Modificări

{{Sfinti|nume= Sfânta Mare Muceniță Irina din Maghedon|Imagine= [[Imagine:Irene_the_Great_Martyr.jpg|right250 px|frame|Sf. ''Sfânta Mare Muceniță Irina din Maghedon'']]|nastere= secolul al IV-lea, Maghedon, Persia|adormire= secolul al IV-lea,<br>[[Efes]], Asia Mică|localizare= Persia și<br> Imperiul Roman|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie= greco-romană|tip= [[Mucenic|Mare Muceniță]]|canonizare= |calendar= [[5 mai]]|biserici= |site=|}}Sfânta Mare [[mucenic|Muceniță]] '''[[Irina ]] din Maghedon''' a trăit și a pătimit în secolul al IV-lea <ref> Alte surse plasează mucenicia sfintei la sfârșitul sec. I, începutul sec. II, identificându-l pe [[preot]]ul Timotei, care a botezat-o, cu Sf. [[Apostolul Timotei|Timotei]], ucenicul Sf. Ap. [[Apostolul Pavel|Pavel]], dar corelația nu pare a fi susținută de nimic.</ref>. Numele de ''Irina'' înseamnă ''pace'' în limba greacă. Ea este una dintre cele douăsprezece sfinte fecioare mucenițe care i-au apărut sfântului [[Serafim din Sarov]], precum și [[călugăr]]iței Eupraxia la [[sărbătoare]]a [[Buna-Vestire|Buna-Vestiri]] în 1831.

Sf. Irina din Maghedon este [[prăznuirePraznic|prăznuită]] la [[5 mai]].

Sfânta Irina s-a născut în cetatea Maghedon din Persia, în secolul al IV-lea. Era fiica regelui Maghedonului, Licinius; fiind păgân, tatăl ei îi pusese numele de Penelope.<ref>Nu se știe despre ce oraș este vorba, căci diferitele indicații din ''Viețile'' sfintei nu par să concorde. Unele plasează acest oraș în Persia (ceea ce ar însemna poate în Imperiul sassanid al lui Sapor (Shappur) al II-lea, dincolo de granița Imperiului Roman, sau într-unul din regatele independente de dincolo de granița Imperiului roman, altele „la granița Macedoniei” deci în nordul Greciei, în plin Imperiu roman. Un oraș Megido exista în Palestina, în valea Izreelului, dar acesta e departe de toate celelalte locuri indicate în ''Viața'' sfintei. Liciniu Licinius este un nume roman, iar Irina, Timotei și Apellian – grecești (aceasta sugerează că tatăl sfintei era demnitar roman, poate într-o zonă unde limba orașelor era greaca), dar Sedechie (Sedecius) este un nume mai degrabă oriental, și Sever/Savorus/Savorie/Sapor este un nume roman sau persan. În jurul anului 300, provincia Osroene, în care se găseau atât Constantina cât și Callinicum , fusese incorporată încorporată în Imperiul romanRoman, în dioceza Orientului. Este posibil și ca Sfânta să se fi născut într-un oraș de dincolo de granița Imperiului imperiului și să se fi mutat mai târziu înăuntrul Imperiuluiimperiului. În același timp, hagiografii îi numesc pe toți conducătorii orașelor regi sau împărați, o practică răspândită printre hagiografi, dar care nu ajută la distingerea între înalții demnitari romani și conducătorii unor regate independente sau autonome. Dacă însă hagiograful dă titlurile demnitarilor corect, plasarea evenimentelor în secolele I-II, când în regiune existau mai multe regate independente, ar putea fi mai plauzibilă. Peregrinarea sfintei prin mai multe regiuni și angajarea ei directă în misiunea de propovăduire a credinței creștine par și ele să recomande plasarea într-o perioadă mai timpurie a creștinismului.</ref>

Când Penelope a ajuns la adolescență, părinții ei au început să se gândească la [[căsătorie|căsătoria]] ei. Într-o zi, un porumbel a intrat în zbor prin fereastra deschisă cu o ramură de măslin în cioc,pe care a pus-o pe masă. Apoi, a venit un vultur cu o coroană de flori în cioc și, de asemenea, a pus-o pe masă. În cele din urmă, un corb a venit în zbor, având un șarpe în cioc, care a căzut pe masă. Penelope a fost nedumerită de aceste întâmplări și se întreba ce semnificație pot avea.

Întrucât Irina își închinase viața lui Hristos, ea i-a refuzat pe toți pețitorii pe care tatăl ei îi alesese pentru ea. Când Liciniu Licinius a aflat că fiica lui refuza să se închine zeilor păgâni, s-a înfuriat. A încercat să o abată de la slujirea lui Hristos punând să fie torturată. A fost legată și aruncată sub copitele unor cai sălbatici, însă aceștia au rămas nemișcați. În loc să o rănească pe sfântă, unul din cai a tăbărât asupra lui Licinius, i-a sfâșiat și i-a smuls mâna dreaptă. Apoi l-a doborât pe Licinius la pământ și a început să îl calce în picioare. Atunci slujitorii au dezlegat-o pe sfânta fecioară, și prin rugăciunile ei, Licinius s-a ridicat nevătămat, în prezența martorilor, cu mâna la locul ei.

Văzând o asemenea minune, Liciniu Licinius și soția lui și mulți dintre cei de față (ca la 3000) au crezut în Hristos și i-au părăsit pe zeii păgâni. Liciniu Licinius a demisionat din funcțiile sale administrative, închinându-și viața slujirii Domnului Iisus Hristos. Sfânta Irina s-a dus să locuiască în casa profesorului ei, Apellian și a început să îl propovăduiască pe Hristos păgânilor, întorcându-i pe mulți pe calea mântuirii.

<small><references/></small>