Modificări

Salt la: navigare, căutare

Prerogativele Patriarhiei Ecumenice

337 de octeți adăugați, 1 septembrie 2014 13:12
m
Legături externe
{{Traducere_EN}}În istorie și în [[Canon|literatura canonică]] (i.e. Canoanele bisericești și comentariile tradițional acceptate ale acestora), '''[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice]]''' i-au fost atribuite amumite anumite '''prerogative''' (''[[presbeia]]'') pe care alte Biserici Ortodoxe [[autocefalie|autocefale]] nu le au. Aceste prerogative nu îi sunt toate recunoscute, deși toate au precedente în istorie și se bazează pe referințe canonice. Redăm mai Mai jos este redată o listă a acestor prerogative (lista nu se pretinde a fi exhaustivă), cu referințele lor tradiționale:
*Prerogative egale cu cele ale Vechii Rome (Canonul al 3-lea al celui de-[[Sinodul II Ecumenic|al doilea Sinod Ecumenic]], Canonul 28 al [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]], Canonul 36 al [[Sinodul Quinisext|Sinodului Quinisext]]);
*Dreptul de a funcționa ca instanță de apel în disputele dintre clerici (Canoanele 9 și 17 ale celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic);
*Dreptul de a [[hirotonire|hirotoni episcopi ]] [[episcop]]i pentru teritorii din afara [[teritoriu canonic|hotarelor canonice]] ale Bisericii sale (Canonul 28 al Sinodului al IV-lea Ecumenic);*Dreptul de a institui [[mănăstire|mănăstiri]] [[stavropighie|stavropighiale]] chiar și pe teritoriile altor [[patriarhie|patriarhatepatriarh]] ate ([[Epanagoge]]le, ''Epanagogele'' - comentariile lui [[Matei Vlastares|Matei Blastares]] și [[Teodor Balsamon]]){{TOC dreapta}}.
==Natura primatului Patriarhiei Ecumenice==
Afirmația conform căreia Patriarhia de Constantinopol are "prerogative egale cu cele ale [[Biserica Romei|Vechii Rome]]" se bazează pe articolele canonice referitoare la statutul său de oraș imperial, o poziție pe care a pierdut-o după [[Căderea Constantinopolului]] din 1453. Unii canoniști, în special cei apropiați de [[Biserica Ortodoxă Rusă]] folosesc formularea canonică pentru a susține că primatul Constantinopolului nu mai este valid sau poate rămâne în vigoare cel mult cu titlu onorific, fără o autoritate efectivă. Au existat chiar voci care să afirme că Moscova ar fi înlocuit Constantinopolul în calitatea de capitală a comunității ortodoxe universale, devenind o [[Teoria celei de A Treia Rome|A Treia Romă]].
Alți canoniști însă, în special cei asociați chiar Patriarhiei Ecumenice insistă asupra faptului că Vechea Romă a păstrat și cinstirea, și autoritatea și primatul multă vreme după ce pierduse statutul de capitală imperială. Astfel, situarea sa în orașul imperial nu era singurul factor determinant în stabilirea primatului, autoritatea sa efectivă în această poziție fiind consfințită de o îndelungată tradiție. Astfel, autoritatea spirituală a Patriarhiei de Constantinopol s-a păstrat, supraviețuind căderii Imperiului care o susținuse si contextului istoric nefavorabil.
Uneori, în exercițiul autorității sale, Constantinopolul a fost acuzat de tendințe către [[papism]]<ref>[http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1801 Constantinople shows increasing tendency to Orthodox 'papism' - articol semnat de un preot rus] - Sursa: Russian news Interfax</ref>, acuzație care poate fi considerată exagerată, întrucât "papismul" se definește ca pretenție a unui episcop de a avea o jurisdicție directă și absolută asupra tuturor [[eparhie|eparhiilor ]] (diecezelor) Bisericii, ceea ce Patriarhul Ecumenic nu a pretins niciodată.
Nu putem vorbi totuși de această diferență de opinie ca relevând exclusiv de apartenența la o Biserică sau altă, întrucât există și canoniști ruși care îmbrățișează perspectiva preferată mai degrabă de canoniștii constantinopolitani. Acesta este de exemplu cazul lui I. Sokolov, un cunoscut profesor de la Academia Teologică din Sankt Petersburg:
:În general, exista o reciprocitate deplină între patriarhii Răsăritului ortodox, o desăvârșită dragoste, respect frățesc și unitate în duh și în acțiune. Astfel, a vorbi despre papism în Răsăritul ortodox este nepotrivit; patriarhii Constantinopolului, care au fost uneori acuzați în mod greșit de astfel de tendințe nu au aspirat niciodată la dominația absolută în Biserica Ortodoxă a Răsăritului. Ei au fost întotdeauna motivați, în relație cu ceilalți patriarhi răsăriteni, de dragostea frățească și de bunavoințăbunăvoință. Nu a existat niciodată și nici nu va exista vreodată un duh papist în Răsăritul ortodox (Citat în Maximos, p. 299).
Putem găsi același fel de exprimare în chiar formulările Patriarhiei Ecumenice, cum este cazul într-un ''sigillion'' al Patriarhului [[Gherasim al III-lea al Constantinopolului|Gherasim al III-lea]]:
==Istoric==
{{Incomplet}}
===Sinodul rezident===
Începând cândva în secolul al IV-lea, problemele Patriarhiei Constantinopolului au început să fie gestionate de un [[sinod]] de un fel anume, cunoscut ca &epsilon;&nu;&delta;&eta;&mu;&omicron;&upsilon;&sigma;&alpha; &sigma;&upsilon;&nu;&omicron;&delta;&omicron;&sigmaf; (''endimousa synodos'', "sinodul rezident"). Președintele acestuia era Patriarhul Ecumenic, iar sinodul era constituit din totalitatea episcopilor care rezidau sau se aflau în vizită în Constantinopol. Denumirea aceasta apare pentru prima dată ca termen tehnic în anul 448, dar instituția în sine datează probabil de la ridicarea Bizanțului la rangul de capitală imperială în secolul al IV-lea. Prin intermediul acestui sinod [[episcop]]al permanent, problemele care țineau de Biserica din capitală (inclusiv alegerea sau depunerea patriarhului acesteia) erau rezolvate cu participarea unor reprezentanți din întreaga Biserică Ortodoxă. Astfel, sinodul acesta a ajuns pe cale naturală să analizeze probleme de importanță ecumenică, în special cele pentru rezolvarea cărora era nevoie de sprijinul autorității imperiale.
 
''Oxford Dictionary of Byzantium'' descrie această instituție astfel:
:Era într-adevăr firesc, de nu inevitabil ca episcopii, individual, să tindă să se apropie de capitala imperială pentru rezolvarea unor probleme oficiale sau personale, adică oridecâteori ori de câte ori doreau să depună o cerere sau plângere pe lângă curtea imperială - de unde natura permanentă a sinodului. Într-adevăr, convocarea acestuia era deja un loc comun la data [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (451), când acest obicei a fost recunoscut în mod solemn (Canoanele 9, 17 de la Calcedon) (p. 697).
Sinodul rezident nu era o instituție specifică [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii din Constantinopol]] - ocazional, erau convocate sinoade cu o alcătuire similară și în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]] sau [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]], în perioada controversei [[arianism|ariene]] -, dar aceste sinoade au căpătat o importanță deosebită în perspectiva dezvoltării primatului Constantinopolului (în legătură cu statutul său de capitală imperială).Primul sinod de acest fel a fost ținut, din câte se știe, la Constantinopol în anul 336, după consacrarea orașului drept capitală (Maximos, p. 82).
==Pretenţii canonice==
{{incomplet}}
===Dreptul de apel universal===
:Dacă un cleric are pricină (vreun litigiu) cu alt cleric, să nu lase pe episcopul său propriu și să alerge la judecătorii lumești, ci mai întâi să se cerceteze treaba (cauza) de către episcopul său propriu sau, cu învoirea aceluiași episcop, de către aceia pe care i-ar voi amândouă părțile să se întocmească (stabilească) cele ale dreptății (să se facă judecată). Iar dacă cineva ar purcede (proceda) împotriva acestora, să se supună cercetărilor (pedepselor) canonice.
:Iar dacă vreun cleric are pricină (litigiu) cu episcopul său propriu sau și cu un alt episcop, să se judece de către sinodul eparhiei (mitropoliei). Iar dacă un cleric ar avea neînțelegere cu mitropolitul aceleiași eparhii (mitropolii), să fie luat (solicitat judecător) exarhul [[Dieceză|diecezei ]] sau scaunul împărăteștii cetăți a Constantinopolului și de către acesta să se judece. <ref> Ioan D. Floca, ''Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'', s.ed., Sibiu, 2005, pp. 90-91.</ref>
StSf. [[Nicodemus of the Holy Mountain|Nicodemos of the Holy MountainNicodim Aghioritul]] comments on the meaning of this comentează astfel sensul acestui canon::So it is Astfel, e evident that the că acest Canon means that if any bishop or clergyman has a dispute or difference with the Metropolitan of an exarchyînseamnă că orice episcop sau cleric care are o dispută sau un diferend cu mitropolitul unui exarhat, let him apply to the Exarch of the diocesesă facă apel la exarhul diecezei; which is the same thing as saying that clergymen and metropolitans subject to the throne of Constantinople must have their case tried either before the Exarch of the diocese in which they are situatedceea ce e același lucru cu a zice că mitropoliții și clericii supuși scaunului de Constantinopol trebuie să fie judecați fie dinaintea exarhului diecezei în care se găsesc sau înaintea Episcopului de Constantinopol, or before the Bishop of Constantinople, as before a Patriarch of their ownfie înaintea patriarhului lor. It did not say that if any clergyman has a dispute or difference with the Metropolitan of any diocese or parish whatever[Canonul] Nu spune că orice cleric are o dispută sau un diferend cu mitropolit din orice altă dieceză sau parohie, they must be tried before the Bishop of Constantinopletrebuie să fie judecați de Episcopul de Constantinopol... That is why De aceea și Zonaras too says that the Bishop of Constantinople is not necessarily entitled to sit as judge over all Metropolitanszice că Episcopul de Constantinopol nu are neapărat dreptul să fie judecător deasupra tuturor mitropoliților, but ci (onlydoar) over those who are judicially subject to him asupra celor care se află sub jurisdicția sa canonică (interpretation of c. XVII of the present 4th C.interpretarea Canonului 17 de la Calcedon). And in his interpretation of c. V of Iar în interpretarea pe care o dă Canonului 5 de la Sardica the same authority says, aceeași autoritate spune: "The Bishop of Constantinople must hear the appeals only of those who are subject to the Bishop of ConstantinopleEpiscopul de Constantinopol trebuie să primească doar apelurile celor care sunt sub ascultarea Episcopului de Constantinopol, precisely as the Bishop of Rome must hear the appeals only of those who are subject to the Bishop of Romeașa cum și Episcopul Romei trebuie să primească doar apelurile celor care se află sub ascultarea Episcopului Romei"."<ref>(D. Cummings, trans., ''The Rudder of the Orthodox Catholic Church: The Compilation of the Holy Canons Saints Nicodemus and Agapius'' (West Brookfield, MA: The Orthodox Christian Educational Society, 1983), p. 255).</ref>
If one does not read the canon as StDacă nu înțelegem canonul așa cum propune Sf. Nicodemos suggestsNicodim, it is possible to conclude that Constantinople could even overrule Romeam putea trage chiar concluzia că [acum] Constantinopolul ar fi putut răsturna o decizie a Romei, something that the pre-ceea ce nici [[Biserica Romei]] de dinainte de [[Great SchismMarea Schismă|SchismSchismă]] Roman church would never have accepted, nor is it likely that any other patriarchate of that time would have eitherși probabil nici celelalte patriarhate nu ar fi acceptat niciodată. Within the context of the principle that Constantinople should have În contextul stabilirii principiului conform căruia Constantinopolul primea "equal prerogativesprerogative egale" to Old Romecu Vechea Romă, acest lucru a fost interpretat în sensul că, howeverașa cum era Roma în Occident, this has been interpreted to mean that Constantinople may be the highest court of appeal in the East as Rome was in the Westtot astfel și Constantinopolul ar putea fi cea mai înaltă curte de apel în Răsărit.
===Jurisdiction Jurisdicția in "Barbarian Landsteritoriile barbare"===Canon Canonul 28 of Chalcedon readsde la Calcedon afirmă::Everywhere following the decrees of the Holy FathersUrmând întru totul orânduirilor (hotărârilor) Sfinților Părinți și cunoscând canonul abia citit al celor 150 de Dumnezeu preaiubitori episcopi, and aware of the recently recognized Canon of the one hundred and fifty most Godcare s-beloved Bishops who convened during the reign of Theodosius the Great of pious memoryau întrunit în împărătescul Constantinopol, în noua Romă, sub marele Teodosie, who became emperor in the imperial city of Constantinople otherwise known as New Rome; we too decree and vote the same things in regard to the privileges and priorities of the most holy Church of that same Constantinople and New Rome. And this is in keeping with the fact that the Fathers naturally enough granted the priorities to the throne of Old Rome on account of her being the imperial capital. And motivated by the same object and aim the one hundred and fifty most God-beloved Bishops have accorded the like priorities to the most holy throne of New Romerăposatul împărat de pioasă amintire, with good reason deeming that the city which is the seat of an empireaceleași le orânduim (hotărâm) și le statornicim și noi, and of despre întâietățile (privilegiile) preasfintei Biserici a senateaceluiași Constantinopol, and is equal to old imperial a Noii Rome in respect of other privileges and priorities, should be magnified also as she is in respect of ecclesiastical affairsde vreme ce și scaunului Romei vechi părinții după dreptate i-au dat (conferit) întâietatea pentru motivul că cetatea aceea era cetate împărătească:Și cei 150 de episcopi preaiubitori de Dumnezeu, as coming next after herîndemnați (împinși) de același țel (scop, or as being second to her. And it is arranged so that only the Metropolitans of the Ponticconsiderent), Asianau dăruit (conferit) întâietăți (privilegii) egale Preasfântului scaun al Romei noi, and Thracian dioceses shall be ordained by the most holy throne of the most holy Church of Constantinople aforesaid, and likewise the Bishops of the aforesaid dioceses which are situated in barbarian landssocotind a fi cu dreptate ca cetatea care s-a cinstit (onorat) cu împărăția și cu senatul (sinclitul) și care a dobândit privilegii deopotrivă (egale) cu ale vechii Rome împărătești; that is to sayîntocmai ca și aceea să se facă mare (să se înalțe) și în lucrurile cele bisericești, that each Metropolitan of the aforesaid diocesesfiind a doua după aceea.:De asemenea (s-a hotărât) ca numai mitropoliții diecezei Pontului, together with the Bishops of the provincea Asiei și a Traciei, shall ordain the Bishops of the provinceprecum și episcopii din ținuturile barbare ale diecezelor numite mai înainte să se hirotonească de către pomenitul preasfânt scaun al Preasfintei Biserici din Constantinopol; și adică, just as is prescribed try the divine Canons. But the Metropolitans of the aforesaid diocesesfiecare mitropolit al diecezelor pomenite, as has been saidîmpreună cu episcopii din eparhie (mitropolie) hirotonind pe episcopii din eparhie, are to be ordained by the Archbishop of Constantinopledupă cum se rânduiește (poruncește) prin dumnezeieștile canoane;iar mitropoliții pomenitelor dieceze să fie hirotoniți, după cum s-a spus, after the elections have first been conducted in accordance with customde către arhiepiscopul Constantinopolului, and have been reported to himdupă ce potrivit obiceiului s-au făcut alegeri într-un glas (unanime) și i s-au adus lui la cunoștință.<ref>(Ioan D. Cummings, trans.Floca, ''The Rudder of the Orthodox Catholic Church: The Compilation of the Holy Canons Saints Nicodemus and AgapiusCanoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'' (West Brookfield, MA: The Orthodox Christian Educational Societys.ed., Sibiu, 1983)2005, ppp. 271101-276102)</ref>
Concerning the meaning of the reference to Cu privire la ce se înțelege prin cuvintele "teritoriile barbare"barbarian Lands," StSf. Nicodemos writesNicodim scrie:
:"Not only are the Metropolitans of the said dioceses to be ordained by himNu doar mitropoliții diecezelor amintite trebuie să fie hirotoniți de către el, but indeed also the bishops located in barbarian regions that border on the said diocesesci și episcopii care se află în regiunile barbare de la hotarele diecezelor amintite, ascum sunt de exemplu numiți Alanii care se află alături de și la marginea eparhiei Pontului, for instance, those called Alani are adjacent to and flank the diocese of Pontus, while the Russians border on that of Thraceîn timp ce rușii se află la frontiera diecezei Traciei"."<ref>''The Rudder'', p. 276</ref>.
And so the canon does not refer to all [[diaspora|unclaimed territory]] on the planet Astfel, canonul nu se referă la toate teritoriile fără episcopi de pe Pământ (according to Stdupă Sf. NicodemosNicodim), but only to a specific area on the border of a specific areaci numai la un anumit teritoriu de la marginea unui alt teritoriu bine definit. This viewpoint leaves the question unsolved of to whom belongs territory not universally agreed uponAcest punct de vedere lasă deschisă problema jurisdicției asupra teritoriilor asupra cărora nu există un acord universal, because the canons expressly forbid ordaining clergy to serve outside of one's întrucât canoanele interzic în mod expres hirotonirea de clerici spre a sluji în afara [[canonical territoryteritoriu canonic|canonical boundarieshotarelor canonice]] stabilite (i.e., ecclesiastical annexation via missionary workanexarea ecleziastică cu ajutorul (sub pretextul?)muncii misionare.
==ReferencesReferinţe==
<div class="references-small">
<references />
==Surse==
*http://orthodoxwiki.org/Prerogatives_of_the_Ecumenical_Patriarchate
*Maximos, Mitropolit de Sardes. ''The Oecumenical Patriarchate in the Orthodox Church''. Thessaloniki: Patriarchal Institute for Patristic Studies, 1976. (Un studiu greu de găsit, dar aprofundat și detaliat al problemei din perspectia unui canonist constantinopolitan).
*''The Oxford Dictionary of Byzantium'', vol. I
*Ioan D. Floca, ''Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'', s.ed., Sibiu, 2005
*''The Rudder of the Orthodox Catholic Church: The Compilation of the Holy Canons Saints Nicodemus and Agapius'' (West Brookfield, MA: The Orthodox Christian Educational Society, 1983) [Compilație de Canoane ale Bisericii Ortodoxe]
==Legături externe==
*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article8148.asp The Origins and Authority of the Ecumenical Patriarchate of the Orthodox Church], by de Demetrios J. Constantelos*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article8131.asp Unity and Autocephaly: Mutually Exclusive?], by de [[Lewis J. Patsavos]]*[http://www.fordham.edu/halsall/source/balsamon-cpl.html Caesaropapism?: Theodore Balsamon on the Powers of the Patriarch of Constantinople], by de Paul Halsall*[http://www.svots.edu/index.php?option=com_content&task=view&id=165&Itemid=116 Chalcedon Canon 28: Yesterday and Today], by Revde Pr. [[John H. Erickson]]*[http://www.myriobiblos.gr/texts/english/milton1_6.html Constantinople and Rome: A Survey of the Relations between the Byzantine and the Roman Churches], by de Milton V. Anastos
*[http://portal-credo.ru/site/print.php?act=english&id=113 Ecumenical Patriarch Bartholomew Denounces Moscow's "3rd Rome" Theory] (news item)
*[http://www.archons.org/patriarchate/index.asp A Short History of the Ecumenical Patriarchate of Constantinople: First Among Equals in the Eastern Orthodox Church]
*From the official website of the patriarchateDe pe siteul oficial al Patriarhiei Ecumenice:
**[http://www.ec-patr.gr/patrdisplay.php?lang=en&id=5 Brief Historical Note Regarding the Ecumenical Patriarchate]
**[http://www.ec-patr.gr/docdisplay.php?lang=en&id=287&tla=en Territorial Jurisdiction According to Orthodox Canon Law: The Phenomenon of Ethnophyletism in Recent Years]
[[Categorie:Drept canonic]]
[[Categorie:Eclesiologie]]
[[Categorie:JurisdicţiiJurisdicții]] [[en:Prerogatives of the Ecumenical Patriarchate]]
2.314 modificări

Meniu de navigare