Modificări

[[Image:Judas Betrayal.jpg|220px|right|thumb|==Semnificația apelativului „Iscarioteanul”==Supranumele de „Iscarioteanul” este considerat de mulţi cercetători ca fiind toponimic<centerref>'''Sărutul Supranumele sunt cel mai adesea toponimice (Simon din Cirene, Pavel din Tars, Iisus din Nazaret etc.) sau familiale (cutare fiul lui Iuda'''cutare), dar putea fi și porecle legate de caracterul persoanei sau de activitățile pe care le avea sau de grupurile la care aparținea.</center> <center><smallref>. Cercetătorii au observat că un număr de manuscrise biblice transcriu supranumele lui Iuda ca „Skarioth, Skarioti, Iskarioth” ceea ce înseamnă, probabil, "omul de Karioth" sau "de la Kariotes". Conform acestei ipoteze supranumele ar veni de la oraşul Kerioth (de Giovanni AngelicoQerijjoth)</small></center>]]'''sau Kariotes sau, poate, micul oraş din Iudeea Kirioth, Kerioth, sau Ezroth Hazor, astăzi că Horbet El Qarjatejn în sudul Iudeei. În urma acestei ipoteze, unii cercetători consideră că Iuda Iscarioteanul''' a ar fi fost iniţial unul singurul ucenic iudeu (și nu galilean) sau în tot cazul singurul care nu era din cei Galileea. Această concluzie trebuie luată cu precauție: Iuda este ales de Iisus împreună cu alți apostoli în Galileea (Luca 6, 12 [[apostol]]i-16) și este fiul lui Simon care și el este numit Iscarioteanul, așa că este probabil ca Iuda să nu mai trăiască la vremea aceea în Iudeea, ci doar familia să provină de acolo. În fine, dar s-a pus familiaritatea pe sine care Apostolul Ioan o are la Ierusalim în afara apostolilor vânzându-L pe cartierul aristocratic unde se aflau casele lui Anna și Caiafa sugerează că și familia lui Ioan ar fi putut fi de origine iudaică și aristocratică, așa încât Iuda nu ar fi singurul ucenic iudeu și negalilean. O altă interpretare posibilă este aceea că „Iscarioteanul” ar putea fi asociat cu mișcarea religioasă și politică a [[Iisus HristosZeloţi|zeloţilor]] şi dându-se apoi morţii. În limba latină a epocii, zeloții erau uneori numiți sicarius (lat. ''jefuitor''), după cum scrie [[PostIosif Flavius]]ul din fiecare miercuri pomeneşte durerea acestei trădări şi este unul din evenimentele pomenite la slujbele din <ref>[[Săptămâna Mare|Joia MareIosif Flavius]], ''Antichități iudaice'', XX, 8, 10</ref>. Locul său între Apostoli „Sicarii” a fi fost luat chiar unul din grupurile cele mai radicale şi extremiste ale zeloţilor, poate un fel de [[Apostolul Matia|Matia]]gherilă urbană<ref>Απόστολος Γλαβίνας, în urma votării after a vote. El a fost fiul lui Simon Iscarioteanul; ''IscarioteanΟι δώδεκα Απόστολοι'' se referă la locul naşterii sale, Iudeeaσελ. Ceilalţi apostoli erau toţi din Galileea132</ref>. El  Punctele de vedere că „Iscarioteanul” ar înseamna "om de minciuni" sau "om de pe Sichar" nu trebuie confundat cu [[Apostolul Iuda]]au suficientă întemeiere lingvistică<ref>Απόστολος Γλαβίνας, ''Οι δώδεκα Απόστολοι'', fratele lui [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov]]σελ. 132</ref>.

Iuda s-a înţeles cu mai marele preoţilor evrei să-l trădeze L vândă pe Iisus pentru treizeci de bani monede de argint (conform cu [[Evanghelia după Matei|Matei]] 26:14-16, [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 14:10-11, [[Evanghelia după Luca|Luca]] 22:1-6, [[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 13:2-3).

Iisus a dezvăluit la Cina cea de Taină că Iuda Îl va vinde, împlinind astfel profeţia din [[Vechiul Testament]]. După ce Iisus a frânt pâinea şi a binecuvântat-o, Iuda a plecat pentru a aduce un grup de soldaţi care să-l aresteze pe Iisus (cf. Matei 26:20-25; Marcu 14:18-21; Luca 22:21-23; Ioan 13:10-11, 18-29).

===Arestarealui Iisus===

===Moartealui Iuda===Există două relatări ale morţii lu lui Iuda:* Iuda, plin de remuşcări, a încercat să înnapoieze înapoieze banii, dar a fost refuzat, astfel încât i-a aruncat în templu. Apoi s-a spânzurat. Banii au fost folosiţi la cumpărarea unei bucăţi de pământ pentru înmormântarea străinilor (cf. Matei 27:3-10).

Trădarea ===Profeții din Vechiul Testament===Vânzarea lui Hristos a fost profeţită în [[Vechiul Testament]] de [[prooroc]]ii [[Ieremia]] <ref>Citatul noutestamentar din proorocul Ieremia nu a putut fi identificat în scrierile Vechiului Testament, și a fost contestat până recent de unii critici ai Noului Testament. Dar un manuscris copt al unor profeții necunoscute a lui Ieremia, descoperit în secolul XX, cuprinde această referință.</ref> şi [[Zaharia(prooroc)|Zaharia]]: Şi le-am zis: "Dacă socotiţi cu cale, daţi-Mi simbria, iar dacă nu, să nu Mi-o plătiţi. Şi Mi-au cântărit simbria Mea treizeci de arginţi. Atunci a grăit Domnul către Mine: "Aruncă-l olarului preţul acela scump cu care Eu am fost preţuit de ei". Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului Domnului, pentru olar.” (Zaharia 11, 12-13).  Tot în Vechiul Testament, istoria vânzării lui [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif patriarhul]] (Facere 37) ar putea fi văzută ca o imagine inversată a ceea ce a făcut Iuda Iscarioteanul: Iosif patriarhul povestește fraților săi visul său mesianic, iar frații săi, invidioși, se hotărăsc să-l omoare; dar Iuda, unul dintre frați, îl salvează pe Iosif de la moarte, convingându-i pe frații săi să-l vândă ca sclav pentru 30 de arginți<ref>Această istorie a vânzării lui Iosif patriarhul ar fi, după unii, un fel de profeție inversată, care s-ar fi putut aplica lui Iuda Iscarioteanul dacă nu ceda împătimirii minții proprii ca să vândă pe Iisus, și ca un fel de semn a ne-predestinării lui Iuda.</ref>. ===Iubirea de arginți și mândria===În tradiția spiritualității ortodoxe, sfinții părinți învață că iubirea de arginți și mândria sunt patimile începătoare ale toată răutatea. Iuda Iscarioteanul este un fel de icoană a acestor patimi. Pe de-o parte, Iuda este prezentat ca împătimit de iubirea de arginți atât în evanghelii, cât și în imnografia Bisericii. În slujbele din [[Săptămâna Mare|Miercurea Mare]], Iuda este pus în opoziţie cu femeia păcătoasă, cea care l-a uns pe Iisus cu un [[mir]] / aromate de preț înainte de [[Intrarea Domnului în Ierusalim|Intrarea în Ierusalim]] și Patima Sa (Matei 26, 6-13): „Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de putoarea răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva darului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor.” (troparul Joii celei Mari). ''Legenda Aurea'' (o scriere occidentală din secolul al XIII-lea) spune că prețul acestui mir era de 300 de arginți și că Iuda avea intenția să vândă acel mir și să recupereze 10% din preț, care considera că i se cuvine, adică 30 de arginți. Pe de altă parte, Iuda era bolnav de mândrie, pentru că a pus mai presus propria sa viziune despre ce ar trebui să fie și să facă Iisus, și nu ceea ce Iisus spunea despre El însuși. Mândria lui Iuda a continuat și după arestarea și condamnarea Mântuitorului. Evanghelistul Matei relatează că Iuda „s-a căit”, adică i-a părut rău că Iisus a fost osândit (Matei 27, 3), ceea ce înseamnă că nu credea că lucrurile se vor desfășura așa (că Iisus va fi condamnat la moarte). Dar și această părere de rău era tot după ideile și mintea lui, drept pentru care nu s-a întors la ceilalți apostoli cu smerenie și adevărată pocăință, ci s-a dus și s-a spânzurat deznădăjduit. Aceste două patimi capitale, la care Iuda s-a lăsat pe sine supus, l-au făcut să-L vândă pe Iisus. Vânzarea lui Iuda este imaginea extremă a vânzării lui Iisus de către fiecare creștin atunci când se lasă supus [[Patimă|patimilor]]. În rugăciunile pregătitoare de dinainte de primirea Sfintei Împărtăşanii, el este pus în opoziţie cu tâlharul care s-a mărturisit lui Hristos pe [[cruce]]: "... nu voi spune vrăjmașilor Tăi taina Ta, nici sărutare îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig Ție: 'Pomeneşte-mă, Doamne, când Vei veni întru Împărăţia Ta.'" ==Imnografie=====În sfânta şi marea zi de Miercuri din Săptămâna Patimilor===La stihologia de la [[utrenie]]: :Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de putoarea răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva darului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale. :Iuda cel înşelător, poftind iubirea de argint, a gândit cu vicleşug să Te vândă, Doamne, pe Tine, comoara vieţii. Pentru aceasta şi îmbătându-se, a alergat la jidovi şi a zis călcătorilor de lege: Ce-mi veţi da mie? Şi eu îl voi da pe El vouă, ca să-L răstigniţi. ===În sfânta şi marea zi de Joi din Săptămâna Patimilor==='''[[Tropar]]ul Joiei celei Mari''' (la [[Denie]] / [[Utrenie]]): :Când măriţii ucenici, la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubire de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare şi-a agonisit; fugi de sufletul nesăţios, cel ce a îndrăznit unele care acestea asupra Învăţătorului. Cela ce eşti spre toţi bun, Doamne, mărire Ţie. '''[[Condac]]''': :Pâine luând în mâini vânzătorul, pe ascuns aceleaşi le-a tins şi a luat preţul Celui ce a zidit cu mâinile Sale pe om; şi neîndreptat a rămas Iuda, sluga şi înşelătorul. '''[[Icos]]''':

În slujbele din [[Săptămâna Mare|Miercurea Mare]]:Apropiindu-ne toţi cu frică la masa cea de taină, Iuda este pus în opoziţie să luăm pâinea cu suflete curate, petrecând împreună cu femeia păcătoasă care lStăpânul; ca să vedem cum spală picioarele ucenicilor şi să facem precum am văzut, plecându-ne unul altuia şi spălând picioarele unul altuia. Că Hristos aşa a uns pe Iisus cu un mir costisitor (Matei 26poruncit apostolilor Săi şi mai înainte le-a zis:6Aşa să faceţi. Dară n-13)a ascultat Iuda, sluga şi înşelătorul.