Modificări

'''Ulfila''' sau '''Wulfila''' (în traducere, „''micul lup''”) (c. 310-383), [[episcop]], propovăduitor şi și traducător, a fost un got (sau pe jumătate got) care şiși-a petrecut o mare parte din viaţă viață în [[Imperiul Bizantin]], pe vremea în care [[arianism]]ul era la apogeu. În ciuda credinţelor credințelor sale [[erezie|eretice]], adesea este numit „[[Apostol]]ul goţilor”goților”.

==ViaţaViața==Din strămoşi strămoși capadocieni, Ulfila era pe deplin de partea goţilor goților (printre care se şi și născuse) atât ca limbă cât şi și ca simpatie. ŞiȘi-a petrecut primii ani din viaţă viață în [[Constantinopol]]. A fost [[hirotonireHirotonie|hirotonit]] episcop (c. 341) de către [[Eusebiu de NicomediaNicomidia]], [[arianism|arianul]] devenit ulterior [[arhiepiscop]] de Constantinopol. Curând după aceea s-a întors la poporul său pentru a începe activitatea misionară, mai întâi la graniţele granițele imperiului şi și apoi în rândul goţilor goților care se stabiliseră în provincia Moesia.

Ulfila a tradus [[Sfânta Scriptură]] din greceşte grecește în limba gotică, omiţândomițând, după spusele lui Filostorgius, [[Cartea I a Regilor|Cărţile Cărțile Regilor]], care îi putea face pe goţigoți, deja gata de război în orice moment, să fie inspiraţi inspirați negativ de acţiunile acțiunile războinice conţinute conținute în acele texte. Pentru traducerea sa, el a creat un alfabet gotic pentru scriere. Fragmentele care au supravieţuit supraviețuit sunt cunoscute sub numele de ''Codex Argenteus'', şi și se găsesc în Biblioteca Universităţii Universității din Uppsala.

Ulfila a convertit numeroşi vizigoţi şi ostrogoţi numeroși vizigoți și ostrogoți propovăduindu-le creştinismul creștinismul arian, ceea ce a făcut ca atunci când ei s-au stabilit în vestul Mediteranei să fie deosebiţi deosebiți de vecinii lor ortodocşiortodocși. Mulţi savanţi Mulți savanți consideră că arianismul creştinismului creștinismului gotic este cel care a determinat, ulterior, introducerea lui ''[[Filioque]]'' în [[Crezul|Crezul niceo-constantinopolitan]] la [[Sinodul din Toledo]] (Spania) din 447, într-o tentativă prin intermediul crezului de a sprijini dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu.

==Crezul arian şi și Ulfila==Crezul lui Ulfila, aşa așa cum este adăugat într-o scrisoare de laudă trimisă lui de fostul fiu şi și ucenic scitul Auxentius de Durostorum (moderna Silistra) pe Dunăre, care a devenit episcop de Milano, este o mărturie clară asupra tezelor ariane centrale, care îl separă pe Dumnezeu Tatăl ("fără „fără de început"început”) de al doilea, mai puţin puțin Dumnezeu, Hristos ("Unul„Unul-născut"născut”), care a fost născut înainte de timp şi și care a creat lumea şi și Duhul Sfânt, creat de Tatăl prin Fiul:

:Cred că există un singur Dumnezeu Tatăl, singurul fără început şi și invizibil şi și un Fiu Unul-născut, Domnul şi și Dumnezeul nostru, creator şi și făcător al tuturor lucrurilor, neavând pe nimeni asemănător până la El. Aşadar Așadar există un singur Dumnezeu al tuturor, care, de asemenea, este Dumnezeul Dumnezeului nostru, Şi și cred în Duhul Sfânt, o putere care luminează şi sfinţeşteși sfințește. Aşa Așa cum spune Hristos după Înviere Apostolilor săi: "Şi „Și iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa făgăduința Tatălui Meu; voi însă şedeţi ședeți în cetate, până ce vă veţi veți îmbrăca cu putere de sus." ” ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 24:49) Şi iarăşiȘi iarăși: "Ci veţi „Ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi." ” ([[Faptele Apostolilor|Fapte]] 1:8) Nici Dumnezeu şi și nici Domn, dar slujitorul credincios al lui Hristos; nu egal cu el, dar supus şi și ascultător în toate Fiului. Şi Și mai cred că Fiul este supus şi și ascultător în toate lui Dumnezeu Tatăl.