Modificări

{{Traducere EN}} [[ImageImagine:Siege of ConstantinopleSiege_Constantinople.jpg|rightthumb|frame330px|Asediul Constantinopolului (pictură din 14991475)]] '''Căderea Constantinopolului''' este numele sub care e cunoscută cucerirea capitalei [[Imperiul Bizantin|Imperiului Bizantin ]] de forţele forțele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea. Evenimentul a avut loc în ziua de marţimarți, [[29 mai]] 1453. Căderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârşitul sfârșitul [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]] şi și moartea ultimului împărat bizantin,[[Constantin al XI-lea]], dar şi și o victorie strategică de o importanţă importanță crucială pentru cucerirea estului mediteranean şi și al Balcanilor de către otomani.  ==Situaţia Imperiului Bizantin==În cei aproximativ 1.000 de ani de existenţă a Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori; a fost cucerit doar de două ori, prima dată în timpul [[Cruciadei a patra]] din 1204, iar a doua oară când a fost recuperat de bizantini, câteva decenii mai târziu, în 1261. În următoarele două secole, Imperiul a fost măcinat şi cucerit de un nou inamic, Imperiul Otoman. În 1453 "imperiul" era format doar din oraşul în sine şi o porţiune a Peloponezului din jurul cetăţii Mystras; Imperiul Trebizondei, un stat succesor complet independent, format ca urmare a celei de-a patra Cruciade, a supravieţuit pe coasta Mării Negre.

Mehmed, al cărui străbunic Baiazid construise o fortăreaţă fortăreață pe malul asiatic al Bosforului, numită ''Anadolu HisarıHisari'', a construit încă o cetate nu departe de zidurile Constantinopolului, pe malul european, care a crescut influenţa influența turcă asupra strâmtorii. Un aspect foarte important al fortăreţei fortăreței a fost faptul că împiedica ajutorul coloniilor genoveze de pe coasta Mării Negre, să ajungă la oraşoraș. Această fortăreaţă fortăreață se numea ''Rumeli HisarıHisari''; ''Rumelia (Rumeli)'' şi și ''Anatolia (Anadolu)'' fiind numele porţiunilor porțiunilor europene şi și asiatice ale Imperiului Otoman, respectiv. Noua fortăreaţă fortăreață este cunoscută şi și sub denumirea ''Boğazkesen'', ceea ce în limba turcă are o dublă semnificaţiesemnificație: "blocarea strâmtorii" şi "tăierea gâtului"„blocarea strâmtorii” și „tăierea gâtului”, subliniindu-i poziţia poziția strategică. Numele grecesc, Laimokopia, are acelaşi același sens dublu.

Împăratul Constantin a cerut ajutorul ţărilor țărilor din vestul Europei, dar apelurile sale nu au primit atenţia atenția cuvenită.[[Papa Nicolae V]] nu a dorit sa il îl ajute. După [[Marea Schismă]] dintre [[Biserica Ortodoxă]] şi și [[Biserica Romano-Catolică]] din 1054, vestul Romano-Catolic a încercat să reintegreze estul; s-a încercat o uniune la al doilea Consiliu Conciliu din Lyon în 1274, după care unii împăraţi împărați Paleologi au fost acceptaţi acceptați în Biserica Latină. Împăratul Ioan al VIII-lea Palaeologul Paleologul a încercat să negocieze o uniune cu Papa Eugen al IV-lea, iar Consiliul din Basel din 1439 a avut ca rezultat proclamaţia proclamația unei "Bule Papale de Uniune" la FlorenţaFlorența.

Armata bizantină număra aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari străini. Cetatea avea de asemenea circa 22,5 km (14 mile) de ziduri, probabil cele mai puternice ziduri fortificate aflate în existenţă existență pe atunci. Otomanii, la rândul lor, aveau o armată uriaşăuriașă. S-a estimat că număra aproximativ 100.000 de oameni, inclusiv 20.000 de ieniceri. Mehmed a construit şi și o flotă pentru a asedia oraşul orașul de pe mare, compusă în majoritate din mercenari greci.

Otomanii au angajat un inginer maghiar pe nume Urban, care era specialist în construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate în tehnica de luptă. Urban a construit un tun enorm, botezat "tunul Basilic"„tunul Basilic”, măsurând peste 8 metri lungime şi și circa 75 cm diametru, care era capabil să lanseze un proiectil de 544 kg la o distanţă distanță de aproape doi kilometri. Deşi Deși bizantinii aveau şi și ei tunuri, acestea erau mult mai mici iar reculul lor avea tendinţa tendința să slăbească zidurile proprii. Tunul lui Urban avea totuşi totuși câteva probleme: nu avea precizie, încărcarea dura trei ore şi și ghiulelele erau puţinepuține; s-a prăbuşit prăbușit sub reculul său după numai şase șase săptămâni. ==Asediul şi Atacul decisiv==Planul lui Mehmed a fost să atace zidurile lui Theodosian, seria complexă de ziduri şi şanţuri care protejau Constantinopolul de un atac dinspre vest, singura parte a cetăţii care nu era înconjurată de apă. Armata otomană şi-a aşezat tabăra nu departe de oraş, în [[lunea Paştelui]], [[2 aprilie]] 1453.Timp de mai multe săptămâni tunul Basilic a tras asupra zidurilor, dar nu a reuşit să provoace suficiente distrugeri, iar datorită ratei de încărcare extrem de scăzute, bizantinii au reuşit să repare majoritatea distrugerilor în intervalul dintre fiecare lovitură. În acest timp flota lui Mehmed nu a putut penetra Cornul de Aur datorită barierelor plutitoare plasate de bizantini la intrarea în strâmtoare.Pentru a evita aceste bariere, Mehmed a dat ordin armatei sale să construiască un drum din trunchiuri de copac unse care traversa Galata la nord de Cornul de Aur, şi şi-a transportat navele peste acesta. Această acţiune a avut ca rezultat oprirea aprovizionării de la corăbiile genoveze trimise în ajutor şi a demoralizat apărătorii bizantini. În plus, apărătorii au fost nevoiţi să-şi disperseze o parte din forţe la zidurile maritime de lângă Cornul de Aur, slăbind astfel apărarea altor secţiuni. Mehmed a făcut o ofertă de a renunţa la asediu contra unui tribut astronomic, pe care a ştiut că oraşul nu-l va putea plăti. Odată ce oferta a fost refuzată, Mehmed a plănuit să copleşească numeric zidurile, ştiind că apărătorii bizantini vor fi epuizaţi înainte ca el să-şi termine trupele.

În ==Asediul și atacul decisiv==[[22 maiImage:Byzantine-Constantinople.jpg|left|thumb|250px|Hartă bizantină a orașului Constantinopol]] 1453, luna, simbol al Constantinopolului, s-Planul lui Mehmed a întunecat în eclipsă, confirmând o profeţie despre sfârşitul oraşului. În dimineaţa zilei fost să atace zidurile ridicate de [[29 maiTeodosie al II-lea]] a început atacul final. Primul val , seria complexă de atacatori a fost format din trupele auxiliare (asabi), ziduri și șanțuri care erau slab pregătiţi şi echipaţi, şi au avut doar rolul protejau Constantinopolul de a ucide cât mai mulţi apărători posibil. Al doilea valun atac dinspre vest, format în majoritate din anatolieni, s-singura parte a concentrat asupra unei secţiuni de ziduri din nord-vestul oraşului, cetății care nu era parţial prăbuşită în urma loviturilor înconjurată de tunapă. Această secţiune Armata otomană și-a așezat tabăra nu departe de ziduri fusese ridicată mai recentoraș, în secolul XI[[lunea Paștelui]], şi era mult mai slăbită; cruciaţii din 1204 au spart zidurile în acelaşi loc. Otomanii au reuşit în cele din urmă să pătrundă, dar au fost respinşi după scurt timp de apărătorii bizantini. Bizantinii au făcut faţă celui de-al treilea val de atacatori, trupele de elită ale sultanului - ienicerii, dar generalul genovez Giovanni Giustiniani, unul din comandanţii armatei bizantine, a fost rănit grav în timpul atacului şi evacuarea sa de pe metereze a provocat panică în rândurile apărătorilor[[2 aprilie]] 1453.

Unii istorici sugerează că poarta din acea secţiune Timp de mai multe săptămâni tunul „Basilic” a tras asupra zidurilor, dar nu a rămas neblocatăreușit să provoace suficiente distrugeri, iar otomanii datorită ratei de încărcare extrem de scăzute, bizantinii au descoperit repede această eroare (reușit să repare majoritatea distrugerilor în intervalul dintre fiecare lovitură. În acest timp flota lui Mehmed nu s-a pus problema mituirii putut penetra Cornul de către turci; poarta Aur datorită barierelor plutitoare plasate de bizantini la intrarea în strâmtoare. Pentru a fost pur şi simplu uitatăevita aceste bariere, probabil datorită ruinelor cauzate în urma atacurilor Mehmed a dat ordin armatei sale să construiască un drum din trunchiuri de copac unse care traversa Galata la nord de Cornul de tunAur, care au blocat sau acoperit parţial poarta)și și-a transportat navele peste acesta. Otomanii au dat năvală Această acțiune a avut ca rezultat oprirea aprovizionării de la corăbiile genoveze trimise în cetateajutor și a demoralizat apărătorii bizantini. Împăratul [[Constantin al XIÎn plus, apărătorii au fost nevoiți să-lea]] însuşi și disperseze o parte din forțe la zidurile maritime de lângă Cornul de Aur, slăbind astfel apărarea altor secțiuni. Mehmed a condus ultima apărare făcut o ofertă de a oraşuluirenunța la asediu contra unui tribut astronomic, murind în luptă pe străzile oraşului săucare a știut că orașul nu-l va putea plăti. Odată ce oferta a fost refuzată, Mehmed a plănuit să copleșească numeric zidurile, alături de soldaţii săiștiind că apărătorii bizantini vor fi epuizați înainte ca el să-și termine trupele.

==Consecințe==Mehmed a promis armatei sale că pot prăda oraşul orașul în voie timp de trei zile, conform tradiţiei tradiției militare antice. Un număr mare de localnici au fost masacraţi masacrați de turci după ce aceştia aceștia au intrat în cetate şi și au capturat turnurile de la zidurile terestre, deşi deși ordinea a fost restaurată la scurt timp după aceea - adica in adică în 24 de ore. Din nefericire până atunci o mare parte a locuitorilor fusese fie violată, jefuită sau robită. Din populaţia populația estimată la 50.000 locuitori ai oraşului orașului la momentul respectiv, aproximativ jumătate erau încă liberi când Mehmed a ordonat încetarea ostilităţilorostilităților. LuckilyDin fericire, howevero serie de valoroase comori Creștine au fost returnate Bisericii intacte, valuable Christian treasures were later returned to the Church intact, such as the precious Gifts of the Three printre care și prețioasele daruri ale celor 3 Magi. Mehmed a aşteptat așteptat până când situaţia situația a fost sub control şi și a intrat în oraş oraș într-o procesiune ceremonială în care populaţia populația locală i-a oferit flori ca felicitări.

In Mehmet'Mulți greci au părăsit orașul și s view-au refugiat Italia, he was the successor to the Roman Emperor, but he was nicknamed "the Conqueror", and Constantinople became the new capital of the Ottoman Empireducând cu ei cultura și documente din tradiția greco-romană care au contribuit la începutul Renașterii. Grecii care au rămas în Constantinopol au fost în majoritate locuitorii cartierelor [[Hagia Sophia (Constantinople)|Hagia SophiaFanar]] was converted into a mosque, although the [[Church of Constantinople]] remained intact, and [[Gennadius II (Scholarius) of Constantinople|Gennadius Scholarius]] was appointed [[Patriarch]] of Constantinopleși Galata. The Peloponnesian fortress of Mystras held out until 1460Mulți fanarioți, and the autonomous Byzantine state in Trebizond did not fall until 1461.În viziunea lui Mehmedcum au fost numiți, el era succesorul Împăratului Roman. Ss-au dovedit a autointitulat "Kayzer-i Rum", adică Cezar (Împărat) Romanfi sfetnici capabili ai sultanilor otomani, dar a fost supranumit "Cuceritorul". Constantinopolul a devenit noua capitală a Imperiului Otoman. [[Hagia Sophia]] a fost transformată în moschee, deşi Biserica Ortodoxă greacă a fost lăsată intactă şi [[Patriarhul Ghenadius al II-lea (Ghenadius Scholarius)]] a au fost numit Patriarhul Constantinopoluluiconsiderați trădători de majoritatea grecilor.

Mulţi greci au părăsit oraşul şi s-au refugiat Italia, ducând cu ei cultura şi documente Istoricii consideră căderea Constantinopolului ca fiind evenimentul care a încheiat Evul Mediu și a început Renașterea datorită sfârșitului vechii ierarhii religioase din tradiţia greco-romană care au contribuit la începutul Renaşterii.Grecii care au rămas în Constantinopol au fost în majoritate locuitorii cartierelor [[Fanar]] şi Galata. Mulţi fanarioţi, cum au fost numiţiEuropa, s-au dovedit precum și folosirea tunurilor și a fi sfetnici capabili ai sultanilor otomani, dar au fost consideraţi trădători prafului de majoritatea grecilorpușcă.

Istoricii Chiar și în prezent un număr mare al populației grecești consideră căderea ziua de marți (ziua căderii Constantinopolului ) ca fiind evenimentul care cea mai plină de ghinion a încheiat Evul Mediu şi a început Renaşterea datorită sfârşitului vechii ierarhii religioase din Europa, precum şi folosirea tunurilor şi a prafului de puşcăsăptămânii.

Chiar şi în prezent un număr mare ==Vezi și==*[[Constantinopol]]*[[Constantin cel Mare]]*[[Constantin al populaţiei greceşti consideră ziua de marţi (ziua căderii Constantinopolului) ca fiind cea mai plină de ghinion a săptămânii.XI-lea]]

==ReferinţeBibliografie==*Steven Runciman: , ''The Fall of Constantinople, 1453'', Cambridge University Press, ISBN 0521398320 (''Căderea Constantinopolului, 1453'', trad. CUProm. ISBN 0521398320, note, postfață și îngrijire științifică de Alexandru Elian, Ed. Nemira, București, 2011)*Franz Babinger: , ''Mehmed the Conqueror and His Time'' , Princeton University Press. , 1992. , ISBN 0691010781 *[http://orthodoxwiki.org/Fall_of_Constantinople Fall of Constantinople at Orthodoxwiki]*[http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83derea_Constantinopolului Wikipedia.ro - Căderea Constantinopolului]