Modificări

{{ÎmbunătăţireImnografie}}{{Teologie}}'''Tipicul''' (din grecește: τυπικόν/''typikon'', pl. τυπικα/''typika'', "respectând ordinea"; slavonă: ѹставъ/''ustav'') este cartea care conține instrucțiunile și [[rubrică|rubricile]] care în Biserica Creștină Ortodoxă stabilesc ordinea cultului divin pentru fiecare zi din an. Necesită existența cărților liturgice care conțin componentele fixe și variabile ale acestor slujbe. În uzul [[monahism|monahal]], tipicul mănăstiresc include atât regulile de viețuire în mănăstire cât și pravila de rugăciune.

'''==Tipicul''' (din greceşte: τυπικόν/''typikon'', pl. τυπικα/''typika'', "respectând ordinea"; slavonă: ѹставъ/''ustav'') este cartea care conţine instrucţiunile şi [[rubrică|rubricile]] care în Biserica Creştină Ortodoxă stabilesc ordinea cultului divin pentru fiecare zi din an. Necesită existenţa cărţilor liturgice care conţin componentele fixe şi variabile ale acestor slujbe. În uzul [[monahism|monahal]], tipicul mănăstiresc include atât regulile de vieţuire în mănăstire cât şi pravila de rugăciune.Sfântului Sava și Tipicul Studit - Origini==

==Tipicul Cărțile liturgice folosite în prezent de Biserica Ortodoxă își au originea în [[mănăstire|mănăstiri]] sau au fost puternic influențate de practicile călugărești. Slujbele ciclului zilnic de rugăciune folosit în zilele noastre în Răsăritul ortodox reflectă tradițiile și practicile monastice, în special cele din principalele centre unde au apărut și unde s-au dezvoltat, [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Lavra Sfântului Sava şi Tipicul Studit - Origini==din Ierusalim]] și Mănăstirea Studion din Constantinopol.

Cărţile liturgice folosite în prezent de Biserica Ortodoxă îşi au originea în [[mănăstire|mănăstiri]] sau au fost puternic influenţate de practicile călugăreşti. Slujbele ciclului zilnic de rugăciune folosit în zilele noastre în Răsăritul ortodox reflectă tradiţiile şi practicile monastice, în special cele din principalele centre unde au apărut şi unde s-au dezvoltat, [[Lavra Sfântului Sava (Ierusalim)|Lavra Sfântului Sava din Ierusalim]] şi Mănăstirea Studion din Constantinopol.  Tradiţia Tradiția liturgică a ''Tipicului Sfântului Sava'', apărută prima dată în această [[Lavră]] a fost influenţatăinfluențată, în forma sa primară, de obiceiurile şi și practicile comunităţilor comunităților ascetice din Orientul Apropiat, Egipt, Palestina şi și Asia Mică. Sub Sfântul [[Teodor Studitul|Teodor]], Mănăstirea Studion din Constantinopol a devenit centrul renaşterii şi renașterii și reformei monahale din oraşul orașul imperial. În vremea controversei iconoclaste, tipicul monahal palestinian a fost adoptat de mănăstirile din Constantinopol. În Mănăstirea Studion a fost realizată o sinteză liturgică, prin adăugarea unor elemente din slujbele [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Marii Biserci Biserici]] din Constantinopol (Aghia Sophia) la tipicul palestinian. În timp, această sinteză studită a fost la rândul ei modificată de călugării palestinieni care au alcătuit Tipicul Sfântul Sava revizuit, acestă acesta rămânând în uz până în secolul al XIX-lea.

Dificultăţile Dificultățile în utilizarea tipicului monahal la nivelul [[parohie|parohiilor]] a ajuns la apogeu la începutul secolului al XIX-lea, iar scurtările şi și omiterea de părţi părți ale slujbelor au devenit larg răspândite. În consecinţăconsecință, [[Patriarhia Ecumenică|Patriarhul Ecumenic]] a autorizat revizuirea tipicului pentru uzul parohiilor. Această revizuire a devenit cunoscută sub numele de ''Tipicul bisericesc conform cu Stilul Marii Biserici a lui Hristos'' şi și a fost publicată în anul 1838. Acestă ediţie Această ediție a fost la rândul ei revizuită de Protopsaltul George Violakis în ''Tipicul Bisericii Mari a lui Hristos'', publicată în 1888.<ref>''The Festal Menaion'' (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 543.</ref>

Episcopul [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos]] notează:

:"Violakis a făcut modificări importante şi și adesea greşitegreșite, în special în structura [[Utrenie]]i de Duminică: de exemplu, [[catavasie|catavasiile]] sunt trecute a fi cântate toate împreună la sfârşitul sfârșitul [[Odă Biblică|cântării a opta]] a [[Canon (imn)|canonului]], în loc să fie câte una la sfârşitul sfârșitul fiecăreia; iar citirea [[Evanghelie (liturgică)|Evangheliei]] este mutată din poziţia poziția ei în vechime de după canon şi și inserată penibil între cântările a opta şi și a noua. Astfel, cântarea a noua este separată de cele care o precedă, iar întreaga structură a canonului este din nefericire compromisă." <ref>''The Festal Menaion'' (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 543.</ref>

TotuşiTotuși, mai departe el observă:

:"Când a făcut aceasta şi și alte schimbări, probabil, Violakis nu inventa, ci doar dădea o formă oficială unor practici care deja erau urmate la nivelul parohiei. Probabil, Evanghelia a fost mutată mai aproape de sfârşitul sfârșitul slujbei deoarece prea puţini puțini membri ai comunităţii comunității ajungeau la timp pentru începutul Utreniei!"<ref>''The Festal Menaion'' (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 543.</ref>

==Diferenţe Diferențe între practica slavă şi și cea bizantină==

În întâmpinarea necesităţilor necesităților lumii slave, imediat ce misiunea în rândul slavilor a început, a demarat şi și traducerea tipicului. Din cauza revizuirilor provenind din lumea mediteraneeană, la care s-au adăugat invaziile mongole, tipicul slav şiși-a pierdut conformitatea cu standardul liturgic al lumii bizantine. Acest fapt a fost conştientizat conștientizat de [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusiei]] în secolul al XVII-lea. Revizuirea tipicului slav (împreună cu cea a [[Cărţi Cărți liturgice|cărţilor cărților de cult]]) a dus la controversele care au dus la schisma [[Rascolnici|Vechilor CredincioşiCredincioși]] în vremea Ţarului Țarului Alexei şi și a Patriarhului [[Nikon al Moscovei]].

Principalele diferenţe diferențe dintre practicile liturgice bizantine şi și cele slave stau în originile lor diferite, în tipicul Sfântului Sava şi și respectiv studit, la care s-au adăugat revizuirile aferente. Cu toate acestea, tipicele grec, românesc şi și slav au fost în mare parte armonizate înainte de publicarea ediţiei ediției lui Violakes a ''Tipicului Bisericii Mari'' în 1888.<ref>''The Festal Menaion'' (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 542.</ref>

Pentru mai multe informaţii informații în acest subiect, a se vedea: [http://www.holy-trinity.org/liturgics/krivoshein-greekandrussian.html ''Some differences between Greek and Russian divine services and their significance'', de Arhiep. Vassili Krivoşin Krivoșin al Bruxelles-ului şi și Belgiei]

==Legături externe - discuţii discuții despre tipic==