Modificări

'''Justin Iustin al II-lea''', full name: (latin. '''Flavius Iustinus lunior Iunior Augustus'''), was the Eastern poreclit ''Divinul'', a fost împărat al Imperiului Roman emperor from de Răsărit între anii 565 to şi 578. He was the nephew of Era nepotul lui [[JustinianIustinian]] I, and husband of Sophiaiar soţia sa, Sofia, the niece of the late empress era nepoata împărătesei [[Theodora Teodora Împărăteasa|Teodora]] (wife of Justiniansoţia lui [[Iustinian]])|Theodora.Moştenind de la unchiul său [[Iustinian]]. After inheriting an expanded empire from his uncle, Justinian Iun imperiu extins, Justin refuzul lui Iustin al II's refusal to payoff his potential enemies as his uncle did resulted in increased warfare along the extended borders of the empire-lea de a-i plăti pe duşmanii potenţiali ai imperiului, aşa cum făcuse unchiul său, a dus la escaladarea războiului de-a lungul întinselor frontiere ale imperiului. While Fiind un creştin ortodox ferm, Iustin al II-lea a firm Orthodox Christian, he attempted to bridge the growing gap between the Chalcedonians and încercat să elimine prăpastia tot mai mare dintre [[Sinodul IV Ecumenic|Calcedonieni]] şi non-ChalcedoniansCalcedonieni. His last four years were beset by Ultimii lui patru ani de domnie au fost însă marcaţi de o demenţă progresivă, fiind nevoit să cedeze conducerea efectivă a growing insanity and the passing of power to his wife Sophia and imperiului soţiei sale Sofia şi lui TiberiusConstantin, his successorsuccesorul său desemnat.

==LifeViaţa==Justin was born about the year 520, the son of Vigilantia, the sister of Justinian I. A contemporary, and a rival for Justinian's throne in his last days, was another Justin, the son of Justinian's cousin Germanus. In 552, Justinian had named Justin, son of Vigilantia, to the office of ''cura palatti'' in which he was in charge of daily affairs of the palace, whereas Justin, the son of Germanus, was the Master of the Soldiers on duty in Illyricum on the Danube frontier. This set the stage for the transfer of power upon Justinian's death.

Having the support of the Patriarch, [[John Scholasticus]] and the Count of the Excubitors, Tiberius, Justin, son of Vigilantia, was well positioned to succeed Justinian upon his death, which occurred on [[November 14]], 565. When Justinian breathed his last, the only person present was Callinicus, the ''praepositus'' of the Sacred BedchamberIustin s-a născut în anul 520, who reported that as Justinian was dying he named Justin son of Vigilantia as his successor. Quicklyfiind fiul Vigilantiei, on sora împărătului [[November 15Iustinian]], 565, the court officials escorted Justin to the Great Palace where he was crowned by the patriarch, thus placing Justin on the imperial throne, as Justin II. The next day Justin crowned his wife Sophia as Augusta. While initially appearing friendly with his rival Justin, Justin II had him transferred to a position in Alexandria where he was found murdered in his bedI.

Justin II inherited an expanded empire from his uncle in which Justinian kept his principal adversaries at bay by the less expensive expedient of paying tributeÎn ultimele zile ale lui [[Iustinian]], although this resulted in Iustin a depleted treasuryavut ca rival la succesiunea tronului imperial pe un alt Iustin, fiul vărului lui Iustinian, Germanus. În anul 552, Iustinian îl numise pe Iustin (fiul Vigilantiei) în funcţia de ''cura palatti'', funcţie prin care el era responsabil cu afacerile zilnice de la palatul imperial. Justin II discontinued this practice which in the end resulted in constant warfare on the frontiersIustin, fiul lui Germanus, era în acest timp comandant al armatei din provincia Illyricum, la frontiera de pe Dunăre.

As the disastrous campaigns unfolded in the East in the early 570sLa moartea lui Iustinian ([[14 noiembrie]] 565), Iustin a fost sprijinit pentru a accede la tron de către [[Ioan Scolasticul|Patriarhul Ioan al III-lea ''Scolasticul'']] şi de către comandantul ''Excubitorilor'' (garda palatului imperial), Tiberius.Când împăratul [[Iustinian]] şi-a dat ultima suflare, singura persoană oficială prezentă era numai Callinicus, ''praepositus'' al dormitorului imperial; acesta a declarat că ultima dorinţă a lui Iustinian a fost ca pe tron să îi urmeze Iustin, fiul surorii sale Vigilantia. Chiar a doua zi ([[15 noiembrie]] 565), Justin began to display mental disabilitiesoficialii curţii imperiale l-au condus pe Iustin la palat, aşezându-l pe tronul împărătesc, iar patriarhul l-a încoronat sub numele de Iustin al II-lea. Recognizing these fits of insanityÎn ziua următoare, Justin looked to naming Iustin a colleague as Caesarîncoronat-o pe soţia sa, Sofia, ca împărăteasă (''Augusta''). Under the influence of his wife SophiaDeşi iniţial s-a arătat a fi prietenos cu rivalul său la tron Iustin (fiul vărului lui Iustinian, Germanus), Iustin al II-lea l-a transferat într-o altă slujbă, Justin passed over his relatives and named the Count of the Excubitorsla Alexandria, unde a fost găsit mort în patul lui. Iustin al II-lea a moştenit de la unchiul său, împăratul [[Iustinian]] un imperiu foarte întins. Refuzând practica anterioară de a-i plăti pe duşmanii externi ai imperiului (unul din motivele sale fiind şi faptul că vistieria imperială era secătuită), Iustin a trebuit să facă faţă unui război aproape continuu de-a lungul întinselor frontiere ale imperiului. Cel mai important eveniment extern din timpul domniei sale a fost invadarea în 568 a Italiei de către lombarzii conduşi de către Alboin; în câţiva ani aceştia au ajuns stăpâni pe aproape întreaga Italie, exceptând sudul acesteia. Atenţia lui Iustin a fost distrasă de la Italia de către noile invazii de la frontierele de nord şi de est ale imperiului. Astfel, după refuzul de a plăti tribut avarilor, el a luptat în mai multe campanii împotriva lor, dar fără a obţine un succes notabil. În anul 572 a început un război cu Persia. După două campanii dezastruoase, în care perşii au ocupat Siria, Iustin a cumpărat o pace precară, obligându-se la plata unui tribut anual.Hanul Baian al avarilor a profitat de înfrângerea suferită de bizantini în faţa perşilor şi la începutul anului 574 a trecut Dunărea şi a învins o armată condusă de către Tiberius, to the position on comandantul ''Excubitorilor'', retrăgându-se la nord de Dunăre numai dupa ce a primit tribut de la curtea imperială. În urma campaniilor dezastruoase desfăşurate în părţile de răsărit ale imperiului, Iustin a început să manifeste tulburări mentale. Recunoscând singur aceste crize de nebunie, Iustin a hotărât să nominalizeze un co-împărat, cu titlul tradiţional de ''Cezar''. Influenţat de către soţia sa, împărăteasa Sofia, Iustin a trecut peste rudele sale şi l-a numit pe comandantul ''Excubitorilor'' (garda palatului imperial), Tiberius, în această înaltă poziţie de ''Cezar'', la data de [[December 7decembrie]], 574. During the next four years until his death Justin lived in În următorii patru ani, până la moartea sa, Iustin a trăit în "retirementretragere" while the affairs of state were in the hands of his wife Sophia and his successor , în timp ce afacerile de stat au fost în mâinile soţiei sale Sofia şi ale lui Tiberius, succesorul său desemnat. After four yearsDupă patru ani, in which the state of his mind continued to deterioratetimp în care starea sănătăţii sale mentale a continuat să se deterioreze, death came to Justin Iustin al II on -lea s-a stins pe [[October 8octombrie]] 578. ==Politica religioasă== În ce priveşte religia, atât de importantă pentru un împărat al Bizanţului, Iustin al II-lea este deseori prezentat ca fiind cel care a încercat împăcarea dintre [[Sinodul IV Ecumenic|Calcedonieni]] şi non-Calcedonieni.Astfel, chiar de la începutul domniei sale, el a revocat decretul lui [[Iustinian]] prin care [[Monofizism|monofiziţii]] erau prigoniţi. Clericii [[Monofizism|monofiziţi]] care erau în închisori au fost eliberaţi, iar [[episcop]]ilor exilaţi li s-a permis să se întoarcă. Ulterior, Iustin a încercat, printr-un nou edict în care era recunoscută distincţia dintre cele două naturi ale lui Isus (cea divină şi cea umană), dar fără a se menţiona în mod explicit cele hotărâte la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]], 578să-i aducă pe [[Monofizism|monofiziţi]] la dreapta credinţă. Cu toate acestea, [[Monofizism|monofiziţii]] s-au încăpăţânat şi nu au acceptat reconcilierea. Atunci, Iustin a apelat din nou la persecuţie, ca şi predecesorul său [[Iustinian]], fiind sprijinit pe această cale de către [[Ioan Scolasticul|Patriarhul Ioan al III-lea ''Scolasticul'']]. Iustin al II-lea, mergând pe urma unchiului său [[Iustinian]], a fost un mare constructor de biserici. În afară de îmbunătăţirile aduse multor biserici construite de [[Iustinian]], cum ar fi măreaţa [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Sfânta Sofia]] din [[Constantinopol]] şi Biserica Sfinţilor Apostoli, el a construit o biserică dedicată Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi un altă biserică, în formă trilobată, tot cu hramul Sfinţilor Apostoli. De asemenea, el a extins Biserica Maicii Domnului din Blachernae, dându-i o formă de cruce în plan.

{{successionsuccesiune|beforeînainte=[[JustinianIustinian|Justinian Iustinian I]]|titletitlu=Eastern [[Listă a Împăraţilor Romani de Răsărit|Împărat Roman (ByzantineBizantin) Emperor]]| yearsani=565—578 |afterdupă=Tiberius II ConstantineConstantin}}

==SourceSurse==

==External linksLegături externe==

[[Categorieen:Împăraţi şi regi]][[Categorie:Împăraţi romaniJustin II]]