Modificări

Salt la: navigare, căutare

Prerogativele Patriarhiei Ecumenice

278 de octeți adăugați, 1 septembrie 2014 13:12
m
Legături externe
{{Traducere_EN}}În istorie și în [[Canon|literatura canonică]] (i.e. Canoanele bisericești și comentariile tradițional acceptate ale acestora), '''[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice]]''' i-au fost atribuite amumite anumite '''prerogative''' (''[[presbeia]]'') pe care alte Biserici Ortodoxe [[autocefalie|autocefale]] nu le au. Aceste prerogative nu îi sunt toate recunoscute, deși toate au precedente în istorie și se bazează pe referințe canonice. Redăm mai Mai jos este redată o listă a acestor prerogative (lista nu se pretinde a fi exhaustivă), cu referințele lor tradiționale:
*Prerogative egale cu cele ale Vechii Rome (Canonul al 3-lea al celui de-[[Sinodul II Ecumenic|al doilea Sinod Ecumenic]], Canonul 28 al [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]], Canonul 36 al [[Sinodul Quinisext|Sinodului Quinisext]]);
*Dreptul de a funcționa ca instanță de apel în disputele dintre clerici (Canoanele 9 și 17 ale celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic);
*Dreptul de a [[hirotonire|hirotoni episcopi ]] [[episcop]]i pentru teritorii din afara [[teritoriu canonic|hotarelor canonice]] ale Bisericii sale (Canonul 28 al Sinodului al IV-lea Ecumenic);*Dreptul de a institui [[mănăstire|mănăstiri]] [[stavropighie|stavropighiale]] chiar și pe teritoriile altor [[patriarhie|patriarhatepatriarh]] ate ([[Epanagoge]]le, ''Epanagogele'' - comentariile lui [[Matei Vlastares|Matei Blastares]] și [[Teodor Balsamon]]){{TOC dreapta}}.
==Natura primatului Patriarhiei Ecumenice==
Afirmația conform căreia Patriarhia de Constantinopol are "prerogative egale cu cele ale [[Biserica Romei|Vechii Rome]]" se bazează pe articolele canonice referitoare la statutul său de oraș imperial, o poziție pe care a pierdut-o după [[Căderea Constantinopolului]] din 1453. Unii canoniști, în special cei apropiați de [[Biserica Ortodoxă Rusă]] folosesc formularea canonică pentru a susține că primatul Constantinopolului nu mai este valid sau poate rămâne în vigoare cel mult cu titlu onorific, fără o autoritate efectivă. Au existat chiar voci care să afirme că Moscova ar fi înlocuit Constantinopolul în calitatea de capitală a comunității ortodoxe universale, devenind o [[Teoria celei de A Treia Rome|A Treia Romă]].
Alți canoniști însă, în special cei asociați chiar Patriarhiei Ecumenice insistă asupra faptului că Vechea Romă a păstrat și cinstirea, și autoritatea și primatul multă vreme după ce pierduse statutul de capitală imperială. Astfel, situarea sa în orașul imperial nu era singurul factor determinant în stabilirea primatului, autoritatea sa efectivă în această poziție fiind consfințită de o îndelungată tradiție. Astfel, autoritatea spirituală a Patriarhiei de Constantinopol s-a păstrat, supraviețuind căderii Imperiului care o susținuse si contextului istoric nefavorabil.
Uneori, în exercițiul autorității sale, Constantinopolul a fost acuzat de tendințe către [[papism]]<ref>[http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1801 Constantinople shows increasing tendency to Orthodox 'papism' - articol semnat de un preot rus] - Sursa: Russian news Interfax</ref>, acuzație care poate fi considerată exagerată, întrucât "papismul" se definește ca pretenție a unui episcop de a avea o jurisdicție directă și absolută asupra tuturor [[eparhie|eparhiilor ]] (diecezelor) Bisericii, ceea ce Patriarhul Ecumenic nu a pretins niciodată.
Nu putem vorbi totuși de această diferență de opinie ca relevând exclusiv de apartenența la o Biserică sau altă, întrucât există și canoniști ruși care îmbrățișează perspectiva preferată mai degrabă de canoniștii constantinopolitani. Acesta este de exemplu cazul lui I. Sokolov, un cunoscut profesor de la Academia Teologică din Sankt Petersburg:
:În general, exista o reciprocitate deplină între patriarhii Răsăritului ortodox, o desăvârșită dragoste, respect frățesc și unitate în duh și în acțiune. Astfel, a vorbi despre papism în Răsăritul ortodox este nepotrivit; patriarhii Constantinopolului, care au fost uneori acuzați în mod greșit de astfel de tendințe nu au aspirat niciodată la dominația absolută în Biserica Ortodoxă a Răsăritului. Ei au fost întotdeauna motivați, în relație cu ceilalți patriarhi răsăriteni, de dragostea frățească și de bunavoințăbunăvoință. Nu a existat niciodată și nici nu va exista vreodată un duh papist în Răsăritul ortodox (Citat în Maximos, p. 299).
Putem găsi același fel de exprimare în chiar formulările Patriarhiei Ecumenice, cum este cazul într-un ''sigillion'' al Patriarhului [[Gherasim al III-lea al Constantinopolului|Gherasim al III-lea]]:
==Istoric==
{{Incomplet}}
===Sinodul rezident===
Începând cândva în secolul al IV-lea, problemele Patriarhiei Constantinopolului au început să fie gestionate de un [[sinod]] de un fel anume, cunoscut ca &epsilon;&nu;&delta;&eta;&mu;&omicron;&upsilon;&sigma;&alpha; &sigma;&upsilon;&nu;&omicron;&delta;&omicron;&sigmaf; (''endimousa synodos'', "sinodul rezident"). Președintele acestuia era Patriarhul Ecumenic, iar sinodul era constituit din totalitatea episcopilor care rezidau sau se aflau în vizită în Constantinopol. Denumirea aceasta apare pentru prima dată ca termen tehnic în anul 448, dar instituția în sine datează probabil de la ridicarea Bizanțului la rangul de capitală imperială în secolul al IV-lea. Prin intermediul acestui sinod [[episcop]]al permanent, problemele care țineau de Biserica din capitală (inclusiv alegerea sau depunerea patriarhului acesteia) erau rezolvate cu participarea unor reprezentanți din întreaga Biserică Ortodoxă. Astfel, sinodul acesta a ajuns pe cale naturală să analizeze probleme de importanță ecumenică, în special cele pentru rezolvarea cărora era nevoie de sprijinul autorității imperiale.
 
''Oxford Dictionary of Byzantium'' descrie această instituție astfel:
:Era într-adevăr firesc, de nu inevitabil ca episcopii, individual, să tindă să se apropie de capitala imperială pentru rezolvarea unor probleme oficiale sau personale, adică oridecâteori ori de câte ori doreau să depună o cerere sau plângere pe lângă curtea imperială - de unde natura permanentă a sinodului. Într-adevăr, convocarea acestuia era deja un loc comun la data [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (451), când acest obicei a fost recunoscut în mod solemn (Canoanele 9, 17 de la Calcedon) (p. 697).
Sinodul rezident nu era o instituție specifică [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii din Constantinopol]] - ocazional, erau convocate sinoade cu o alcătuire similară și în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]] sau [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]], în perioada controversei [[arianism|ariene]] -, dar aceste sinoade au căpătat o importanță deosebită în perspectiva dezvoltării primatului Constantinopolului (în legătură cu statutul său de capitală imperială).Primul sinod de acest fel a fost ținut, din câte se știe, la Constantinopol în anul 336, după consacrarea orașului drept capitală (Maximos, p. 82).
==Pretenţii canonice==
{{incomplet}}
===Dreptul de apel universal===
:Dacă un cleric are pricină (vreun litigiu) cu alt cleric, să nu lase pe episcopul său propriu și să alerge la judecătorii lumești, ci mai întâi să se cerceteze treaba (cauza) de către episcopul său propriu sau, cu învoirea aceluiași episcop, de către aceia pe care i-ar voi amândouă părțile să se întocmească (stabilească) cele ale dreptății (să se facă judecată). Iar dacă cineva ar purcede (proceda) împotriva acestora, să se supună cercetărilor (pedepselor) canonice.
:Iar dacă vreun cleric are pricină (litigiu) cu episcopul său propriu sau și cu un alt episcop, să se judece de către sinodul eparhiei (mitropoliei). Iar dacă un cleric ar avea neînțelegere cu mitropolitul aceleiași eparhii (mitropolii), să fie luat (solicitat judecător) exarhul [[Dieceză|diecezei ]] sau scaunul împărăteștii cetăți a Constantinopolului și de către acesta să se judece. <ref> Ioan D. Floca, ''Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'', s.ed., Sibiu, 2005, pp. 90-91.</ref>
Sf. [[Nicodim Aghioritul]] comentează astfel sensul acestui canon:
===Jurisdicția in "teritoriile barbare"===
Canonul 28 de la Calcedon spuneafirmă::Everywhere following the decrees of the Holy FathersUrmând întru totul orânduirilor (hotărârilor) Sfinților Părinți și cunoscând canonul abia citit al celor 150 de Dumnezeu preaiubitori episcopi, and aware of the recently recognized Canon of the one hundred and fifty most Godcare s-beloved Bishops who convened during the reign of Theodosius the Great of pious memoryau întrunit în împărătescul Constantinopol, who became emperor in the imperial city of Constantinople otherwise known as New Rome; we too decree and vote the same things in regard to the privileges and priorities of the most holy Church of that same Constantinople and New Rome. And this is in keeping with the fact that the Fathers naturally enough granted the priorities to the throne of Old Rome on account of her being the imperial capital. And motivated by the same object and aim the one hundred and fifty most God-beloved Bishops have accorded the like priorities to the most holy throne of New Romeîn noua Romă, sub marele Teodosie, răposatul împărat de pioasă amintire, with good reason deeming that the city which is the seat of an empireaceleași le orânduim (hotărâm) și le statornicim și noi, and of despre întâietățile (privilegiile) preasfintei Biserici a senateaceluiași Constantinopol, and is equal to old imperial a Noii Rome in respect of other privileges and priorities, should be magnified also as she is in respect of ecclesiastical affairsde vreme ce și scaunului Romei vechi părinții după dreptate i-au dat (conferit) întâietatea pentru motivul că cetatea aceea era cetate împărătească:Și cei 150 de episcopi preaiubitori de Dumnezeu, as coming next after herîndemnați (împinși) de același țel (scop, or as being second to her. And it is arranged so that only the Metropolitans of the Ponticconsiderent), Asianau dăruit (conferit) întâietăți (privilegii) egale Preasfântului scaun al Romei noi, and Thracian dioceses shall be ordained by the most holy throne of the most holy Church of Constantinople aforesaidsocotind a fi cu dreptate ca cetatea care s-a cinstit (onorat) cu împărăția și cu senatul (sinclitul) și care a dobândit privilegii deopotrivă (egale) cu ale vechii Rome împărătești; întocmai ca și aceea să se facă mare (să se înalțe) și în lucrurile cele bisericești, and likewise the Bishops of the aforesaid dioceses which are situated in barbarian lands; that is to sayfiind a doua după aceea.:De asemenea (s-a hotărât) ca numai mitropoliții diecezei Pontului, that each Metropolitan of the aforesaid diocesesa Asiei și a Traciei, together with the Bishops of the provinceprecum și episcopii din ținuturile barbare ale diecezelor numite mai înainte să se hirotonească de către pomenitul preasfânt scaun al Preasfintei Biserici din Constantinopol; și adică, shall ordain the Bishops of the provincefiecare mitropolit al diecezelor pomenite, just as is prescribed try the divine Canons. But the Metropolitans of the aforesaid diocesesîmpreună cu episcopii din eparhie (mitropolie) hirotonind pe episcopii din eparhie, as has been saiddupă cum se rânduiește (poruncește) prin dumnezeieștile canoane;iar mitropoliții pomenitelor dieceze să fie hirotoniți, are to be ordained by the Archbishop of Constantinopledupă cum s-a spus, after the elections have first been conducted in accordance with customde către arhiepiscopul Constantinopolului, and have been reported to himdupă ce potrivit obiceiului s-au făcut alegeri într-un glas (unanime) și i s-au adus lui la cunoștință.<ref>(Ioan D. Cummings, trans.Floca, ''The Rudder of the Orthodox Catholic Church: The Compilation of the Holy Canons Saints Nicodemus and AgapiusCanoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'' (West Brookfield, MA: The Orthodox Christian Educational Societys.ed., Sibiu, 1983)2005, ppp. 271101-276102)</ref>
Concerning the meaning of the reference to Cu privire la ce se înțelege prin cuvintele "teritoriile barbare"barbarian Lands," StSf. Nicodemos writesNicodim scrie:
:"Not only are the Metropolitans of the said dioceses to be ordained by himNu doar mitropoliții diecezelor amintite trebuie să fie hirotoniți de către el, but indeed also the bishops located in barbarian regions that border on the said diocesesci și episcopii care se află în regiunile barbare de la hotarele diecezelor amintite, ascum sunt de exemplu numiți Alanii care se află alături de și la marginea eparhiei Pontului, for instance, those called Alani are adjacent to and flank the diocese of Pontus, while the Russians border on that of Thraceîn timp ce rușii se află la frontiera diecezei Traciei"."<ref>''The Rudder'', p. 276</ref>.
And so the canon does not refer to all [[diaspora|unclaimed territory]] on the planet Astfel, canonul nu se referă la toate teritoriile fără episcopi de pe Pământ (according to Stdupă Sf. NicodemosNicodim), but only to a specific area on the border of a specific areaci numai la un anumit teritoriu de la marginea unui alt teritoriu bine definit. This viewpoint leaves the question unsolved of to whom belongs territory not universally agreed uponAcest punct de vedere lasă deschisă problema jurisdicției asupra teritoriilor asupra cărora nu există un acord universal, because the canons expressly forbid ordaining clergy to serve outside of one's întrucât canoanele interzic în mod expres hirotonirea de clerici spre a sluji în afara [[canonical territoryteritoriu canonic|canonical boundarieshotarelor canonice]] stabilite (i.e., ecclesiastical annexation via missionary workanexarea ecleziastică cu ajutorul (sub pretextul?)muncii misionare.
==ReferencesReferinţe==
<div class="references-small">
<references />
==Surse==
*http://orthodoxwiki.org/Prerogatives_of_the_Ecumenical_Patriarchate
*Maximos, Mitropolit de Sardes. ''The Oecumenical Patriarchate in the Orthodox Church''. Thessaloniki: Patriarchal Institute for Patristic Studies, 1976. (Un studiu greu de găsit, dar aprofundat și detaliat al problemei din perspectia unui canonist constantinopolitan).
*''The Oxford Dictionary of Byzantium'', vol. I
*Ioan D. Floca, ''Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'', s.ed., Sibiu, 2005
*''The Rudder of the Orthodox Catholic Church: The Compilation of the Holy Canons Saints Nicodemus and Agapius'' (West Brookfield, MA: The Orthodox Christian Educational Society, 1983) [Compilație de Canoane ale Bisericii Ortodoxe]
==Legături externe==
*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article8148.asp The Origins and Authority of the Ecumenical Patriarchate of the Orthodox Church], by de Demetrios J. Constantelos*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article8131.asp Unity and Autocephaly: Mutually Exclusive?], by de [[Lewis J. Patsavos]]*[http://www.fordham.edu/halsall/source/balsamon-cpl.html Caesaropapism?: Theodore Balsamon on the Powers of the Patriarch of Constantinople], by de Paul Halsall*[http://www.svots.edu/index.php?option=com_content&task=view&id=165&Itemid=116 Chalcedon Canon 28: Yesterday and Today], by Revde Pr. [[John H. Erickson]]*[http://www.myriobiblos.gr/texts/english/milton1_6.html Constantinople and Rome: A Survey of the Relations between the Byzantine and the Roman Churches], by de Milton V. Anastos
*[http://portal-credo.ru/site/print.php?act=english&id=113 Ecumenical Patriarch Bartholomew Denounces Moscow's "3rd Rome" Theory] (news item)
*[http://www.archons.org/patriarchate/index.asp A Short History of the Ecumenical Patriarchate of Constantinople: First Among Equals in the Eastern Orthodox Church]
*From the official website of the patriarchateDe pe siteul oficial al Patriarhiei Ecumenice:
**[http://www.ec-patr.gr/patrdisplay.php?lang=en&id=5 Brief Historical Note Regarding the Ecumenical Patriarchate]
**[http://www.ec-patr.gr/docdisplay.php?lang=en&id=287&tla=en Territorial Jurisdiction According to Orthodox Canon Law: The Phenomenon of Ethnophyletism in Recent Years]
[[Categorie:Drept canonic]]
[[Categorie:Eclesiologie]]
[[Categorie:JurisdicţiiJurisdicții]] [[en:Prerogatives of the Ecumenical Patriarchate]]
2.314 modificări

Meniu de navigare