Modificări

{{În curs}}[[Imagine:Diocleziano.jpg|thumb|300px250px|'''DiocleţianDioclețian''']]'''Gaius Aurelius Valerius Diocletianus''' (244–311), cunoscut ca '''DiocleţianDioclețian''', a fost împărat roman din [[20 noiembrie]] 284 până la [[1 mai]] 305.<br/>Pe plan politic şi și militar a fost unul dintre cei mai de seamă împăraţi împărați romani, reformele sale asigurând continuitatea imperiului în părţile părțile din răsărit pentru încă o mie de ani. Faptele sale sunt însă umbrite de [[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|prigoana]] pe care a declanşatdeclanșat-o împotriva [[Introducere în Creştinismul Creștinismul Ortodox|creştinilorcreștinilor]]; prin cele 4 edicte (decrete) împotriva creştinilor creștinilor pe care le-a dat în anii 303-304, s-a pornit cea mai mare [[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|persecuţiepersecuție]] din istoria imperiului împotriva acestei religii.

==ViaţaViața==S-a născut în anul 244 într-o familie săracă în Spalatum (actualmente Split), din Dalmaţia şi Dalmația și a primit la naştere naștere numele de ''Diocles''. Tatăl său era scrib pe lângă un senator bogat şi și foarte probabil să fi fost un sclav eliberat.

Dioclețian şiși-a început cariera militară ca simplu soldat, dar prin meritele dovedite a urcat în ierarhia militară romană, ajungând comandantul gărzii personale a împăratului Numerianus.

==Persecutarea creştinilor==Importanţa sa ca figură din Istoria Bisericii rezidă din aceea că el Între anii 297-298, Dioclețian a fost instigatorul unor persecuţii deosebit de puternice purtat un război victorios împotriva creştinilor, care au făcut să curgă sângele multor [[mucenic]]i. Soţia sa, [[Alexandra împărăteasa|Alexandra]], a fost printre aceşti mucenici. El a întărit cultul Împăratuluiasupra Persiei sasanide, numindu-se fixând granița romană pe sine însuşi fiul lui Jupiter şi fluviul Tigru – limita maximă a încercat să reînvie cultul zeilor romaniexpansiunii imperiului roman în Orient.

În anul 297încercarea de a reforma viața religioasă prin reactivarea vechilor culte (cultul lui Jupiter devine obligatoriu pentru întregul imperiu), în anii 303-304 Dioclețian a emis un edict prin promulgat cele 4 edicte anticreștine care cerea ca toţi soldaţii şi oficialii au declanșat cea mai mare persecuție din istoria imperiului trebuie să aducă sacrificii zeilor - refuzul împotriva acestei religii, rămase în istorie sub denumirea de a face aceasta ducând la demitere''[[Persecuții împotriva creștinilor|persecuția lui Dioclețian]]''.

În 303Pe plan intern și extern, Diocleţian în timpul domniei lui Dioclețian imperiul a ordonat dărâmarea tuturor bisericilor şi arderea tuturor scrierilor creştinedepășit criza secolului III. Edicte ulterioare Puterea militară a fost separată de cea civilă, toate numirile în aparatul administrativ și militar rămânând în apanajul împăratului. O grijă deosebită a fost acordată întăririi ''limesului'' (frontiera terestră a imperiului) și construirii de numeroase fortărețe și drumuri, care făceau din acelaşi an ordonau întemniţarea şi torturarea [[cler]]ului creştin până când aveau să fie graniță o zonă fortificată. Efectivele militare au sporit la cca. 500 000 de acord să aducă sacrificii zeilor romanisoldați, iar numărul legiunilor la cca. 60, mai mici și mai mobile.

În anul 304 Diocleţian dă ultimul ordin pentru dorința de a impune noul sistem constituțional, Dioclețian și Maximian au abdicat în aceeași zi ([[persecuţii împotriva creştinilor1 mai]]305), cedând locul celei de-a doua tetrarhii și redevenind persoane particulare. Toţi creştiniiDioclețian s-a retras în palatul său din Spalatum (astăzi Split, în Croația), atât laici cât şi clericiunde a și murit, care refuzau să aducă sacrificii zeilor romani trebuiau să fie executaţila [[3 decembrie]] 311.

 [[Categorie:Împăraţi şi regi]][[Categorie:Împăraţi Împărați romani]]