”. În aceeași operă, la 4.29.5, Eusebiu mai spune că „[[Tațian Sirianul]] a respins scrisorile lui Pavel și Faptele apostolilor” iar la 6.25 Eusebiu spune că [[Origen]] a acceptat cele 22 de cărți canonice ale evreilor, Macabeii și cele 4 evanghelii, menționând că Pavel nu a scris tuturor bisericilor pe care le-a învățat credința, și acelora cărora le-a scris nu le-a trimis decât câteva rânduri.<ref>În Corint, de pildă, sfântul apostol Pavel a petrecut 18 luni între anii 50–52, iar în anii 56–57 a mai petrecut trei luni acolo ("Paul, St" Cross, F. L., ed., ''The Oxford dictionary of the Christian church''. New York: Oxford University Press. 2005). În Efes, un important centru al creștinismului primar, sfântul Pavel a stat trei ani, între 52 și 56 d.Hr. ("Paul, St". Cross, F. L., ed., ''The Oxford dictionary of the Christian church''. New York: Oxford University Press. 2005). Este evident că epistolele sale către Corinteni și către Efeseni nu prezintă decât o mică parte din predica și faptele lui în aceste orașe de pe parcursul mai multor ani.</ref>.  Împăratul roman [[Constantin cel Mare]] (272-337) a avut un impact foarte mare asupra creștinismului ortodox. Prin al său [[Edictul de la Milano|Edict de la Milano]] din 313, creștinii au primit mult mai multă libertate iar conducerea Bisericii a luat o atitudine publică mult mai agresivă. Ca urmare, controversele Bisericii au dus la schisme publice, uneori violente. Constantin a considerat stingerea acestor răscoale religioase ca o sarcină a împăratului de drept divin și a convocat în 314 Sinodul din Arles împotriva [[Donatism|donatiştilor]] și apoi [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]] pentru a fixa unele probleme dogmatice care năpăstuiau creștinismul timpuriu. O mare parte dintre scrierile creștine au fost pierdute sau distruse în acele vremuri. ==Cărţile Noului Testament==Noul Testament este format din 27 de scrieri: cele patru narațiuni ale propovăduirii lui Iisus Hristos, numite "Evanghelii"; o evocare a propovăduirii Apostolilor numită ,,Faptele apostolilor”, scrisă de [[Apostolul Luca]], care este o continuare a celei de a treia Evanghelii, scrisă de același apostol; douăzeci şi una de ,,epistole" timpurii (în contextul biblic), care au fost scrise de mai mulţi autori şi care, în principal, conţin sfaturi şi instrucţiuni creştine; şi o profeţie apocaliptică (Apocalipsa lui Ioan), care, din punct de vedere tehnic, este a douăzeci şi doua epistolă. ===Evangheliile===Fiecare [[Evanghelie]] povesteşte propovăduirea Mântuitorului Iisus Hristos. Savanţii zilelor noastre nu au căzut de acord referitor la cine, unde şi în ce formă iniţială a scris Evangheliile. Potrivit tradiţiei, acestea sunt:#*[[Evanghelia după Matei]], atribuită în mod tradiţional [[Apostolul Matei|Apostolului Matei]], fiul lui Alfeu. #*[[Evanghelia după Marcu]], atribuită în mod tradiţional [[Apostolul Marcu|Apostolului Marcu]], care a pus pe hârtie povestea [[Apostolul Petru|Apostolului Petru]]. #*[[Evanghelia după Luca]], atribuită în mod tradiţional [[Apostolul Luca|Apostolului Luca]]. #*[[Evanghelia după Ioan]], atribuită în mod tradiţional [[Apostolul Ioan|Apostolului Ioan]], fiul lui Zevedeu. ===Faptele===#Cartea [[Faptele Sfinţilor ApostoliApostolilor]], numită şi Cartea Faptelor sau doar Faptele, este o descriere a propovăduirii Apostolilor după moartea Mântuitorului şi este o continuare a celei de a treia [[Evanghelia după Luca|Evanghelii]]. [[Sfânta Tradiţie]], dar şi stilul, frazeologia şi alte detalii, spun că autorul este [[Apostolul Luca]]. Luca a fost însoţitorul [[Apostolul Pavel|Apostolului Pavel]], împreună cu care a călătorit la Roma. ===Epistolele pauline===Epistolele pauline sunt acele epistole atribuite, în mod tradiţional, [[Apostolul Pavel|Apostolului Pavel]], Ele sunt formate în principal din sfaturi morale şi de comportare, dar şi din învăţături teologice. Se pare că Pavel a dictat aceste epistole unui secretar şi apoi le-a semnat cu mâna sa. #Epistolele [[Apostolul Pavel|Pauline]] sunt:*[[Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel]]#*[[Epistola întâia I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel]]#*[[Epistola a doua II-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel]]#*[[Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel]]#*[[Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel]]#*[[Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel]]#*[[Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel]]#*[[Epistola întâia I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel]]#*[[Epistola a doua II-a către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel]]#*[[Epistola întâia I către Timotei a Sfântului Apostol Pavel]]#*[[Epistola a doua II-a către Timotei a Sfântului Apostol Pavel]]#*[[Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel]]#*[[Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel]]#*[[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel]]. ===Epistolele soborniceşti===Epistolele soborniceşti sunt acele epistole adresate Bisericii în ansamblul ei ("sobornicesc" înseamnă "universal"). Epistolele soborniceşti sunt:#*[[Epistola Sf. Apostol Iacov|Epistola Sobornicească sobornicească a Sfântului Apostol Iacov]], atribuită în mod tradiţional lui [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov cel Drept]], ruda Domnului.#*[[Epistola I a Sf. Apostol Petru|Întâia Epistolă Sobornicească soborniceasca a Sfântului Apostol Petru]] şi #*[[A doua Epistolă Sobornicească epistolă soborniceasca a Sfântului Apostol Petru]], a lui [[Apostolul Petru|Simon]], numit Petru.#*[[Întâia Epistolă Sobornicească epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan]],#*[[A doua Epistolă Sobornicească epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan]] şi#*[[A treia Epistolă Sobornicească epistolă sobornicească a Sfântului Apostol apostol Ioan]], a lui [[Apostolul Ioan|Ioan]].#*[[Epistola Sobornicească sobornicească a Sfântului Apostol Iuda]], a [[Apostolul Iuda|Apostolului Iuda]], fratele Domnului şi al lui [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov]]. #===Profeţia===[[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul]], tradusă adesea şi ca ''Revelaţia'', este atribuită în mod tradiţional [[Apostolul Ioan|Apostolului Ioan]], fiul lui Zevedeu. Este numită adesea şi Apocalipsa Sfântului Ioan. Este singura carte a noului Testament care nu este citită în timpul slujbelor Bisericii Ortodoxe, din diverse motive, cum ar fi posibilitatea de interpretare greşită.

In ancient times there were dozens—perhaps hundreds—of Christian writings claiming Apostolic authorshipÎn vremurile Bisericii Primare existau câteva scrieri creştine care se vroiau apostolice, but which were ultimately rejects by the dar care, în cele din urmă, au fost respinse de către [[Church FathersPărinţii Bisericii]] in the 27-book New şi nu au fost incluse în canonul Noului Testament canon. These works are considered Aceste scrieri sunt considerate "apocryphalapocrife", and are therefore referred to in singular as the New şi sunt incluse în corpul de texte numite Apocrifele Noului Testament Apocrypha. This Apocrypha includes a large amount of gnostic writingsCărţile apocrife includ şi un mare număr de texte gnostice, spurious prophecyprofeţii false, fantasy, and in fantezii şi în general a number of other un mare număr de alte [[heresyerezie|heretical teachingsînvăţături eretice]]. Mai jos sunt câteva exemple de lucrări apocrife (această listă scurtă nu este în nici un fel exhaustivă): *Evanghelia lui Toma – colecţie anonimă de învăţături gnostice atribuite lui Iisus Hristos; scrisă c. AD 50–140. * Evanghelia lui Petru, povestire sinoptică anonimă; scrisă c. AD 70–160. *Epistola lui Varnava – epistolă anonimă cu sfaturi pentru o audienţă necunoscută; scrisă c. AD 80–120. *Evanghelia greacă a egiptenilor, Evanghelie narativă anonimă; scrisă c. AD 80–150. * Evanghelia după Evrei, Evanghelie narativă anonimă; scrisă c. AD 80–150. *Apocalipsa lui Petru, profeţie anonimă privind sfârşitul lumii; scrisă c. AD 100–150.Below are some examples of early apocryphal works * Evanghelia lui Iuda, povestire anonimă atribuită lui [[Iuda Iscarioteanul]]; scrisă c. AD 130–170. Această "evanghelie," ca şi altele dintre cele amintite aici, cum ar fi Păstorul lui Herma, fac parte din scrierile zise pseudoepigrafe, sau scrieri care pretind că aparţin altcuiva(please note this short list is by no means exhaustiveîn general o persoană mult mai prestigioasă)decât autorului real. Există însă şi cărţi din perioada apostolică, numite uneori apocrife, dar care, deşi nu au fost incluse în canonul Noului Testament şi pot conţine unele elemente îndoielnice, sunt considerate folositoare sufleteşte şi integrate în tradiţia Bisericii sub numele de scrieri ale Părinţilor apostolici. Între acestea se numără, de exemplu:

*[[DidacheDidahia]], anonymous instructional text which is considered Orthodox and studied by [[patristics|patristic]] scholarsanonim cuprinzând diferite învăţături; written scrisă c. AD 50–120. *Gospel of Thomas - anonymous collection of (Gnostic) sayings attributed to Jesus Christ; written c. AD 50–140. *Gospel of Peter, anonymous Synoptic narrative; written c. AD 70–160. *Epistle of Barnabas - anonymous letter of counsel to an unknown audience; written c. AD 80–120. *Greek Gospel of the Egyptians, anonymous Gospel narrative; written c. AD 80–150. *Gospel of the Hebrews, anonymous Gospel narrative; written c. AD 80–150. *1 Epistola I a lui Clement, letter of counsel probably composed by epistolă cu sfaturi probabil scrisă de Clement, Bishop of Romeepiscop al Romei şi adresată Bisericii din Corint, and addressed to the church in Corinth, whose teaching is orthodox but not as worthy of inclusion in the canon as the other epistles; written cscrisă cca. AD 95–96. *Apocalypse of Peter[[Păstorul lui Herma]], text anonim creştin atribuit, anonymous prophecy concerning the end times; written c. AD 100–150. *The Shepherd of Hermasdupă cum se crede, anonymous Christian text purportedly by the Apostolului [[Apostle Apostolul Ermie|Hermas]]; contains a broad range of contentare un conţinut variat, including prophecyincluzând profeţii, direct instruction and parablesinstrucţiuni directe şi parabole; written scrisă c. AD 100–160. *Gospel of Judas, anonymous gospel narrative attributed to [[Judas IscariotProtoevanghelia lui Iacov]]; written c. AD 130–170. This "gospel," as well as several of the above like the Shepherd of Hermas, are part of the pseudepigrapha, or writings claiming to be by someone else other than their real author (generally someone more prestigious).*[[Protoevangelion of James]], a secondun text din secolul al II-century text purported to have been written by lea scris de [[James the JustIacov cel Drept]], the brother of the Lordfratele Domnului. [[image:CodexUsserianusPrimusFol149vCross.jpg|right|thumb|Image of Imagine a cross from a seventhunei cruci dintr-century manuscript in Greekun manuscris grecesc, the language of the New limba Noului Testament, din secolul al VII-lea.]]

==Limba Noului TestamentLimbaj şi stil==The common language spoken in the Holy Land at the time of Jesus was AramaicLimba populară vorbită în Ţara Sfântă în vremea lui Iisus era aramaica. HoweverCu toate acestea, the original text of the New textul iniţial al Noului Testament was most likely written in a fost scris în majoritate în greaca Koine Greek, the vernacular dialect in 1st century Roman provincesdialectul popular din provinciile romane din secolul I şi de atunci a fost tradus în numeroase limbi, and has since been widely translated into other languagesdintre care cele mai notabile sunt latina, most notably, Latin, Syriac, and Copticsiriaca şi copta. (HoweverCu toate acestea, some of the Church Fathers seem to imply that Matthew was originally written in Hebrew or more likely Aramaicunii dintre Părinţii Bisericii par să încline spre faptul că Matei şi-a scris Evanghelia iniţial în ebraică sau - mult mai probabil - în aramaică. În plus, and there is another contention that the author of the Epistle to the Hebrews wrote in Hebrewexistă o altă dispută referitoare la autorul Epistolei către Evrei, which was translated into Greek by Lukecare ar fi fost scrisă în ebraică şi apoi tradusă în greacă de Luca. Neither view holds much support among contemporary scholarsNici una din aceste variante nu este agreată de către savanţii moderni, who argue that the literary facets of Matthew and Hebrews suggest that they were composed directly in Greekcare argumentează că aspectele literare ale Evangheliei după Matei şi Evrei sugerează că acestea au fost scrise direct în greacă, rather than being translatedipoteză mult mai probabilă decât cea a unei traduceri ulterioare.)

It is notable that many books of the New Este de remarcat că multe cărţi ale Noului Testament, especially the în special [[Gospel of MarkEvanghelia după Marcu]] and the Book of Revelation, are written in relatively poor Greekşi Apocalipsa sunt scrise într-o greacă modestă. They are far from the refined Attic Greek or Classical Greek found composed by the higher classesAcestea nu folosesc nici greaca atică, ruling eliteslimba clasicizantă folosită de clasele înalte, and trained philosophers of the timede către elitele conducătoare şi de către filozofii instruiţi ai acelor vremuri. Relative exceptions to this include the gospels of Luke and John and the Excepţie fac într-o oarecare măsură Evangheliile după Luca şi Ioan şi [[Acts of the ApostlesFaptele Apostolilor]].

[[Categorie:Noul Testament| ]][[Categorie:Sfânta Scriptură]]